382 matches
-
7.Pisica de mare poate fi unul dintre cei mai grei pești. Greutatea variază de la 100 kg sau mai multe sute de kg, dar ajunge și la 1.400 de kg . 8.PEȘTELE ARLECHIN Sunt 28 de specii de pește arlechin portocaliu, galben, maroniu și în alte culori, cu trei dungi albe verticale, iar marginea înotătoarelor este neagră. Are între 5 și 12 cm lungime. 9.PEȘTELE LEU Trăiește în toate apele sărate, calde și puțin adânci ale oceanelor din jurul lumii
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
rar pragul unui lirism factice, convențional. De cele mai multe ori imaginile se nasc prin asociații, analogii, dar există și imagini disparate, metafore imprevizibile, reușite, care se pierd însă în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță, București, 1970; Peisaje, București, 1975; Solii de toamnă, București, 1978; Arlechin, București, 1982. Traduceri: G. Bacovia, Poezii - Stihi, ed. bilingvă, București, 1972; Povestea frumoasei Hacikazuki. Basme japoneze, pref. Corneliu Bărbulescu, București, 1976; P.K. Iavorov, Versuri, pref. trad., București, 1977; Victor Sivetidis, Fratele meu Prometeu, București, 1980; Gheorghi Semeonov, Dresură liberă, pref.
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
de cultură, în a căror redactare se implică. Încercările poetice, în dicție livrescă, practicând mica emfază a aluziei mitologice, surprind prin gravitatea unor îngândurări. În studenție, D. colaborează la „Dialog” și „Opinia studențească”, semnătura lui reapărând după un timp în „Arlechin”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), „Echidistanțe”, „Moldova”, „Mesagerul” (Chișinău). În 1992, i s-a încredințat funcția de secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
călătorie (până la 1900) între real și imaginar, apărută ulterior în volum. A mai activat și ca secretar literar al Teatrului Național din Iași (1991-1993), redactând aici, în colaborare, revista „Stagiunea” (după ce, între 1978 și 1983, se aflase în redacția revistei „Arlechin” a aceleiași instituții). A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară” (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966 la „Iașul literar”, colaborând apoi, între altele, la „Cronica”, „Convorbiri literare
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
fie dată la oi,/ se coc tumorile vânătăilor, ca mugurii degerați.” Apare mitul Magnei Mater, sunt invocate Muma-Zeiță, Maica-Mumă, Sfântul Gineceu. Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în dodii”, „zeu arlechin”, „preot hilar”, „bolnav de cât avea închis în minte.” Avatara (1972; Premiul Academiei Române), un poem amplu, în treizeci și patru de părți, relevă starea de spirit provocată de descoperirea unor spații noi, urmare a călătoriilor în Cuba și în Republica Democrată Vietnam
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
G. Topîrceanu, „Minunile Sfântului Sisoe”, CRC, 1972, 47; Ion Dodu Bălan, Publicistica Otiliei Cazimir, RL, 1974, 6; Șerban Cioculescu, Otilia Cazimir și teatrul, FLC, 1978, 28; N. Barbu, Cinci scrieri despre teatru, CL, 1978, 6; Ileana Berlogea, O nouă colecție „Arlechin”, RL, 1978, 32; Z. Cârlugea, Între „evocare” și monografie, LCF, 1986, 31; Laura Șuhan, „G. Topîrceanu, inedit”, DL, 1999, 1; Constantin Ciopraga, Gnomice, ARG, 2002, 14. D. Gr.
