2,123 matches
-
Sorin Lavric Vlad-Ionuț Tătaru, Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității, Iași, Editura Institutul european, 2011, 210 pag. Ecurios cum autori fără aristocrația spiritului caută să-și ascundă strîmtorarea în spatele unei peruci cu aparențe docte. Și cum în filosofie obsesia perucii se numește jargon, adică prețiozitatea unui lexic cu rost de podoabă spirituală, starea care însoțește peruca poară numele de cabotinie. Cabotin în
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
El, Ștefan, zidește deopotrivă, de fiecare dată, o vrednică biserică. El îi face dar lui Dumnezeu, nu numai boierimii feudale - și face uneori daruri suprem dezinteresate. La Războieni, care a fost un veritabil Thermopyle al României, unde a pierit floarea aristocrației moldovenești, 20000 de oameni, biserica ridicată acolo este un mausoleu, un imens mormînt. Acestea depășesc calculul cîștigului imediat. Înfrîngere, lucid recunoscută, de către Voievod, răspundere grandios asumată, - toate acestea au fost gîndite dincolo de orice meschinărie. Într-o atare cheie gravă, Historia
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
personală, pe care Tony Judt pare s-o nutrească pentru Arendt. Această delimitare e generată de ambiguitatea structurală a personalității strălucitei intelectuale care n-a înțeles niciodată de ce a fost persecutată de germani, din moment ce ea însăși, deși evreică, aparținea înaltei aristocrații germane a spiritului! E un fenomen mult mai răspândit decât ne-am imagina, o stranie cecitate din partea unor personaje care n-au reușit să vadă profunzimile iraționale ale ideologiei naziste. Chiar și problematica „banalității răului” e privită de Tony Judt
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
International; Distribuitorul internațional: Toho Company. Succesul unui film precum Shogun (1980) al lui Jerry London după romanul omonim al lui James Clavell era în măsură să demonstreze fascinul pe care-l exercită cultura japoneză și în cadrul ei universul particular al aristocrației militare: samuraii. Cei șapte samurai (1954), filmul lui Akira Kurosawa, constituie un alt reper indelebil pentru filmele cu samurai. În ce măsură tradiția japoneză și codul bushido pot fi grefate într-o cultură aflată la antipod, cea americană, o demostrează minunatul film
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
gândit mai tinerei generații: „Ceea ce nu e permis în literatură e sănătatea grosolană, cuvintele murdare, lucrurile firești și lucrurile nostime. (s.n.)” (Justine, p.137) Dacă ar fi să vorbim despre democrație în artă, atunci libertatea esteticii este o formă de aristocrație, înlesnind apropierea de partea esențială a lucrurilor. Răsplata orgoliului creator sunt „mângâierile produse de munca pe care o depune omul cu mintea sau cu sufletul”, fiindcă numai artistul poate „reorândui sau recompune realitatea pentru a-i dezvălui latura semnificativă.” L.
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate. Al doilea postulat introduce o regulă de supraviețuire: ca o societate să dureze trebuie ca tripartiția păturilor sociale să fie sacrosanctă. Tripartiție însemnînd: existența în vîrf a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori și intelectuali, pe scurt burghezia), al
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
multă căldură umană. O casă deschisă, în care se perindau numeroase figuri din viața culturală a orașului, dar și de peste hotare. Această atmosferă familială o cunoscuseră, probabil, cu patru decenii în urmă soții Mihail și Lili Jora. Câți dintre urmașii aristocrației și ai intelectualității românești de dinaintea instaurării regimului totalitar nu au încercat să se salveze astfel, în spațiul privat și grație unor prietenii de valoare? 1 Este vorba de vila lui George Enescu de la Sinaia. După cum este știut, Mihail Jora era
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
mă îmbolnăvesc subit de coprolalie”) îl arată pe autorul Îngerului a strigat ca pe un om de stînga atașat tradiției naționale, dar în niciun caz ca pe un neaoșist „provincial”. Nota bene, antipatia față de „boieri” nu-l împiedică să admire aristocrația fără parapon a unui memorialist precum Gh. Jurgea-Negrilești, de pildă. Nu e nevoie să-i împărtășești totdeauna judecățile (cu unele nici eu nu sunt de acord, sau nu pînă la capăt). Însă cei care, vexați de opțiunile scriitorului, vor găsi
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
