752 matches
-
extinde mult atât în timp, de la Ovidiu și autorii scrierilor patristice din epoca străromână până în anul 2000, cât și în spațiu, înglobând și literatura română din Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc, Israel și diaspora românească de pretutindeni, precum și poezia și proza aromână, un al șaptelea volum urmând să cuprindă critica, teoria și istoriografia literară din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Scopul, în mare măsură atins, a fost acela de a oferi o lucrare de sinteză accesibilă și funcțională. Modest
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
Imperiului Habsburgic (numele bunicului pe linie paternă, George Roznovschi, s-ar lega de introducerea cinematografului sonor în România, iar acela al străbunicului, Alois, de construirea primei căi ferate din țară); mama este fiica unui negustor și om politic de origine aromână. După ce urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța (1961-1965), R. se înscrie la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, perioadă în care va fi pasionată de studiile de lingvistică structuralistă și își va face debutul în
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
publică și Jean Bart, aflat la început de drum, schița Iapa căprarului, sub semnătura Trotuș, cât și G.Gr. Caïr, care semnează versuri. S-a publicat, de asemenea, literatură populară din Oltenia, din Moldova și Transilvania, în sumar figurând și folclor aromân. C.Z. Buzdugan traduce un studiu al lui Paul Lafargue, pe care îl intitulează Basmul zămislirii neprihănite, unde se cercetează într-o perspectivă materialistă un mit străvechi. Revista a tipărit și multe traduceri din Lermontov (C.D. Anghel), Lev Tolstoi, S.I.
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
, Vanghea (10.XI.1950, Doliani, Macedonia), poetă și prozatoare. După absolvirea liceului la Stip, urmează Facultatea de Economie la Skopje, unde locuiește și azi. S.-M. scrie în grai aromân, ca și în slavo-macedoneană. În aromână i-au apărut mai multe culegeri, între care Lilice (1988), titlu ce trimite la ideea că poezie înseamnă evanescență, fluiditate, delicatețe florală. Poemele de aici, ca și din alte plachete, le-a publicat mai
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
Romano-Vlahi! Conștiința originilor romane își face apariția, în cultura Aromânilor, datorită culturii germano-austriece. începe un nou proces de culturalizare: fidelitatea față de cultura originară (Niculescu 1975). Această orientare europeană pro-latină se face evidentă la Viena. în capitala Imperiului austriac ajung intelectuali aromâni care, acolo sau la Budapesta, iau contact cu ideile naționale care se vehiculau în mediile culturale maghiare și românești. Dacă unii cărturari unguri voiau o �maghiarizare" (prin �des-germanizare") a culturii lor, tot astfel tinerii intelectuali români, �uniați", ai Școalei Ardelene
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
a poporului român" - adică Români - cei care, în sudul balcanic, vorbeau o limbă de origine latină. Recunoaștem în aceste idei tezele lui Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor), ale lui Gh. Șincai și (poate chiar prezența) lui Petru Maior, cu care Aromânii cultivați luaseră contact la Viena și la Buda. De altfel, cealaltă lucrare a lui Gheorghe Roja, Măiestria ghiovăsirii românești cu litere latinești care sunt literele Românilor cele vechi (1809) nu este altceva decât �aplicarea" la scrierea în graiurile aromânești a
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
au reușit intelectualii Aromânilor (deveniți Romano-Vlahi) sosiți din îndepărtatele teritorii sud-balcanice - să ajungă la ideea că sunt un popor de limbă romanică și că, împreună cu Românii din nordul Dunării, ar descinde din latinitatea Romei antice. De aceea, unii dintre intelectualii aromâni - precum Gheorghe Roja - au aderat la ideile latinizante ale Școalei Ardelene. Cu toate acestea, o afirmație precum aceea a lui O. Densusianu, Istoria literaturii române moderne (ed. a 4-a, 1963) privind �influența Școlii Ardelene" asupra �scriitorilor aromâni" pare limitată
