379 matches
-
vechi, cu o perspectivă, evident, datată, depășită, corectată prin evoluția bolii și a dramei. Nu este vorba aici de trucurile compoziționale prin care jurnalul (și jurnalul în jurnal) intră în corpusul unei ficțiuni literare pentru a-i sublinia gradul de artificialitate, convenția. Caietul cu coperte îndoliate, 1985-86 și Diary M, 1993-98 sunt scoase la lumină și transcrise masiv dintr-o dorință imperioasă, o necesitate aproape organică a tatălui de a merge, cât mai mult, pe urmele fiului. Certitudinile de azi (care
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
nu din "alt motiv determinant decît rigoarea morală ce vertebrează, în ultima instanță, opinia critică". Deși n-am putea subscrie tonul totuși prea categoric generalizator al lui Nicolae Florescu cu privire la prezent ("Peisajul intelectual de astăzi este dominat astfel de o artificialitate și de o continuă manipulare a opiniei care alungă din sfera dezbaterii critice noțiunea elementară de adevăr". "Cultivăm o falsă filosofie, o falsă literatură, o falsă istorie și o falsă condiție umană. Și, desigur, o falsă critică" etc.), nu putem
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
dedicat romanului românesc (organizat de USR, în mai 2012, la Călimănești și Alba Iulia). Cronicarul a descoperit în revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚ| (nr. 1, ianuarie 2013) o lectură critică adecvată și subtilă datorată lui Dan Cristea: „Cum mai observă Manolescu, artificialitatea nu e apanajul doar al romancierilor moderni sau postmoderni. Roșu și negru, romanul lui Stendhal din 1830, conținând, printre altele, celebra definiție a romanului ca oglindă care se plimbă pe drum, ar putea fi considerat un metaroman «avant la lettre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase, de petale, în magia unor păsări albastre ce se apropie de ireal..."), originalitatea comparațiilor, echivocul fermecător al frazelor pline de virtuozități stilistice nu pot anula artificialitatea despre care vorbeam. Orice peisaj are corespondent imedia tîn viața interioară a personajului care nu poate contempla o frunză, de pildă, în contextul ei ci dîndu-i interpretări de genul " Totul e atît de relativ...", tipice pentru adolescența egocentrică. Conversațiile întreținute
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe ori sărind coarda, dezinvolți și dezinhibați, ei au atins aproape imposibilul: au redat naturalețe operei, anulând o parte din artificialitatea structurală a genului. Dar acest lucru presupune nu doar talent, ci și inteligență. Vorbind despre o montare recentă, integrală, a lui Don Carlo, Jonas Kaufmann insista asupra importanței motivării psihologice a rolului: „Cu cât cânt mai des versiunea în cinci
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
individului. Acum, va redacta și prima lucrare "literară", monografia Ilustrissimae familiae Gombrowici, (rămasă în dactilogramă), ale cărei informații genealogice îi vor adânci și mai mult snobismul și însingurarea. Trăiește, prin urmare, o acută criză de inadaptabilitate, stârnind mila rudelor apropiate: "Artificialitatea mea provoca artificialitatea celorlalți. Eram nefericit. Nu puteam să-mi găsesc locul în lume. Toate îmi ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o caricatură răutăcioasă. Familia, sfera mea socială - era ca un balon fragil. Societatea, poporul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
redacta și prima lucrare "literară", monografia Ilustrissimae familiae Gombrowici, (rămasă în dactilogramă), ale cărei informații genealogice îi vor adânci și mai mult snobismul și însingurarea. Trăiește, prin urmare, o acută criză de inadaptabilitate, stârnind mila rudelor apropiate: "Artificialitatea mea provoca artificialitatea celorlalți. Eram nefericit. Nu puteam să-mi găsesc locul în lume. Toate îmi ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o caricatură răutăcioasă. Familia, sfera mea socială - era ca un balon fragil. Societatea, poporul, statul - dușmani. Serviciul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în zi rea, până ajunge la imaginea, splendidă, ridicată în titlu. Creând-o, Mihail
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
înfrunt cu stoicism privirile și remarcele prietenilor care îmi sugerează, mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un spectacol de operă. Sigur că simplitatea - chiar schematismul - intrigii, artificialitatea, predictibilitatea reacțiilor și a deznodămintelor libretelor-standard se află la antipodul complicatelor scheme puse la bătaie de conștiința postmodernistă. Dar poate că sunt atras de operă tocmai din nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
utilizate în dialogurile românești, care alcătuiesc o listă impresionantă: bună dimineața, ‘neața, bună ziua, bună seara, la revedere, să trăiți, trăiți, salut, noroc, hai noroc, bună, pa, pa-pa, hai pa, te pup... Într-un film de acum patru decenii, în care artificialitatea indusă ideologic era parțial corectată de umor și de talentul actorilor, formulele de salut apăreau extrem de rar. În primul episod din BD intră în acțiune (1970), există doar câteva saluturi: de două ori militărosul să trăiți, de două ori neutrul
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
se înfățișează nefirescul căutat, artificiul strigător care trădează fuga după o "originalitate" cu orice preț. E o diversiune frecventă a mediocrității: "Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgînd la un mod de exprimare cît mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței". Pe aceeași linie a hazului involuntar, Cristeian Petre Argeș
