470 matches
-
că „meșterii cantacuzineștilor” au făcut, cu prilejul mișcărilor din 1848, arme și tunuri din cireș. La 22 decembrie 1848, Mihail Sturdza era încunoștiințat despre mersul cercetărilor întreprinse pe moșiile cantacuzineștilor, pentru a se afla „cât și unde anume sunt ascunse armile și un feliu de tunuri ce se lucrase acolo din porunca proprietarilor”. Investigațiile colonelului Eller au stabilit că „armile s-au lucrat acolo de către meșterii d. d. cantacuzineștilor”. În documentele epocii întâlnim însă tot mai frecvent țărani meșteșugari care lucrează
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mihail Sturdza era încunoștiințat despre mersul cercetărilor întreprinse pe moșiile cantacuzineștilor, pentru a se afla „cât și unde anume sunt ascunse armile și un feliu de tunuri ce se lucrase acolo din porunca proprietarilor”. Investigațiile colonelului Eller au stabilit că „armile s-au lucrat acolo de către meșterii d. d. cantacuzineștilor”. În documentele epocii întâlnim însă tot mai frecvent țărani meșteșugari care lucrează prin târguri și pe la moșii contra plată; în condicile de administrare a moșiilor sunt însemnări relative la plata meșteșugarilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
invitați deja („cu de la sine putere”) de Zablocki. Strădaniile în această direcție au avut oarecare ecou de vreme ce, după înăbușirea revoluției, cu prilejul anchetelor efectuate, Halepliu declarase că Nepomouc Gradowicz propusese guvernului provizoriu „să dea o sumă de bani ca să aducă armie poloneză a-i fi ajutor libertății”. Intrarea trupelor țariste în Muntenia avea însă să pună capăt aplicării acelor proiecte, impunând polonezilor o modificare de tactică în Moldova și Țara Românească. Veriga de legătură între români și polonezi o alcătuiau, la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moștenire, apoi Moldova și Muntenia au avut și alte organe comune decât domnitorul: Comisia Centrală de la Focșani, o singură Înaltă Curte Judecătorească și de Casație, organizarea identică a armatei, încât „la trebuință să se unească și să formeze o singură armie”; n-a fost nici o uniune reală, ca Suedia și Norvegia (1815-1905), Austro-Ungaria, Danemarca și Islanda (1918-1944), cu legături strânse; or, relațiile moldo-muntene au fost chiar mai strânse ca într-o uniune reală lipsită de un organ comun, cum a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
locuitorii” Moldovei și Valahiei și răspunsul la acțiunile bulgarilor. După ce îl înfățișa pe țar ca „ocrotitor” al românilor, a căror „politicească ființă” urma să fie decisă prin tratate, deci nu pe altă cale, proclamația invită pe „locuitori” „a ajutora mișcările armiei și a o îndestula pre ea la cele neapărate trebuințe”, precizând că „supunerea stăpânilor, uitarea împărecherilor celor pierzătoare, care s-au născut din anarhie, jertfirea cu toate interesurile sale binelui celui de obște, acestea sunt îndatoririle care se pun asupra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ei urlă, " O Păianjene, întinde-ți pînză! Mărește-ți oasele și-umplut Cu măduva, tendoane, carne, Înalță-te31 și-atinge-o voce. Cheamă-ți întunecatele oștiri; căci se adună fiii Oamenilor Ca să le năruie Cetățile! Omul nu va mai fi!" "Treziți-vă, O Armii!" 400 Cîntắ pe dealuri coardă arcului, "Luváh și Vala plutesc Triumfator în ceru-nsîngerat, si chipul Omenesc nu mai există". Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzu. Tharmas îl privi căzînd În lung47, un șarpe furios rostogolindu-se în jurul cortului cel sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cartea (Ovidiu Cotruș, Ion Vartic). Dar autorul lor? Mateiu I. Caragiale este, cu siguranță, cel mai important dandy-scriitor român. Și singurul care intră aproape cu totul În canoanele speciei, drept pentru care i-am găsit locul În Hit Parade, catalogul armiei de dandy Întocmit mai În glumă, mai În serios. Reconstituită din felurite documente personale (jurnal, corespondență, agende, simple Însemnări) sau din amintirile martorilor, biografia lui Mateiu I. Caragiale pare a fi povestea unui dandy. Cine să știe Însă cât anume
