1,965 matches
-
Cufundat în abisul de mâine prăfuit, încalc absențele din album, înec argumentele așternute persuasiv în asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri, până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea pornirea de a o smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala era suportată de Patricia numai pînă cînd îi atingeam coapsa cu genunchiul ori pînă simțea în mine valul acela arzător. Atunci iar o zbughea dincolo. Curînd, aceste mîngîieri furișe au ajuns ținta întîlnirilor noastre. Vreau să spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile către un deznodămînt care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochi sclipitor, în urma sa năzuia un val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți. 140 Resemnat, omul se liniștea. Peste un ceas ori două, ca tot omul, contabilul ieșea afară. Privindu-l cum se îndreaptă către gard, unde se afla cabina pentru o singură persoană, cu toată înțelegerea situației, cel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și turnă apa în cea pe care o luase de la Oyu, ceilalți doi își spălară noroiul de pe mâini și picioare și sângele de pe mâneci. Hanbei îi spuse să aprindă lampa în mica odaie de oaspeți, puse niște cărbuni aprinși în arzător și așternu perne pentru musafiri, deși era noaptea târziu. Când Hanbei îi spuse că unul dintre însoțitorii lui Kumataro era, probabil, Kuroda Kanbei, Oyu nu-și putu ascunde surprinderea. Kuroda era omul despre care se auziseră atât de multe zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată când apărea, fetele se întunecau la față și nu mai râdeau, nici nu mai zâmbeau. Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l să se așeze lângă micul arzător de argint cu dantelărie metalică. Chiar și după căsătorie, continuau să folosească între ei cu formalismele vasalului care se adresează cuiva din familia stăpânului. — Singurătatea dumitale trebuie să fie cu atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecase știind, din capul locului, că avea să-i fie dificil. Și, cum era de așteptat, nu reușise să îl convingă pe Genba. Cum a mers? îl întrebă Hideyoshi. Stătea învăluit în fumul contra țânțarilor, care se înălța dintr-un arzător de argint. — Nu l-a interesat, replică Hikoemon. M-a implorat doar să-i tai capul. Dacă ăsta a fost singurul lui răspuns, ar fi o lipsă de compasiune din partea noastră să mai insistăm. Hideyoshi părea să fi renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat seama că și eu voiam să te întreb despre o anumită problemă. Pesemne că ne muncesc aceleași gânduri. Unde putem sta de vorbă? Shonyu indică o cameră mică din apropierea sălii. Cei doi se așezară în încăperea goală. Nu avea arzător, dar soarele de Anul Nou, care pătrundea prin ușile glisante de hârtie, era cald. — Ai auzit zvonurile? începu Shonyu. — Le-am auzit. Se spune că Seniorul Nobuo a fost ucis. Și pare să fie adevărat. Shonyu se încruntă, oftând. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treapta, să evite coaja de banană, să dea colțul fără să se Împiedice de propriile-i picioare. N-ar avea nici un rost nici s-o sfâșie În bucăți, este bine știut că scrisorile morții sunt indestructibile prin definiție, nici măcar un arzător cu acetilenă funcționând la intensitatea maximă nu s-ar putea pune cu ele, iar șiretlicul ingenuu de a se preface că i-a scăpat din mână ar fi la fel de inutil pentru că scrisoarea nu se lasă scăpată, rămâne ca lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
simt față de ea, așa cum ne temem să renunțăm la o haină călduroasă pe o vreme schimbătoare, îi privesc degetele osoase în timp ce își aprinde o țigară, ridurile de deasupra buzei sale de sus se înghesuie unul într-altul, încercuind bețișorul acela arzător, mișcările ei sunt încă studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe vremuri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică de comori ascunse? Poate că de aici se naște acea legendă despre cavalerii Templului ce Încă obsedează mințile pline de deziluzii și arzătoare de dorințe, povestea despre o putere fără margini care de atunci Încolo nu mai știe asupra cui să se exercite... Și totuși, chiar pe la apusul mitului, sosește Ludovic, regele sfânt, regele care stă la masă cu marele Aquinat, el Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un animal tandru. Cerul e bun astăzi, lacul Băneasa limpede. Nu stăm în stația lui 205 mai mult de cinci ore. Bunicile însărcinate cu transportul blindat al nepoțeilor la grădiniță