făcut carieră în țara sa: profesor și director al Școlii de Arte Frumoase din București, autor de fresce în locuri de prestigiu publice sau private - precum Banca Națională și palatele protipendadei, precum clădirea actualului Muzeu George Enescu - și portretist al aristocrației din vremea sa, devansându-l pe mai tânărul Eustațiu Stoenescu. Deși a fost un artist căruia i s-ar putea atribui epitetul - cu efect oarecum diminuativ - de "oficial", George Demetrescu Mirea a lăsat multe opere de valoare ce ar merita
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
vorbeau curat românește. }ăranii însă vorbeau cea mai curată românească în dialectul cel mai autentic românesc." Cu observația: "Mai ales cei din regiunea Orheiu care se distingeau și prin fizicul lor. Oameni înalți și frumoși care ne aduceau aminte de aristocrația țărănească a Câmpulungului nostru moldovenesc. Acești oameni întrebuințau în limba lor cele mai frumoase imagini." Observații făcute pe fondul unor tot mai dese focuri de armă, în plina destrămare a imperiului țarist. Bande de jefuitori bântuiau pretutindeni, patrioți basarabeni erau
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
are în buzunar niște file cu conținut uluitor”10. E, în fond, o recunoaștere a unei predeterminări „politice” egalitare a elitei de scriitori pe care Lovinescu încearcă să o construiască la Sburătorul. Succesul lor în societate nu e datorat unei aristocrații a sângelui, sau vreunui alt privilegiu de clasă, ci tocmai unei egalități sociale originare, care permite manifestarea unei calități distribuite prin hasard - talentul. Numai înțelegând aceste lucruri se poate explica circulația paradoxală a pozei anonime între centrul și periferia cercului
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Tînărul Dante trebuie să se fi simțit onorat să lupte alături de cetățenii mai de vază din Florența. Una era să fii equitator, combatant pe cal, și alta eques, cavaler, titlu care, oricum, era și el un indiciu de apartenență la aristocrația orășenească. Cu atît mai mult cu cît deveneai equitator prin cooptare și nu erau necesare gesturile de autopromovare specifice carierei politice. Dante trebuie să se fi întrebat, și nu o dată, care-i era locul în cadrul societății florentine. Se căsătorise cu
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
de un neam mai mult decît de vază, el purta numele unei familii mediocre în prezent mai mult decît în trecut. Onorurile amoroase le adresa - sau, mai exact, pretindea că i le adresa - unei femei măritate cu un cavaler din aristocrația financiară florentină. Și cercurile frecventate de el erau suspuse. Cel mai bun dintre prietenii lui nu era altul decît Guido Cavalcanti. Cult, rafinat, desigur, dar și moștenitorul uneia dintre cele mai consistente averi din oraș (familia Cavalcanti „era dintre cele
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
un Sigibuldi, o veche familie din Pistoia, cu averi, pe care Cino avea să le sporească ulterior, cum rezultă din depozitele lui la banca Bardi, cînd va deveni unul dintre cei mai prestigioși juriști ai vremii. Dante nu aparținea nici aristocrației de sînge, nici celei a banilor. De n-ar fi fost Dante, pentru familiile frecventate de el, ar fi fost un simplu „client” căruia i s-ar fi acordat vreo favoare și i s-ar fi dat un mic ajutor
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
duce văduvia cu cinste, să se căsătorească a doua oară, pentru ca să nu fie batjocorită legea Domnului 21. Nectarie, predecesorul lui Ioan în scaunul episcopal al capitalei, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile. Prin urmare, mulți paraziți și lingușitori au fost foarte nemulțumiți de austeritatea și frugalitatea noului arhipăstor, care cerea să fie vândute obiectele de lux din arhiepiscopie, care refuza mesele copioase, totdeauna mânca singur și ducea, după spusa lui Paladie
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat și țărani burzuluiți ieșiți parcă din noaptea timpului și, peste toate, un anumit soso local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote amplificate prin ecou într-o casă pustie, umbre și siluete desprinse fantomatic din nebulozitate
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
șansă a unei Republici condamnate pentru crimele sale și uzată de neputința de a dota națiunea cu un regim durabil”. Armata, afirma autorul însuși, înfăptuia astfel visul unei întregi generații, constând în a înlocui titlul moștenit prin naștere în toate aristocrațiile prin titlul datorat meritului propriu specific democrațiilor.