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
manifestă printr-o artă a îndepărtării și a aluziei: „sub picioarele mele scârțâie zăpada/ pe o uliță cu miros de vâsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a-ntrebat «unde naiba ai fost și cui să cer iertare?...»/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sunt încă în război...” (De seară, din Ușor, deasupra lumii). Discreția lirismului conduce spre concentrare și contragere, de obicei într-un registru lexical nominal, dar și spre abstractizare. În Factorul Șarpe frapează lirismul lacunar, aluziv, vizibil
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul meu s-a oprit
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
fată dulce, neștiutoare”. Tot un roman, alcătuit din relatări și mărturisiri ale participanților la Unirea din 1918, este Ziua zilelor (2002). Ca dramaturg, Z. se înscrie pe linia Radu Stanca - D. R. Popescu. Piesa Regina Iocasta, apărută în revista ieșeană „Arlechin” (1981), tradusă în franceză, engleză, germană, rusă, cu premiera absolută abia în 1991 la Târgu Mureș (Premiul Festivalului Național „I. L. Caragiale”), s-a bucurat de o primire entuziastă din partea criticii teatrale. Autorul operează o mutație în prezentarea mitului Labdacizilor, frecventat
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii de suflet). Între cerebralitate și senzualism, trăirea este la P. perpetuă alternanță. SCRIERI: Castelul din siclame albe, pref. Victor Eftimiu, București, 1972; Pasul corbilor, București, 1980; Coridă
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot de scund să fiu, / la fel să-mi știu granitul și nisipul”. SCRIERI: Patima muntelui, București, 1978; Lumile din strigăt, București, 1981; Locuitor în Oedip, București, 1983; Lacrima arlechinului, București, 1985; Stelele din adâncuri, București, 1988; Inițiere în obsesii, București, 1990; Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne, tr. Constantin Frosin, Galați, 1997; Paharul însângerat, Galați, 2001; Inițiere în obsesii, Ploiești, 2002; În căutarea muntelui albastru, Focșani, 2003; Muntele patimii
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
11; Alex. Ștefănescu, Spiritul însetat de real, „Scânteia tineretului”, 1978, 9 195; Valentin F. Mihăescu, „Lumile din strigăt”, LCF, 1981, 25; Liviu Papadima, „Locuitor în Oedip”, TBR, 1984, 207; Gheorghe Istrate, „Locuitor în Oedip”, LCF, 1984, 48; Alex. Ștefănescu, „Lacrima arlechinului”, RL, 1985, 38; Valentin F. Mihăescu, „Lacrima arlechinului”, LCF, 1985, 44; Aureliu Goci, Orizont mioritic, LCF, 1988, 39; Ulici, Lit. rom., I, 302-304; Florin Muscalu, „Dumitru al peșterii”, „Revista V”, 1998, 4; Geo Vasile, „Dumitru al peșterii”, LCF, 1998, 4
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
tineretului”, 1978, 9 195; Valentin F. Mihăescu, „Lumile din strigăt”, LCF, 1981, 25; Liviu Papadima, „Locuitor în Oedip”, TBR, 1984, 207; Gheorghe Istrate, „Locuitor în Oedip”, LCF, 1984, 48; Alex. Ștefănescu, „Lacrima arlechinului”, RL, 1985, 38; Valentin F. Mihăescu, „Lacrima arlechinului”, LCF, 1985, 44; Aureliu Goci, Orizont mioritic, LCF, 1988, 39; Ulici, Lit. rom., I, 302-304; Florin Muscalu, „Dumitru al peșterii”, „Revista V”, 1998, 4; Geo Vasile, „Dumitru al peșterii”, LCF, 1998, 4; Popa, Ist. lit., II, 302; Viorel Dinescu, „Paharul
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
aparțin, cercetarea se aplică preponderent epocii vechi și premoderne, în spiritul unei elaborări caracterizate prin rigoarea investigației și elevația scriiturii. Colaborează cu versuri, articole, eseuri și studii la ,,Cronica”, ,,Iașul literar”, ,,Convorbiri literare”, ,,Symposion”, ,,Anuar de lingvistică și istorie literară”, ,,Arlechin”, ,,România literară”, „Dialog”, ,,Tribuna”, ,,Ateneu”, ,,Literatură și artă” (Chișinău), ,,Neeuropa” (Luxemburg) ș.a. Versuri i-au apărut în antologii publicate în Bulgaria, SUA, Polonia, Coreea de Sud etc. Deține Premiul pentru critică al revistei ,,Convorbiri literare” (1981) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Dacia literară”. Este doctor în filologie cu teza Eminescu, omul de teatru (2000). A debutat cu versuri în „Flacăra Iașului” (1957), colaborând în continuare la „Iașul literar”, „Cronica, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Astra”, „Tribuna” „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Cinema”, „Arlechin”, „Scena”, „Timpul”, „Symposion”, „Scena și lumea”, „Lumina” (Pancevo), „Literatură și artă” (Chișinău), „Limba română” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Șt. O. Mugur și Ștefan Pintilie. La începuturile carierei, O. pare atras de literatura polițistă, dar într-o accepție mai
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate și franchețe. Receptiv, cu o anume circumspecție la nou, cronicarul salută abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
și atractiv, cursurile sale au un timbru personal și o anume culoare a expunerii, cucerind prin neascunsa plăcere de a povesti. SCRIERI: Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici, Iași, 1972; O-ntâmplare de mirare, Iași, 1981; Confidențe la arlechin, Iași, 1985; Rebreanu, omul de teatru, Iași, 1995; Repere în teatrul antic grec și latin, Iași, 2000; Introducere în teatrul Renașterii, Iași, 2000; Școala ieșeană de teatru. Fișe de istorie (în colaborare), Iași, 2000; Dintele vremii, Iași, 2003. Antologii: G.
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
ieșeană de teatru. Fișe de istorie (în colaborare), Iași, 2000; Dintele vremii, Iași, 2003. Antologii: G. Topîrceanu, Despre teatru: însemnări și digresii, pref. edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Iași, 2000; Dintele vremii, Iași, 2003. Antologii: G. Topîrceanu, Despre teatru: însemnări și digresii, pref. edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, 1996, 190-192; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Despre teatru: însemnări și digresii, pref. edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, 1996, 190-192; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 312-313; Florin Faifer, Constantin Paiu - seriozitate și franchețe, CL
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]