1,484 matches
-
veniseră lacrimi în ochi, simți fierbințeala coborînd pînă în stomac, se scutură și-și zise "acum e mai bine". Nu era mai bine, în fiecare zi era tot mai rău. Dacă ar fi fost numai dintele și amorțeala care îl asalta cînd îi era lumea mai dragă, poate că ar fi trecut peste ele și s-ar fi concentrai asupra muncii, a Serviciului. Dar apăruse această idee, acest gînd, care-l chinuia mai mult decît toate celelalte necazuri timpul care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă, le-am tipărit la imprimeria gazetei Epoca. De altfel și programul va apărea, într-o săptămînă, două. În funcție de împrejurări. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la copii să nu deranjeze nimic din ceea ce ea încerca să pună în ordine. Nepoții o înconjurară și-o asaltară cu întrebări. Ce se întâmplă? De ce e toată lumea atât de agitată? Vecina Scarlat și-a ornat curtea cu hârtie colorată și a umplut-o de mese. Își mărită fata. În seara asta e nunta și pentru că o face acasă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un an, Sanda ieși la pensie. Atât îi trebui Luanei să-și asalteze bărbatul cu rugăminți de găzduire a mamei în căminul lor. Plănuise să urmeze tot felul de cursuri și avea nevoie de cineva care să se ocupe de fetiță. Scăpa, în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi plăcut mult să-l întâlnească în acele locuri. Rebeca se trezi, astfel, urmărită și abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a unei acțiuni, strategice și susținute, menite să o readucă, pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end, în afară, pentru săptămâna următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia a ajuns la concluzia că singura măsură de a se proteja de toate aceste neplăceri ar fi aceea de a nu mai pune piciorul prin școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare executate de mama lor se bucură de succes în cercul lor de prieteni, au asaltat-o de îndată cu o mulțime de cerințe, care mai de care mai ingenioasă și mai originală. Mama le primea propunerile cu mult interes, fiecare detaliu acceptat însemna pentru ea o cucerire și noile ei creații erau atât de frapante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-o pornire interioară, o vor asalta zeci de amănunte legate de Fana, de Sidonia, ce-o vor orienta către Ovidiu, neapărat către el. Înainte de a pleca au văzut câmpul și pădurea scăldate în lumina amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
facă alte calcule, o să aștepte zodiile favorabile, zile luminoase sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe Dimitrie? O să renunțe la indispozițiile ei preventive și se va prezenta seară de seară în pat lângă Dimitrie, îl va asalta cu insistență atunci când bărbatul va dori să ignore toana amoroasă a soției, e un om echilibrat, nu se mai știe tânăr și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despărțirea voastră este pur și simplu o șansă a ta înseamnă că ți-ai pierdut într-adevăr anii ăștia de floarea cucului, rosti Alexe și ochii lui albaștri se opriră asupra ei mustrători. El a găsit ceea ce a căutat, o asaltă de cealaltă parte Nina, o hienă ultra pozitivă care să-l ajute să-și urmeze ascensiunea. Tu erai un obstacol pentru el, un balast. Ochiul critic, preciză Alexe, conștiința. Între timp se mișcau prin fața tablourilor, Carmina înregistra printre vorbe, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale, deruta stârnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
operaționale diferă de la un tip de compoziție la altul, dar acestea urmăresc câteva aspecte comune: 1) alegerea, preluarea și organizarea materialelor; 2) analiza, selectarea, sinteza și compararea acestora cu scopul de a extrage din multitudinea de cunoștințe și impresii ce asaltează memoria elevului pe cele semnificative pentru tema abordată; 3) transmiterea unui eventual mesaj; 4) manifestarea spiritului de inventivitate, formarea unei atitudini emoționale și estetice față de fenomenul investigat; 5) îmbogățirea vocabularului elevilor cu expresii artistice și cuvinte noi. B. Tipuri de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în care ideea morții este impusă de planul ucigaș al celor doi ciobani, sau de ,,Mai am un singur dor”, în care aceeași idee vine într-un moment al deznădejdii, poetul nemaicrezându-se în stare să facă față ,,patimilor” care asaltează și tulbură ,,al mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un ton concesiv, dispusă să ierte tonul agresiv al șefului de gară. Înțeleg că sunteți asaltat de griji și Îndatoriri, nici puține și nici oarecare, stimate domn. Chiar mă gândeam că numai un om deosebit, un om de excepție, poate ține În mână un nod de cale ferată atât de important. De fapt, eu am... numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
comportamental, cu spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou cît de repede. Trag decisă ușa după mine, flutur mîna spre Franz Marc și-o iau la goană pe alee. Prind un maxi-taxi ticsit. Stau încovoiată, aproape pe brînci, asaltată de mirosuri ucigașe. Mă izbesc-fatal-cu fruntea de cadrul portierei, cînd cobor în intersecția "Tîrgu-Cucu". "! șapte drumuri am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu cred că-i posibil să recuperezi la capitolul iubire prin experiența bătrîneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fapt chiar în clipa asta pe acolo se perindă tot felul de pușlamale care nu știm ce vor. La Comitetul Central, Copoiul și Cap de Piatră au făcut deja lista noului guvern, în stradă manifestanții trag unii în alții, Moscova asaltează Bucureștiul cu telefoane, americanii și francezii și-au activat și ei oamenii. — Inexact, spune Monte Cristo, ce se întîmplă e din cauza luptei care se dă pentru a pune mîna pe putere, trebuie s-o recunoaștem, cine iese în față acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de nimica!, se tânguia Mamaia. Ia să te vedem la lumină! Tii, da ce mare și frumos ti ai făcut! Cum Îi acolo, Îți dau de mâncare, te bat?, rosti Dorița pe care un milion de gânduri și Întrebări o asaltau. Tu ești Varelică? Măi-măi, da bine că ai mai venit și tu că Îmi era dor!, spuse din umbră și apropiindu-se cu sfială Didița, cuprinsă brusc de un tremur de bucurie amestecată cu amintirile sale neclare În care erau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a tăcut în momentele cînd se impunea tăcerea. Părea că nu se sinchisește deloc de moveul cu care se prezentase într-o lume în care, de regulă, se mai și bîrfește. Colegii fetei, știind că aceasta nu ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dinții la vedere, Blegul s-a repezit la mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de mult uitată, mi-a revenit în minte și acum chiar am devenit mai înțelept. Nu mai consider pe nimeni "bleg". Nu mai intervin cînd vreun "bleg" este în căldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990, lucrurile stăteau diferit: pesemne cenzura de fond a sistemului infiltra misterios și securistic un fel de lichid de frînă În popularul instinct băgăcios. Inti mitatea omului nu era asaltată, ci tratată cu precauție, cu introduceri politicoase, cu pretexte plauzibile. Am fost invitat Însă mai ieri la o emisiune de televiziune cu incursiuni În viața socială și culturală, iar genericul proclama: „Lumea văzută de un orb!“ Așadar, nu de un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o migrenă rebelă în cutia craniană, incapabil de a mai lega fie și una‑două idei, Ghiță s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șut la partea dorsală de nu te vezi! Că numai cobești! Stârpitură ce ești! Te dai și tu cu Pițigoi la ciripeală!.. E-adevărat că în felul acesta Georg Müller a reușit să scape de câțiva paraziți care l-au asaltat cu nerușinare și cu cinism în ultima vreme. Dar necazul cel mare era că mereu veneau alții cu forțe proaspete, ceea ce i-a întărit convingerea că i se pregătește ceva. Cât despre dispariția caietului cu scrierile sale poetice, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]