754 matches
-
priviri batjocoritoare. De fiecare dată spera că copiii aveau să uite ceea ce văzuseră sau că pur și simplu n-aveau să-și mai bată capul să râdă de el. Și de fiecare dată greșea. Pe când era Înscris la toate activitățile armenești, una după alta, tot ce-și dorea era să fie ca ei, nici mai mult, nici mai puțin, să fie american și să scape de pielea brună a armenilor. Chiar și mulți ani mai târziu, mama sa Îi reproșa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În bani Ghiveci de legume cu carne hocahanim Sufist - membru al unei secte religioase islamice al cărei scop este să comunice direct cu Dumnezeu și să Înțeleagă misterele spirituale. Jean Genet (1910 - 1986ă - romancier, dramaturg, poet și eseist francez. murături armenești pastă de năut anghinare Noroc lăută instrument cu coarde, de formă triunghiulară tobă de mână Sinan (1489? - 1588ă - cel mai mare arhitect al Imperiului Otoman timpuriu. Capodopera sa e moscheia Süleymaniye din Istanbul. Să dea Domnul Impatiens capensis - floare ornamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răspunsul la-ntrebare: Cine vine pe cărare Și ce poartă el pe cap? „O căciulă mai voinică decât el” Dacă știți, vă răsplătesc Și pe voi, dar și pe ei: Cine s-a suit în tei Și-a prins cucul armenesc? Cum voi sunteți de ispravă, Vin cu-o întrebare, iată: Este vorba de-o dumbravă, Dar de una... Moromeți au fost mai mulți Și mai toți umblau desculți, Însă eu vă-ncerc un pic: Cum îl cheamă pe cel mic
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
muncitor, prea subțire pentru vremea rece, un pasager care în toamna trecută a strâns cartofi și de multă vreme e mult prea beat ca să mai știe de ce. E târziu. Iulia și Alexandru trec în sus pe bulevardul Carol către Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile altor tărîmuri). Cotea pe dinapoia altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul Hristo Botev. Secționând Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Tăind de-a curmezișul Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște alea de zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu le mai reperam. Două ore m-am învîrtit, perpelindu-mă, când pe o roată, când pe cealaltă, la focul scăzut al unei arii cuprinse între străzile Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul Darvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armenească, Stelea Spătaru, Calea Moșilor și Calea Călărași, căutând să-mi evoc, măcar din încremenirea unei streașini, sau din puhavitatea unui porumbar, locul de baștină al idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tare îi plăcea să rătăcească! De multe ori, tentat de timpul frumos, făcea drumul, lăsând deoparte Foișorul de Foc, căminul de fete de la Izvorul rece unde era și restaurantul; intersecția pe lângă Calea Moșilor, cu Ministerul de Externe și Biserica Armenească și continua prin Piața Rosetti unde se pregătea cel mai bun chebap. Urma apoi Universitatea și Victoriei, cu cârciuma armatei și prețuri de alimentară dar fără acces pentru ei, după care venea Cișmigiul, Piața Mihail Kogălniceanu unde se făceau niște
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi decât atâta vreme cât își respectă semnele. Era prima ninsoare din anul acela. O zăpadă mare, pufoasă, pe care aici, în parc, n-avea s-o tulbure nimeni zile în șir. La fel dincolo de gard, unde era cimitirul vechi al Bisericii Armenești. Zăpada venise deodată și prea devreme, credeau ei. Mai apoi, crescând, au înțeles că prima zăpadă vine totdeauna prea devreme. Atunci când ultimul dintre ei spuse gata și lăsă creionul jos, se întoarseră cu fața spre mijlocul cercului și își puseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în prima lor zi de școală. Maca strigase : „Care poți să sari pe frunze ?“. Ca atunci când încerci să treci râul pășind din piatră în piatră. Și nici nu era greu. În orașul nostru, de la Bulevardul Gării, luând-o pe lângă Biserica Armenească până la Teatrul „Pastia“ și apoi pe aleea cu castani ce ducea la Liceul „Al.I. Cuza“ și la șoseaua spre Adjud, adică dintr-un capăt în altul al orașului, toate străzile erau mărginite de castani. Cum însă mai erau și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar Luca privi, pentru o clipă, înapoi, de parcă, între cele două lumi, părea nehotărât spre care s-o apuce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce a doua era o fată ca de optsprezece ani, ovală la față, specific ochioasă, cu buze cărnoase armenești. Pe o masă ședea trântită o râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un vraf de cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza de a constata că sunt tipărite cu caractere armenești. Dușumeaua de scândură vopsită și ceruită era aproape toată ascunsă sub covoare persane. Soba nu arăta nici ea ca oricare alta, ci asemeni celor bătrânești, cu două coloane și ornamentații baroce, însă construită în teracotă albă. Acum nefăcîndu-se foc, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de bani. Rămași singuri, cu excepția lui Demirgian, care intra și ieșea din odăile lăuntrice, însoțind oamenii cu sacii, Saferian și Rapig începură a vorbi armenește și amândoi arătau foarte preocupați, iar cel dintâi chiar trist. Încetul cu încetul, semănară frazele armenești cu cuvinte românești, iar în cele din urmă, după examinarea sumară a fondului, convorbirea continuă în limba română, pe care doctorul Rapig, crescut în România, o vorbea curent, însă cu un accent foarte gutural. Saferian oftă adînc: - Of, of, vin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ceea ce nu spuse Manigomian - și nu din inefientă, ci pentru că i se părea o chestiune fără interes pentru alții - este că printre unii armeni cu greutate, rămași încă legați de Orient și recent stabiliți în România, mijea aspirația unui stat armenesc burghez. În conjunctura unui nou conflict, se punea problema politicii de urmat pentru atingerea acestui țel. Nu-i improbabil ca un îndemn secret să fi venit din partea diplomației germane naziste către armenii cu instincte capitaliste de a se agita în vederea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
