21,099 matches
-
croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca o despicătură de stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat cu mâna
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin din apropierea mea. Avea penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de păsări, așa că l-am
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns o
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
aer. Se ridică ușor, apoi curentul de aer o purtă peste gardurile vii. Corbul rănit se desprinse de lângă ceilalți, o prinse din zbor cu ciocul și se făcu nevăzut. Noaptea am visat că din umărul stâng mi-a crescut o aripă neagră, strălucitoare.
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
fluturii în clătinare dulce... O, mai departe nu știu cum să-mi port Sufletul plin de pofte. Clipa-și duce Hoitul suav în spate ca pe-o cruce... Cum stau și scriu... Cum stau și scriu, îți simt suflarea-n ceafă, Cu aripile mă îmbrățișezi și-o clipă În pieptul tău cu fulgi și în al meu se înfiripă O groaznică tandrețe...
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7887_a_9212]
-
sugative, radiere inutile, Și cu sticluțe de cerneală-albastră, Cînd stam cu sufletul lîngă fereastră, Uimit de fluturii greoi de-afară Ce nu știau că doamna profesoară ( Sîni, fese, catalog la subsuoară,) Îi cheamă lin la tablă, într-o doară, Cu-aripile pudrate să descrie Ziua, la ora de melancolie... Și-n pauze catedra s-o-nveșmînte În praful dup-amiezilor, fierbinte...
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din aripi suflete Ce intră în carne și-i creează duhul. Duhul, cum bine se știe, Ține strâns carne și suflet în foc inalterabil. Inima arde peste memoria divină în care bate și când încetează să mai bată, Când scutece
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din aripi suflete Ce intră în carne și-i creează duhul. Duhul, cum bine se știe, Ține strâns carne și suflet în foc inalterabil. Inima arde peste memoria divină în care bate și când încetează să mai bată, Când scutece de lacrimi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea de întuneric o incantație îți umflă plămînii pentru urechile Cerului/ flămînde tu/ cu ale Tigrului vestminte mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
gard... Biserici mici pe stâncă, stropite de resac, în golfuri- pace încă din augustul veac. în jur ca-ntr-o poveste, unde-am ajuns târziu, îți jur că totul este un rai din care-ți scriu. Și n-am în aripi plumb, ci vânt de Bogliasco, o, Cristofor Columb, sau temerarul Vasco. Maritimii mei pini, precipitați spre mare, eu nu am rădăcini, sunt numai iod si sare. Liguriei Când toate începeau să fie, Un Deget ferm, poruncitor Te-a desenat cu
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
Mai arătîndu-mi coapsele și sînii, Mai îndemnîndu-mă, crețe-n gurițe, Să mă îndop cu zahăr și halvițe, Și cu susan pîn'la sfîrșitul săptămînii; Cîntul să-mi ții la pieptu-n fulgi, cu frică De-a nu-ți mînji strălucitoarea ta aripă...
Și iar e luni... Tu, îngere, mai vii... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8162_a_9487]
-
Mihai Răcășan pe scut ieșea din pădurea cu manuscrise în limbe de foc ca din robie la faraon și pe nesimțite îngerul păsărar face o tumbă își retează aripile și se aruncă într-un dogmatic eon duhul lui sparge vitralii și intră în catedrală sfinții cu piroane-n picioare din fresce cu privirea îl spală chiar și focurile de pe tăpșanele zeilor s-au potolit chinul din oase presimte potopul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
Emil Brumaru ... Trupul ți-l vede, ba-l chiar strînge-n aripi La pieptul lui cu fulgi; tu vii cu plîngeri Că iar îți este greață și-un pic de sîngeri, înmlădiată-n tulburări secrete, Și degetele-s prinse în inele Atît de-nvăpăiate și de grele, De-abia le duci, te clatini
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
poate alege trupul Când tot ce se vede printr-o gaură în cer Sunt trepte albe egale Coastele zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să ajungem cu tălpile în apus Nici cer nici pământ Nici om
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
de Suflete, Kaloian Frumosul Pământului, Salmoxis înțărcatul în Biserica a III-a Secretă din Muntele de cretă Și de Ritul Fericirii Fiului Iepei, Zi-i Irotisei, șhierodulei sacre a ritului,ț Și Hierodulei Cerealia Syria Lumina Serii, Cere-le lor aripi de Zburător, Cere-i întreitei Erote a Troiei, Cetatea Celestă Cu Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere, mâncarea de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
are o mie de metehne, S-a molipsit, sărmanul, de la mine, Blînd apărîndu-mă, cu pieptu-n fulgi, de bezne; Se-mpiedecă în fluturi, stoarce-albine, Fără să-i fie-aoreola înțepată, De mir, nainte de-a fi pus în stup, Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată Și-i umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa, Perdeluit de groasele miresme, Și-oricît de fraged e, nu-i este lesne S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
triumf spre Insula Șerpilor ninge peste noi cu extază din tărămul lui BR² din roua ei apare, în Hiperborea, în patria mică dintre cer și pămănt, tratatul despre număr, despre tine în acest amar de timp, cu-n vârf de aripă, un metagnom scrie și el, în subconștientul casei, la Cartea Revelației în alt amar de timp, tu citești din Cartea Revelației, zidit cum stai în clepsidra de floare ce se scutură dintr-un veac în altul. Somnul trec pe lângă somnul
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
fără armuri fără priviri fără rigori fără spaime fără contururi fără tăceri fără cedări fără contracții fără uimiri fără trasee doar cu mistere străvezii și-ncordată cum ochiul de pasăre. Reportaj E-un cer cu mici goluri de aer cum aripi ce nu se vor mai putea deschide viitorul alături un șarpe domesticit înciudată privești cum începe amiaza și nu te mai saturi culoarea părului tău face coperta răsfiră paginile nici un gest de prisos amănuntele verifică spațiul familiar și-acest parfum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
e numai un cod Orbii cu orbitele reci în visul luminii Pe cîmp șerpuind splendorile ierbii - Ascunși ochii lor - diamante în natură - Pot vedea mult mai multe decît în orbite - Dar orbirea e numai un cod: Pielea feței acoperită cu aripi de fluturi Palpita văzînd nevăzutele. Ne frîngem viețile chiar de propriul văz înecați în priviri Risipiți în confuzia ochiului care înspre lume deschis nu poate alege Decît hăituiri de imagini Ce-acoperă cerul Și mai orbi decît orbii rămînem Cu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
de el, dar era sprinten la minte și asta l-a ajutat să cadă-n picioare tot timpul. Până-n 89, s-a-nvârtit prin craiova, a ars la foc scăzut, c-așa erau vremurile: furtișaguri, mărunțișuri. Dar imediat după aceea a prins aripi. A plecat în franța, a stat pe-acolo vreun an, la marginea parisului, își făcuseră el și prietenarii lui o tabără din rulote părăsite și din cartoane, era ca-n rai, trândăvea toată ziulica, asta era plăcerea lui cea mai
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De nemilos de dulcea întîmplare Că eu nu mai eram Îngerul tău, Călăuzindu-ți sufletul prin
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]