O nouă biografie a lui Napoleon () [Corola-journal/Journalistic/3153_a_4478]
-
din istoria lor, al formelor cu fond; cu un eșantion în care imitația este creatoare. Când îl preia administrația românească, în 1918, Clujul are o remarcabilă textură urbanistică și o comunitate aflată în momentul ei de euforie crepusculară. Oraș al aristocrației maghiare și conectat la civilizația central-europeană, el pare acum inaccesibil oricărui alt mod de administrare și intruziunii unor mentalități străine. Românii nu vor avea, însă, comportamentul acreditat istoric al conchistadorilor. Ei transformă Clujul într-un model al democrației de tip
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
bune, ar purcede de la dânsa, independent de trecut. Când acest crez pornește din curat avânt și se bizuie pe zestre intelectuală, pe capital de cunoștințe și talente, se stabilește În chip normal o ierarhie a valorilor spirituale, se creează o aristocrație a culturii și se asigură un real progres...” Dorința de Înnoire și de cooptare de noi talente este evidentă: „...vom recunoaște un tineret cu adevărat generator de idei noi sau și numai de Înnoire...”, pentru că „astăzi... se cântă altfel, și
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
pentru că „astăzi... se cântă altfel, și trebuie să fie așa, toate coordonatele legii progresului impun...” Proiecțiile noului director sunt atotcuprinzătoare: „activitatea provinciei se va bucura Îndeosebi de Încordata noastră atențiune...”, revista urmând a se „pune În serviciul idealului moral al aristocrației cuge tătoare și creatoare de frumos și bine...”, „epurație În simțire, cugetare și faptă”, iar „directivelor adverse le vom opune o luptă cavalerească, de idei și principii...” Tranșantă este decizia noului director: Revista va „refuza ospitalitatea” polemicilor personale, conchizând: „În numele
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
Louise Gunther rămăsese prietenă cu mulți români și avea o atenție deosebită pentru soții Fărcășanu. Avea importante relații cu oamenii politici americani și locuia la Washington într-o veche și frumoasă casă moștenită de la familia ei care făcea parte din aristocrație. Mihai a început să locuiască mai mult la Washington, folosind relațiile Louisei Gunther pentru inițiativele sale politice serveind România. Pia rămăsese la New York unde își câștiga existența ca secretară. Ceea ce a înstrăinat-o treptat de Mihai, obsedat și zbuciumat de
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
1985). Patru dintre cărțile sale (Magicianul, Colecționarul, Iubita locotenentului francez și Turnul de abanos) s-au bucurat de ecranizări celebre, cu o distribuție remarcabilă, distinse cu cele mai prestigioase premii din domeniul cinematografiei. Scriitor prolific, Fowles a publicat și eseuri (Aristocrații, 1964;Găuri de vierme, 1998), nuvele (Turnul de abanos, 1974), poezii, traduceri, prefețe, cronici literare și comentarii la albume de artă fotografică. În 2003 a văzut lumina tiparului primul volum al jurnalelor sale intime, urmat în 2006 de volumul al
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
îi întâmpină la intrarea în Paseo de Gracia. Acea stradă poate că era cea mai mare realizare a bogătașilor din oraș. Largă precum ambițiile lor și opulentă ca visurile lor, își expunea privirilor vitrinele strălucitoare. Acolo, industriașii recent îmbogățiți împreună cu aristocrația dintotdeauna putea să se împăuneze cu avutul lor. Rezultatul era un bulevard atât de larg și atât de aerisit cum nu se mai văzuse vreodată în oraș. La trecerea atelajului familiei Lax, unele doamne se opreau să salute, iar stăpâna
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
Mihaela Mudure Născută într-o familie din aristocrația engleză cu legături în lumea politică, viitoarea prințesă, Elizabeth Bibesco (1897-1945) s-a numit, la naștere, Elizabeth Charlotte Lucy Asquith. Tatăl ei, Herbert Henry Asquith, a fost primul-ministru al Marii Britanii între 1908-1916. În 1919 Elizabeth s-a căsătorit cu Prințul
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
benigna uimire în fața fragilității lucrurilor - istoria depinde de atât de puțin! Optimismul iluminist al omului creator de evenimente e înlocuit, la Adams, cu anxietatea observațiilor: ieftinirea e simptomatică, totul, inclusiv energia, se ieftinește, adică și substanța vieții. Adams deplânge pierderea aristocrației, față de Franklin, care exalta virtutea umilinței, inclusiv a tonului socratic. Smerit, el se întreabă, se îndoiește, renunță la atotștiința tăioasă, empatizează cu interlocutorul. Dacă Franklin avea satisfacția de a fi un filosof și om de lume autoconstruit într-un mod
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]