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
dintre intelectualii aromâni - precum Gheorghe Roja - au aderat la ideile latinizante ale Școalei Ardelene. Cu toate acestea, o afirmație precum aceea a lui O. Densusianu, Istoria literaturii române moderne (ed. a 4-a, 1963) privind �influența Școlii Ardelene" asupra �scriitorilor aromâni" pare limitată. Contextul cultural este mult mai vast. Dar conceptul unei unități integrale a romanității românești, la nordul și la sudul Dunării, a fost inculcat celor din Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Europei. Bibliografie Adolf Armbruster, La romanité des Roumains. Histoire d'une idée, București 1977. Stelian Brezianu, Romanitatea orientală și Evul Mediu, București 1999. Th. Capidan, Românii nomazi, în �Dacoromania" IV, 1923-1924 Th. Capidan, Aromânii, București 1932. Matilda Caragiu Marioțeanu, Dicționar aromân (Macedo-Vlah), DIARO, A-D, București 1997. Alexandru Niculescu, Language Loyalty - Culture Loyalty, în �Revue Roumaine de Linguistique" 20 (1975), 4. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, București 1963. Max-Demeter Peyfuss, Chestiunea aromânească, București 1994. Sextil Pușcariu, Studii istroromâne, I, București 1906
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Românii nomazi, în �Dacoromania" IV, 1923-1924 Th. Capidan, Aromânii, București 1932. Matilda Caragiu Marioțeanu, Dicționar aromân (Macedo-Vlah), DIARO, A-D, București 1997. Alexandru Niculescu, Language Loyalty - Culture Loyalty, în �Revue Roumaine de Linguistique" 20 (1975), 4. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, București 1963. Max-Demeter Peyfuss, Chestiunea aromânească, București 1994. Sextil Pușcariu, Studii istroromâne, I, București 1906. I. Tóth Zoltán, Primul secol al naționalismului românesc ardelean (1697-1792), trad. Maria Someșan, București 2001.
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
percheziții inopinate și confiscări de manuscrise, dintre care unele salvate și ajunse la Arhivele Statului din București. Târziu, în anii 2001-2003, în „Revista română” au fost publicate versuri, acte, documente și scrisori din acest fond. Este cel mai prolific scriitor aromân, deși a publicat foarte puțin din tot ceea ce a scris. A lăsat în schimb peste 30 de caiete, în copii împărțite prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind cea mai realizată dintre epopeile românești în plan artistic după Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Autorul a dorit ca manuscrisul lui, gata de tipar încă din 1945, să fie transpus și în limba
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
încă din 1945, să fie transpus și în limba literară română, spre a se bucura de o circulație mai largă, proiect realizat abia în 1985. Reînvie în această carte un oraș de legendă, Moscopole, cu peste 60 000 de locuitori aromâni. Parafrazându-l pe D. Cantemir, s-ar putea zice că marea epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
Nepoata pândarului], în Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 333-340; La hane, București, f. a.; Bobotează domnească, București, f.a.; Cântițe, București, f.a.; Despre Iane, mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul (în colaborare), Iași, 1934; [Versuri], în Antologie lirică aromână, îngr. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 231-245, în UVPA, 249-342; Voshopolea, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1994; La stani, îngr. și postfață Hristu Cândroveanu, București, 1996. Repere bibliografice: Nida Boga, UVPA, 245-248. Hr.C.