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și personaje proprii („comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică (artificiul e principial) care funcționează scenic (poetul este histrionic, teatral, ceremonios), o continuă reprezentație - metarealistă - de curte veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității prin gongorismul saturației imaginative, prin opulența rococo, prin livrescul estetizant ș.cl. E bizar că nimeni nu i-a alăturat până acum pe Brumaru și pe Cărtărescu, deși amândoi sunt excelenți poeți ai extrapolării erosului asupra obiectelor. Poema chiuvetei este o
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
ochi", "o pîclă deasă pe creier" sînt expresii care merită să nu fie trecute cu vederea. Eugen Cioclea este un poet născut, nu făcut, cum sînt atîțea alții care au o poezie mai mult sau mai puțin izbutită, a cărei artificialitate însă nu reușește să fie tăinuită complet într-un scris chinuit. În versurile sale, cuvintele vin de la sine, se pare că, dacă nu ar fi gura poetului, s-ar rosti singure. Practică o poezie aparent de modă veche, rimată, cadențată
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
a autorului, la o dată fixă, mărturisită prietenilor, amînată dintr-un motiv aparent frivol - un recital de pian al lui Gieseking anunțat între timp - dar finalmente executată cu o voință inflexibilă) și totodată extraordinar de ironică și de artificială. Impresia de artificialitate vine tocmai din ninsoarea citatelor, care are loc parcă în mintea unui om înzestrat cu o memorie fabuloasă, un om a cărui creativitate e acoperită de zăpada mereu mai groasă a amintirilor de lectură. Dar nu asta e important, ci
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală, chiar mai mult
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
fiind repede spulberată și înlocuită cu un anume "confort" sufletesc, esențial în comunicarea și comuniunea de idei. Am înțeles atunci că spiritul predominant caustic al Mariei-Luiza Cristescu era de fapt consecința caracterului ei ferm, ce nu admitea jumătățile de măsură, artificialitatea, ipocrizia, compromisurile intelectuale� în 1992, când am inițiat ciclul radiofonic Mozart - o permanentă descoperire, am fost surprinsă să constat că pentru Maria-Luiza Cristescu muzica era un pretext ideasl, un instrument de care se folosea în scopul radiografierii, la propriu, a
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
niște păpuși, învîrtindu-se în jurul unei casete cu scrisori care constituia unicul decor, unicul autor, unica intrigă; și niciodată nu erau mai aproape de o asemenea imagine ca în momentele fulminante ale respectivei incartade: atunci deveneau perfecți, cuprinși fiind de acea sinistră artificialitate, de acea monotonie a mișcărilor în care înghețau, profilîndu-se ca inseparabile marionete. (Poza 4) " Ideea aceasta încolți în cele din urmă în mintea mea, avea să mărturisească Barbu Varnali mai tîrziu; nu știu dacă ea simțea vreun pic teribila teatralitate
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
neautentic ca replică în dialog, funcție pentru care ar trebui transpus în ceva de genul: Hai să mergem, măi Vasile! Enunțurile de primul tip erau de altfel frecvente în dialogurile din multe filme românești mai vechi, contribuind la impresia de artificialitate pe care o creau oricum subiectele și situațiile descrise. Exemplele care urmează - extrase mai ales din forumuri și stenograme ale unor talk-show-uri ,depozitate" pe Internet - ilustrează folosirea intensă a formelor hai și haideți pentru a prefața un conjunctiv al îndemnului
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
mai amintit, Maria Rus Bojan alege cutia frustă, impersonală și fără amintiri proprii, dar ale cărei disponibilități trec dincolo de simpla evocare culturală. Ea devine, prin sine, prin conținut și prin context, o reprezentare a lumii însăși în care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
necesar, ce ar putea conferi o sporită semnificație romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Edgar Quinet), li s-a adăugat, în chip de geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
pe parcursul filmului. Efectul imediat este o vidare a personajului principal de un mobil puternic, de un concret existențial, singurul său capital pus în joc față cu lumea distorsionată a circuitului ucigaș. Tot de aici decurge și o anumită doză de artificialitate, relaționarea subiectivă a personajelor nu este suficient alimentată factual, motivațional. Cu toate aceste scăderi, poate că inerente unui debut, Babluani reușește un film bun, fără să trivializeze ceea ce dă nota de spectacular, prin desenarea unor personaje cheie și a abisului
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
Limba de lemn bolșevică, transplantată ca limbaj oficial în anii 1947-1948, se caracteriza în România printr-un grad neobișnuit de artificialitate, datorită inexistenței produselor ideologice și discursive autohtone de caracter comunist. Limbajul oficial al primilor ani de comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
și halou simbolic. E un pariu foarte dificil, pe care Constantin }oiu îl câștigă într-o manieră eclatantă. Cu toată rețeaua de analogii și simetrii, cu tot acest balet al tipologiilor și ideologiilor opuse, cartea nu are nici o notă de artificialitate. Nu se conturează mesaje: de dreapta, de stânga sau de centru neutral fixat cu șublerul. Ca roman politic și ca roman, pur și simplu, Căderea în lume e superior Gorilei lui Rebreanu. Epoca, mai întâi, se vede extraordinar de bine
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
în cazul primului cuvînt. l Telenovelele românești utilizează foarte mult, ca formulă de adresare între amice, colege etc. termenul iubita; acesta apare desigur și în relațiile amoroase, concurat de emfaticul iubita mea. Presupunînd că ele apar și în uz (în ciuda artificialității extreme), întrebarea e dacă telenovelele au copiat viața sau dacă aceasta s-a ghidat după modelul oferit la televizor. l Aud destul de des, în ultima vreme, formula de adresare doamnă profesor. Ea nu este nejustificată - în fond, se spune curent
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]