5,287 matches
-
care le-am dat peste cap dintr-o singură suflare. Asta m-a ajutat să mă eliberez de toată suferința adunată. O sfâșiere neînțeleasă mi-a pătruns În suflet, la Început lent, apoi tot mai acut și mai răscolitor, și arsura lacrimilor devenea tot mai dureroasă. La un moment dat, au Început și ele să lăcrimeze. Am hotărât să revin la Tulcea Într-o zi de treisprezece octombrie 1989, o zi cu o semnificație anume... care mi-a marcat Întreaga viață
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu trebuie doar să te prezinți". O mânca pușcăria dacă se află că ea face un avort, dar el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează inima. Acesta este chipul ei. Un chip de monstru. O femeie cu bot de iepure. Inima i se oprește o clipă, pentru ca în următorul moment să înceapă să-i bată cu atâta putere încât imaginea din pârâu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de pe terasa unde am mâncat. Se deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba femeii lui Kurt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin subțiată, asimetric, inima începe să-i zvâcnească, involuntar își duce mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea se lipește de gard, mâinile li se ating, știe că nu va pleca de aici decât alungată de el, au trecut ceasuri, ori poate veacuri, se uită unul la altul, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de feșter nouă, în foc, iar eu alegândumă cu arsuri superficiale, îmbâcsit de cenușă și fum. Partea cea mai supărătoare a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau un doctorat, căci au urmat și altele, precum cea de pe șura din spatele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn cu o servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre vii, care, prin ce sunt și fac, arată ca morți, ca inexistenți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Rapid. Cred că l-ai apucat și tu. Lui dă la meserie i s-a tras, că era grataragiu în gura Oborului. Și el nu mânca niciodată, doar ciugulea dă la grătar, d-acolo. În rest, băutură la greu. Da' arsurile alea dă la fleici, dă la mititei, l-a dat gata. Adică nu că a murit, da' după aia trăia numa' cu sunătoare, cu coda-șoricelului și macaroane, dacă poți să zici că ăla-i trai. Cân' ne vedea pă noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de bere cu capac, ceea ce nu i-a ciobit Însă din sex-appeal. Când am Întins mâna s-o ating, imaginea s-a tulburat, fragmentându-se În mii de așchii de cristal, și, În loc de senzația proaspătă a sânului marmoreean, am simțit arsura caloriferului. Am Încercat să-i prind coapsa, dar am răsturnat un ghiveci cu un cactus gigantic. Când m-am Întors, Amy vocifera cu o voce groasă, ca de autocamion Kamaz, agitându-și pumnul În direcția mea, apoi a deschis o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
calculez neîntrerupt impozite și contribuții la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a căinat Vera, așezându-mi domol palma pe ficat. — ...căci ticălosul, deși am arsuri la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică și suflu sistolic, la fiecare pagină Îmi scotea În față o namilă pe care trebuia s-o plesnesc, ori mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săptămîni, devenise membră a Cercului Ascultătorilor Fideli, amănunt pe care Îl ținea oarecum secret. Despre pacientul Pablo știa doar că fusese adus aici de la un sanatoriu din munți. Ca majoritatea bolnavilor aduși de acolo, era foarte slăbit, prezenta echimoze și arsuri la Încheieturile mîinilor și pe spate, În dreptul omoplaților, iar În fișa lui clinică, pe lîngă cîteva Însemnări destul de vagi privind evoluția bolii, erau consemnate trei tentative de suicid. De altfel, medicii nu-i dăduseră mai mult de două săptămîni de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trezise, dar Încă mai dormea. Din cauza storurilor trase, nu-și putea da seama dacă e seară sau dimineață. Își aminti Însă că, Înainte de a adormi, se gîndise să se apuce din nou de fumat, deși tutunul Îi provoca greață și arsuri la stomac. Avea de pe acum gura amară. Spațiul Îngust din elicopter și poziția incomodă din timpul survolului făceau să-l doară umărul și o porțiune din braț, iar cearșaful era mototolit și adunat la o margine a patului. Tocmai atunci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o țigară, lăsîndu-se leneșă în fotoliu, închizînd ochii, să poată visa... Dacă Radu s-ar ține de cuvînt... Sigur că se va ține! I-a promis, și nu e el bărbatul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu un centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau prea amorțiți pentru a înregistra ceva. Și chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un instalator care-și făcea de lucru, la biserica metodistă de cărămidă roșie, care se ridica deasupra panoramei de acoperișuri suburbane și mirosise aerul primăvăratic. În dimineața aceea, avea sentimentul unei vulnerabilități bizare, pe care o puse pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea întotdeauna să-l motiveze. Așa că se urcă în mașină, ieși din spatele magazinelor și o porni spre Archway. Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unul dintre cele mai căutate adăposturi pentru animale de companie din Londra, ar însemna să tulburi prea mult ordinea firească a lucrurilor. În schimb, simțea labia majora și mons veneris ca pe niște saci plini cu lichid. „Cristoase, e o arsură“, conchisese el imediat. O arsură care pulsa, deja infectată. Pornind de la această nouă ipoteză, Bull începu să caute și cauza. Își cercetă mintea tulburată în căutarea unor informații legate de seara din ajun. După ce își terminase treaba la birou, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
adăposturi pentru animale de companie din Londra, ar însemna să tulburi prea mult ordinea firească a lucrurilor. În schimb, simțea labia majora și mons veneris ca pe niște saci plini cu lichid. „Cristoase, e o arsură“, conchisese el imediat. O arsură care pulsa, deja infectată. Pornind de la această nouă ipoteză, Bull începu să caute și cauza. Își cercetă mintea tulburată în căutarea unor informații legate de seara din ajun. După ce își terminase treaba la birou, Bull se dusese să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
momentul în care apăsase ambreiajul, simțise că epicentrul leziunii e undeva în interiorul piciorului. Punctul acela ciudat se afla cam cu opt inchi mai sus de scobitura din spatele genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se produceau din pricina vreunei slăbiciuni a organismului, ci datorită pumnilor durdulii ai unui simpatizant al lui Malthus, care zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
durdulii ai unui simpatizant al lui Malthus, care zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea îmi dau seama dacă e o rană sau o arsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea îmi dau seama dacă e o rană sau o arsură. Margoulies ridică din sprâncene și îl privi pentru prima dată pe Bull. Alan îl plăcea pe Bull. Fusese unul dintre primii săi pacienți când începuse munca acolo, cam cu patru ani în urmă. Se întâmpla destul de rar să se îmbolnăvească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi metamorfozat cumva. — Și doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull și privea spatele lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile profesionale ale lui Margoulies se concentrau să traseze harta internă a noilor organe sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în contemplarea peretelui grunjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies își revenise și se foia în jurul biroului, adunând fașe, leucoplast, tampoane sterile, foarfece și o sticluță cu apă distilată. Bull se simțea din ce în ce mai bine în timp ce degetele experte ale medicului palpau delicat zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]