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
, Eta (25.II.1923, Turda - 12.XI.1984, Cluj-Napoca), traducătoare și poetă. Este descendentă a unei familii de origine aromână - Sevastia (n. Capidan) și Ion Caranica - și soră cu poetul Nicu Caranica. Urmează studiile liceale la Cluj, apoi Universitatea (1941-1945) la Cluj și Sibiu, fiind licențiată (magna cum laude) a Facultății de Litere și Filosofie, în specialitatea limba și literatura
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
, Andrei (1.XII.1930, Gheorghieni - 19.VIII.2000, București), scriitor bisericesc. Provine dintr-o familie de origine aromână, tatăl fiind de profesie inginer. Locuiește împreună cu părinții la Orăștie, unde urmează un timp Liceul „Aurel Vlaicu”, apoi la Hunedoara și București. Manifestă de timpuriu din ce în ce mai multă independență în formare. În 1945, absolvent al Liceului „Gh. Lazăr” din capitală, se
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
, Nuși (23.IV.1872, Avdela, Grecia - 8.IV.1941, București), poet și prozator. Fiul unor țărani aromâni, T. face studiile primare la Clisura, iar liceul la Bitolia, terminându-l în 1892. După un an de profesorat urmează, între 1894 și 1899, Facultatea de Litere din București, făcând, în paralel, și doi ani la Facultatea de Drept. Tot
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
Macedonia (1908-1912), va fi, după încheierea primului război mondial, profesor la Chișinău și București. Debutează, cu un articol, în „Peninsula Balcanică” (1894) și colaborează la numeroase publicații, unde i-au apărut versuri, atât în româna literară, cât și în dialectul aromân: „Lumea nouă literară și științifică”, „Epoca”, „Ecoul Macedoniei” (unde între 1903 și 1906 a fost și director), „Noua revistă română”, „Revista poporului”, „Lumina” (Bitolia), „Grai bun”, „Foaia literară” (Ploiești), „Moldova de la Nistru”, „Graiul”, „Apărarea” ș.a. Prima carte, Poezii lirice-eroice, cuprinzând
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
Murminți fără cruțe („Ecoul Macedoniei”, 1903), editat în volum în 1993. Versurile lui T. au contribuit, alături de acelea ale lui C. Belimace, N. Batzaria, Zicu A. Araia, Marcu Beza, L.T. Boga sau George Murnu, la configurarea unui peisaj al poeziei aromâne. În principal, el urmează modelul lui V. Alecsandri, pe care îl dezvoltă prin introducerea unor elemente particulare. Este preocupat mai ales de reliefarea dimensiunilor patriarhale, a vieții pastorale din Munții Pind, conturate fără ostentație. În versul lui străbate îngrijorarea pentru
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
Cuvata, Syracuse (SUA), 1989; Murmintsă fâră crutsi, îngr. Eva Catrinescu și Dina Cuvata, Syracuse (SUA), 1993; Golgota-a Farăljei, îngr. Tiberius Cunia și Dina Cuvata, Syracuse (SUA), 2002. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Poezii lirice-eroice”, CVC, 1907, 11; Liviu Marian, Un scriitor aromân: Nuși Tulliu, „Sfatul Țării”, 1919, 385-386; T. Hagi-Goga, Mistralismul și Tulliu Nuși, „Peninsula Balcanică”, 1930, 3-4; Predescu, Encicl., 866; Scarlat, Ist. poeziei, II, 200-201; Hristu Cândroveanu, Nuși Tulliu, UVPA, 82-84; Cândroveanu, Aromânii, 72-76, 163-164; Dicț. scriit. rom., IV, 608-609. D.
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
, Constantin (19.VII.1923, Urziceni), prozator, eseist și traducător. Este fiul Eugeniei (n. Ioanis) și al lui Toma Țoiu, mic negustor aromân, ambii veniți din nordul Greciei. Urmează școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Dr. Ioan Meșota” din Brașov (1937-1941) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1942-1946). Lucrează ca redactor la Editura Partidului Muncitoresc Român (1948-1949, an
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
sunt câteva articole de istorie literară, semnate de Dumitru Micu (Gând la Călinescu), Barbu Cioculescu (Mateiu I. Caragiale. În jurul unei dispute critice), și paginile tematice speciale ( Pentru o mai dreaptă cinstire a lui Ion Barbu, Romanul românesc contemporan, Din lirica aromână, Lumea lui Arghezi, Bacoviana). U. mai conține traduceri, comentarii sportive, pagini de magazin, note de călătorie și caricaturi. După 1971 se transformă treptat într-un soi de gazetă de perete studențească, literatura, împuținată, staționând la nivel de cenaclu. V. T.
UNIVERSITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290359_a_291688]
-
, Nicolae C. (1882, Mulóviște, azi în Republica Macedonia - 1924, București), poet și prozator. Începe să învețe carte în comuna natală, apoi trece la liceul românesc din Bitolia, adevărată pepinieră de scriitori și cărturari aromâni. Tot aici debutează în 1906 în paginile revistei „Lumina” cu poezia Fântâna Vrearelei. Redacția îl menționează și într-o listă a colaboratorilor tipărită în 1907, deși nu mai publicase altceva. Mai figurează în calendarul aromânesc „Grai bun”, la „Frățil’ia
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]