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prețios”, Însoțit mereu de o neșansă „la fel de mare ca talentul său”. D’AnnunzioGabriele Ugo D’Annunzio, prinț de Monte Nevoso (1863-1938). Mai mult decât sigur, unul dintre puținii autori italieni care se lasă Înregimentat fără drept de apel În firava armie a dandy-lor. Oricât de mult ne-ar consterna efeminarea acestora, trebuie recunoscut că În tumultuoasa biografie a lui D’Annunzio nu lipsesc câteva episoade cu adevărat eroice. Ele se consumă În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mei, serbare! Victoria dentîi după cădere, Ziua dentîi după adânca noapte. Azi oastea noastră a învins iazigii... Astăzi amicii, mâne însași ea! Ieri cine mă știa?... Cine știa Că-mi trece-n minte ca să-mi pun genunchiul Pe fruntea-ngrozitoarei * armii - pe acel sigil Cu care istoria nențeleasă, veche Pecetluit-a-n cartea lumei soarta Popoarălor?... Azi toți o știu... Învinsul Desfășură puteri atât de mari Încât povestea neamului de dac Pătrunde cartea, filele ei vechi, Ca-ntunecos și sânt de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adânci Trăiesc gândiri rebele, ca-ntr-al meu... E drept, nepot a lui Diurpaneu, Regele-al Daciei tu erai să fii. Daca bătrânul m-a ales pe mine, Pe care de la plug războiul crunt M-a ridicat în fruntea unei armii... Dacă dintr-un țăran făcu un rege... El n-a cedat decât voinței reci, Nenduplecate, izbitoare, mari Unui popor cu aspirări eterne... Nici că credeam vodată că un sânge Nobil cum este cel dintr-al tău piept, Sânge al lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însă totuși vin... Ce unul face... zeci nu pot strica. Acesta-i semnul c-un roman o face: Este eternitate-n fapta lor. În multe-ți samănă el ție, Decebal, Ca tine ridicat fu din popor, Ca tine în fruntea armiei fu pus... Cred în destin... La pasurile lui Destinul a vorbit... Când era El [î]n război pleca[t] - tot poporul În Capitol s[-a] adunat la rugă. Murmurele se ridicau la Joe Și, tocmai când cântau Salve-Imperator, Poarta se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voastră, Din ăști tirani făceți un ideal: Nu în ei înșii e mărimea lor, Este în slăbiciunea voastră. I[AROMIR] Te înșeli! Îți place-a te-nșela - sau nu-i cunoști. Știi tu cine a fost Hannibal? - Un zeu... Când armiile lui corona Alpii, Când oaste după oast-era bătută, Când Roma singură - o Niobe - Plângea copiii ei; pe piețe, strade Urlau femeile, strigau copiii, Când tot era pierdut... ce făceau ei? Ce făceau atunci acei moșnegi senatori, Prea vechi pentru a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
TOȚI Ura! D[ECEBAL] Auzi! Auzi răspuns, romane! B[ORIS] Da, da! acesta e răspunsul Daciei. Îmi vine să-ți sărut piciorul, rege. Ce mare ești - nemărginit de mare! Nu pot cuprinde nici mărirea ta. D[ECEBAL] Încalică și mișcă-aripa armiei Spre Dunăre... A! repezi sînteți, Dară mai repezi ne-ți găsi pe noi. L[ONGIN] Noi nu sîntem nici repezi, nici înceți, Sîntem așa cum sîntem. Vale, rege. (iese) DOCH[IA] Ieri încă-n cer, ei azi[-s] pe pământ. (zgomot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
literă Ce necitită-a fost rămas de toți. Din fundul codrilor adânci ai Daciei Roteam pe Univers ochii-mi flămânzi Și-l înghițeam. O, codri, codri, vă mișcați cu mine, Munți mari de piatră, fiți-mi gânduri, Purtați, stânci albe, armile de cremeni, Mergeți naintea mea... a regelui. Să văd apropiindu-se pământul, *** cu munții și cu codrii Și stând pe loc naintea Romei vechi. {EminescuOpVIII 55} 6 2254 [DECEBAL] Când înjosit ești, când o gravă * rană * Ți-atinge rana sufletului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul meu [de] Imperator: Unde dreptatea n-a fi necesară Va domni mila și-ndurarea mea. Unde va [fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII 63} [CELSUS] [... ] Decebal... daca pîn-acum ] va fi sculat armia sa [... ] încerca și *** încă [ÎMPĂRATUL] [Ce să-]i dau? [CELSUS] Ah, e prea tîrziu! TEXTE AFERENTE 1 2254 [CELSUS] Romanii nu mai sânt ce-au fost odată, Îmbătrâniți, ei n-au păstrat în ei Decât plăcerea să-și detroane regii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dracu dar trebuie s-o ieu eu. INTENT[ATIONEM] Iar mă duci în ispită... in tentationem... Ei bine: Ta ascultă măi stomahule... nu te supăra... răbdare fătul meu! Trebuie să fac ca marele gheneral muscalesc Suworow care-a poruncit în armia întreagă zi de post... până ce-a venit proviant cu harabalele... Ei... acu să venim la treaba noastră. îi ești drag VULTUREA[ NU] Știu eu? Cred. {EminescuOpVIII 360} INTENT [ATIONEM] Da' cu dragostea d[umi]tale cum stă?... Câte are [să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