sau școală și-au adus - prevăzătoare - butelii de voiaj cu arzător. În tigăi argintii, curate, sparg ouă, fac pâine-pané, prăjesc felii groase de salam Victoria. Atrasă de mirosul apetisant, haita Zuzei vine în salturi mari. Bunicile țipă, nepoțeii plâng. Pentru că e iunie și nu putem să ne apărăm cu bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o idee înseamnă a le recunoaște ca ideal sau a le ridica la nivelul idealului. Banalul socialului oferă multiple idealuri false. Pentru toți acești zei iluzorii cei pierduți în pragmaticul lumii temporale nu pot simți decât obsesia împlinirii posesiei lor arzătoare, obsesie pe care o numesc într-un mod naiv și eronat dragoste. De asemenea, neatingerea sau pierderea unor astfel de himerice dar voluptoase zeități determină în sufletul lor înclinat grosier spre corporalitate erupția unei profunde neputințe răutăcioase pe care o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de ea pentru că sătenii din vecinătate m-au adoptat (cu toții cred despre mine că sunt nebun), și în fiecare zi îmi aduc daruri de pește și pâine. Fără îndoială că, atunci când va veni vremea rece, îmi vor oferi și un arzător de cărbuni. Așa îmi duc viața. Propovăduiesc turmei mele în greaca Noului Testament și, nu știu prin ce miracol, par să mă înțeleagă. (De altfel învăț și argoul local.) Când nu vine nimeni, predic păsărilor de mare. Și ce predic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăgea cu coada ochiului spre mine, neliniștită de încăpățânarea cu care pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul rotund ce dădea ocol arzătorului. Scăpăram un chibrit și îi dădeam foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul rotund ce dădea ocol arzătorului. Scăpăram un chibrit și îi dădeam foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet prin numeroasele orificii ale arzătorului. Minuscule piramide înflăcărate țâșneau cu putere prin acele mici orificii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dădeam foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet prin numeroasele orificii ale arzătorului. Minuscule piramide înflăcărate țâșneau cu putere prin acele mici orificii și rămâneau constante atâta vreme cât presiunea din rezervor era de-ajuns de mare, împlinindu-și menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajuns de mare, împlinindu-și menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul de metal. Mama întorcea capul spre mine, zâmbea la fel de enigmatic ca Gioconda și aștepta să vadă când va începe arzătorul să afume vechea lui meteahnă. Eram sârguincios, conștient de propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
valoare, misterioasă, o istorie care trebuia decodată, explicată. El făcea în așa fel încât această istorie să pară esențială, poetică. După masă, se ridică întrebându-mă: - Ce-ai de gând să faci acum? Stătea acolo, în picioare, în bătaia soarelui arzător și mă privea compătimitor. Poza ca într-un tablou de Rembrandt în jocul umbrelor, impresionant de autoritar, totuși puțin deplasat. Un bărbat destul de voinic și foarte serios. Mi-am pironit privirea în pământ și i-am zis: - Caut un vapor
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
desface orice lanțuri înnodate; chiar de-aș avea tot ce-mi place viața-i tot pe jumătate. Șaisprezece ani câți am îmi iau pofta de mâncare, nu îmi fac niciun program, sunt o cremene-ntre amnare. Scapăr la orice mișcare, arzător i-acest acum! dragostea e și mai mare când e la-nceput de drum. Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum nedus și se-ntoarce și mai dor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul păși orbește Înainte Într-un gol amețitor și se prăbuși, torță strălucitoare aprinsă de un singur țipăt. Așa căzu țipătul acela arzător, străbătînd aerul viu și strălucitor. Mi s-a părut că strigătul acela a inundat Întreg pămîntul - pentru o clipă am avut senzația că tot ce era viu a rămas neclintit și tăcut În afară de țipătul acela. Poate că era adevărat. Categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prânzise doar cu o oră în urmă. Totuși, ciudatele arome îi lăsau gura apă. Intră în garaj și privi împrejur. Într-un colț, un bătrân fierbea crenvurști într-o oală mare, de cantină, ale cărei dimensiuni făceau să pară neînsemnat arzătorul cu gaze pe care era așezată. — Scuzați-mă, domnule, i se adresă Ignatius, vindeți aici și la bucată? Ochii apoși ai bătrânului se întoarseră spre muntele de om care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]