monopol acoperit al importului de cafea și coloniale. În caz de război, de rupere a contactului cu Egiptul și alte piețe, ar fi fost singura în măsură să importe marfă pe căi indirecte. Într-un cuvânt, cafeaua, până acum treabă armenească, devenea afacere germană. Ce era de făcut? Așa se respecta oarecum tradiția și prin Saferian ceilalți își păstrau pozițiile. Toți prietenii săi fuseseră de acord să se încheie afacerea care-i punea într-o tabără protectoare. De s-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
circulației comerciale. Afară de aceasta, așezat pe dușumea se vedea un glob terestru așa de mare, încît de pe sofa Saferian îl putea învîrti cu mâna și contempla. I-l adusese Demirgian, dintr-un fond de mobile vechi. Manigomian primea un jurnal armenesc apărând la Stambul și unul franțuzesc din Cairo, La Bourse, pe care le citea și răscitea, căutând a ghici sensurile dintre rânduri. Acestea nu-l mulțumeau și căuta lumini în convorbirile cu prietenii, pe care îi descosea asupra tuturor evenimentelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia și trăiesc nesupărați în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanții, evreii, toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vro biserică sau vro școală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una. Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și nu paulikianoi. Și, Într-adevăr, adepții lui Pavel din Samosata, susținător al ereziei adopționiste din secolul al III-lea, fost cîndva episcop al Antiohiei, sînt numiți paulianoi. Termenul paulikianoi pare să fie un construct În care a intrat sufixul armenesc depreciativ - ik; În opinia lui Runciman 20, aceștia trebuie să fi fost, prin urmare, adepți ai vreunui Pavel demn de dispreț sau niște adepți vrednici de dispreț ai lui Pavel. Dar ai cărui Pavel? Este numai una dintre Întrebările (greșit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Steven Runciman, Raoul Manselli, Milan Loos, Henri-Charles Puech, Heinz Halm și alții, combătută Însă cu Înverșunare de o serie de cercetători ai literaturii armene, cum ar fi F.C. Conybeare (1898) și, mai recent, Nina G. Garsoian 21. Rațiunea acestui intermezzo armenesc a constituit-o descoperirea, În prima jumătate a secolului al XIX-lea, a Scripturii unei secte armenești, sectă care părea să se tragă dintr-un grup din vechime identificat uneori cu mesalienii și a cărei denumire a părut apropiată celei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o serie de cercetători ai literaturii armene, cum ar fi F.C. Conybeare (1898) și, mai recent, Nina G. Garsoian 21. Rațiunea acestui intermezzo armenesc a constituit-o descoperirea, În prima jumătate a secolului al XIX-lea, a Scripturii unei secte armenești, sectă care părea să se tragă dintr-un grup din vechime identificat uneori cu mesalienii și a cărei denumire a părut apropiată celei de paulikianoi. Toate acestea, după cum a subliniat Paul Lemerle 22, se Întemeiază, din nefericire, pe o confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărei denumire a părut apropiată celei de paulikianoi. Toate acestea, după cum a subliniat Paul Lemerle 22, se Întemeiază, din nefericire, pe o confuzie. Vom schița În continuare datele problemei, cu speranța de a putea contribui la risipirea acestei neînțelegeri. Documentele armenești Îi ignoră cu desăvîrșire pe paulicieni, Însă menționează o erezie al cărei nume se apropie, fonetic, de al acestora: payl-i-keank. Dar această sintagmă nu pare să facă referință la vreun Pavel 23. Payl Înseamnă „murdar”, iar acei payl-i-keank menționați Întîia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din sirianul metsalleyane; și În armeană c se pronunță ts), cei mai „murdari” dintre ereticii de care aflăm din vechile izvoare, care mergeau pînă la a-și petrece Întreaga viață În desfrîu, orgii și schimb de parteneri 28. Întrucît adaptările armenești ar putea foarte bine să se Întemeieze pe un joc de cuvinte care să evidențieze intenția ironică a preacucernicilor Părinți, e foarte posibil ca acei mclneut’iun să fi fost mesalieni. Oricum, paulicieni nu puteau fi, chiar dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și 855 În regiunea T’ondrak, la nord de lacul Van, și avea să fie cunoscută sub numele de t’ondrakeci. Pe la mijlocul secolului al XI-lea, acești t’ondrakeci au fugit În Siria și nu mai apar menționați În izvoarele armenești de după 1166. Este interesant pentru istoria tuturor grupărilor persecutate, inclusiv a dualiștilor din Occident, să descoperim că acești t’ondrakeci continuau să existe Între 1833 și 1847 la Ark’weli și că au avut amabilitatea de a le furniza istoricilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care umblă cu furtișag" și-i era rușine să dea ochii cu alți copii. Cuprins de o lene proverbială, Nică recunoaște că era "slăvit de leneș", dar inventiv când vrea să scape de pupăză și vrea să vândă acest "cuc armenesc" în iarmaroc. Episodul scăldatului trimite la o copilărie lipsită de griji. Rămas fără haine, îi vine să intre în pământ de rușine, dar găsește întotdeauna soluții: se strecoară prin grădini, prin porumb și ajuns acasă trece de la bravadă la umilință
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]