secretarii săi la Alexie (Ivanco), ca să-i facă propuneri de învoială; dar în caz de trebuință el calcula și cu asasinarea și pregătea în taină cele trebuincioase. Pentru a nu sta cu totul cu mîinile-n sân, el porni în fruntea armiei în provincia Filipopoli, atacă castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl cuceri și condamnă garnizoana la robie. Ivanco din parte-i disprețuia orice întîlnire cu autocratul și nu voia s-auză de pace decât sub următoarele două condiții: întîi, să i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în târgușoarele din împrejurimea Adrianopolei. Înaintă dar bărbătește asupra acestui oraș, fără a ținea în samă strivitoarea precumpănire numerică a inamicului și făr-a socoti dezastrul propriilor sale campanii de odinioară. Ne-nfrîntul curaj, disciplina strictă și tactica meșteșugoasă și superioară a armiei latine cu mult mai puțină la număr descurajară și intimidară cu toate astea pe romîno-bulgari, încît aceștia nu fură în stare de a se ținea în nici o luptă, ci la orice năvălire dădură dos. Astfel viteazul Enric împărat izbuti să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ascultând de un semn al naturii, oarecum lucrul să iasă la capăt bun. Deci așa socoti și împăratul că, precum cererile estraordinare ale bolnavilor înfrîng boala, tot astfel și Lachanas, cu tot caracterul său amăgitor, trimis fiind în fruntea unei armii în vederea cererii generale, tocmai pentru că poporul crede atâta într-însul s-ar putea arăta teribil inamicilor și folositor romeilor, cari au nevoie de ajutor. Condus de această părere, împăratul ținu samă de cererea halizonilor, cari locuiau lângă râul Sangaris de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Hohenzollern, cavalerimea stiriană și bavareză luară asemenea parte la această campanie. Ungurii sub palatinul Gara, ardelenii sub Ștefan Lascowicz, bosniecii, apoi moldovenii trași și ei de pornirea generală sub Ștefan Vodă, în fine trupele valahiene sub însuși reîmpăcatul Mircea, formau armia de căpetenie a lui Sigismund, care ducea deci contra inamicului una sută și treizeci de mii de oameni, dintre care însă multe slugi și neluptători, pe când inamicul strânse la sine o putere tot atât de mare, încît în privirea numărului amândouă părțile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
temei pe numărul, tăria și avântul oștirii sale, tras el însuși de tarea încrederea în biruință a francejilor, iuți de fire, regele se lăuda că nu se teme deloc de sultanul osmanilor pentru că se bizuie de-a sprijini cu sulițele armiei sale chiar bolta cerului de ar sta să cadă. Dar curând se făcu precumpănire, nu mare, în partea osmanilor prin adaosul de trupe sârbești și bosniace, în temeiul cărora îndrăznețul sultan, simțindu-se mare în puterea sa, se fălea că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cărora predomneau în mod fatal o neastâmpărată ambiție și o deșertăciune nemăsurată, mai cu samă în partea francejilor, cari prin rang și merit se credeau în drept de-a da tonul. Bătălia de la Nicopoli. Surprinși prin repejunea și tăinicia sosirii armiei de căpetenie a osmanilor, căpitanii franceji cerură pentru sine în plin consiliu de război onoarea primului atac, nu voiră să steie în urma nimărui în luptă și respinseră sfatul cuminte al pățiților generali ungurești, cari dădeau cu socoteala ca trupelor sprintene
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de neauzite încît în mai multe ocazii a ucis o parte mare a poporului din Roma și pe toți locuitorii Alexandriei. Astfel era urât de toată lumea și inspira frică și celor dimprejurul lui, încît un sutaș îl ucise în mijlocul armiei sale. Observ aci că principii nu pot evita defel moartea silnică de mâna unui om hotărât. Căci oricine poate comite fapta, numai daca ia întru nimic viața sa proprie. Dar principele nu prea are cauză să se teamă, căci asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
guvernamentali și parlamentari. Ierarhia muncii se constituie, prin chiar natura ei, în piramidă. La zece mii de oameni învățați pe toate terenele se naște un Darwin sau nu Buckle ca vârf al piramidei; din sutele de mii de soldați ale unei armii mari se alege un Moltke, ale căror servicii se răsfrâng apoi asupra întregului. Această ierarhie firească o susținem și noi. Ceea ce însă numiți d-voastră "o ridicare din ce în ce mai mare a claselor care au fost dezmoștenite de toate drepturile" este nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]