798 matches
-
un orășel din Montgomery County, Pennsylvania, SUA, primul din cei trei copii ai cuplului format din Jack Pastorius, solist vocal și baterist de jazz, și Katherine (Catherine) Haapala Pastorius. Tatăl său avea ascendență germană și irlandeză, iar mama sa avea ascendență finlandeză și Sami. Este foarte posibil ca tatăl său să fi fost unul dintre urmașii în linie directă ai lui Francis Daniel Pastorius (1651 - 1720), întemeietorul primei colonii germane de pe teritoriul Statelor Unite, Germantown, Pennsylvania, și printre primii oameni politici americani
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
fapt el să fie una și aceeași persoană cu un anume Ștefan care este, după aceste ultime cercetări, fiul lui Bogdan I. La fel este posibil, dar neverificat, ca de fapt Ștefan să se fi căsătorit cu Mușata a cărei ascendență este necunoscută. Într-un act din 1392 se spune ca Mușata a construit, în orașul Siret, biserica Sfântului Ioan Botezătorul, unde a și fost înmormântată. Cert este că Petru I, Roman I și Ștefan I sunt fiii unui anume Ștefan
Dinastia Mușatinilor () [Corola-website/Science/311613_a_312942]
-
Lecca în domeniul istoriei familiilor românești este dinastia Basarabilor, în privința căreia adoptă teoriile lui B.P. Hasdeu, legate de originea dacică a acestei familii. Mai târziu, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," O.-G. Lecca va renunța la teoria ascendenței dacice a Basarabilor și va menționa posibilitatea ca numele dinastiei pământene să fie de origine cumană. Octav-George Lecca a creat și o fantastică genealogie a propriei sale familii, pretinzând că: Lecca a găsit câțiva membri ai familiei sale și în
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
Prahova) este critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în aprilie 2006. Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență ardelenească. A fost căsătorit cu Adriana Manea (1957-2006) și are o fiică. A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, devenit Liceul „I.L.Caragiale”, astăzi Colegiul National „I.L.Caragiale” din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
la perfecție cu mijloacele de expresie specifice graficii de carte - fie linia, textura, pata tonală și coloristică, ritmul statica și dinamica, cît și cu materiale: acuarela, tempera, guașa, graficianul creează lumi pline de farmec ce predispun la contemplare, meditație și ascendență spirituală. "Constantin Spînu (doctor în studiul artelor)". Vasile Movileanu are felul lui personal de a interpreta textele literare, iar rezultatul acestor interpretări este inegalabila grafică de carte, în care surprindem bucuria de a trăi, atmosfera de basm și de uimire
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
fi urmat să fie înscăunat el drept despot, cu recunoașterea imperialilor, pe de altă parte. La 7 iunie 1683, împăratul Leopold l-a ridicat pe Brancovici la rangul de baron al regatului maghiar, diploma emisă cu acea ocazie recunoscându-i ascendența dinastică și exprimând așteptările mari pe care le avea imperiul de la el. În perioada petrecută în serviciul Țării Românești, Gheorghe Brancovici a fost membru în câteva solii diplomatice ale lui Șerban Cantacuzino, nefiind străin de politica sa externă. Trimis în
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
se repetă: 311 + 50 = 361. Potrivit acestor date ce rezultă din generația a zecea de înaintași, regele Mihai I are un implex de: (1024-361)/1024 = 0,6474, ori 65%. Filiația paternă a Mariei Alexandrovna este disputată. Mai sus este redată ascendența din Ludovic al II-lea de Hessen.</br>
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
era originară din județul Soroca (Basarabia), comuna Grinăuți, provenind dintr-o familie cu o puternică tradiție ortodoxă: nouă preoți și șase soții de preoți ortodocși pe parcursul a cinci generații. Numele ei patronimic era Nina Mihailovna. Pe linie paternă, avea o ascendență la fel de puternică. Tatăl lui, Vasile Al-George, era originar din județul Năsăud, comuna Sângeorz-Băi, și era fiul unor țărani înstăriți. Aparținea intelectualității ardelene, fiind absolvent al Facultății de Drept și al Academiei de Muzică și Artă dramatică din București. A luptat
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
când regatele Kartli și Kaheti s-au unit pentru a forma Regatul Kartli-Kaheti. În 1810, statul a fost anexat de către Imperiul Rus și a rămas sub dominație rusă (mai târziu sovietică) până în 1991, când s-a format Georgia din prezent. Ascendența dinastiei Bagrationi poate fi urmărită spre secolul VIII, când au venit pentru a conduce Tao-Clarjetia. Restaurarea regalității georgiene a început în anul 888, când Adarnase al IV-lea și-a luat titlul de „Rege al georgienilor”. David al II-lea
Regatul Georgiei () [Corola-website/Science/334533_a_335862]
-
luna iulie, în perioada 2001-2006. Regimul precipitațiilor se caracterizează printr-o repartiție neuniformă atât temporar cât și spațial fiind dependente de frecvența diferitelor mase de aer și de specificul local al circulației acestora (descendențe brusce însoțite de disiparea norilor sau ascendenței favorabile convecției). Cantitatea medie anuală a precipitațiilor în dealurile subcarpatice are valori cuprinse între 600-800 mm, astfel media multianuală înregistrată la stația Râmnicu Vâlcea a fost de 611,4 mm, la stația Olănești de 744,7 mm, iar la Călimănești
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
cred. O slujește pe soția Seniorului Nobunaga de când a a însoțit-o pe Domnia Sa din Mino în Owari. — Într-adevăr! Sunt impresionat de faptul că știți asemenea detalii. — Nu-mi fac decât meseria. Cercetăm cu regularitate chestiuni ca provincia natală, ascendența și rudele tuturor, de la doamnele de onoare superioare până la cele mai mici slujnice. — E destul de chibzuit. — Am studiat și trecutul familial al Doamnei Hagiji. Pe vremea morții Seniorului Dosan, unul dintre unchii ei a fugit din Mino și a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o clipă, unde nevăzute de la o minte la alta. Castelul Kiyosu era plin de o tensiune tăcută, aproape ca și cum ar fi fost lipsit de ființe omenești. În sfârșit, Katsuie continuă: — Sunt de părere că Seniorul Nobutaka are vârsta potrivită, precum și ascendența și calitățile naturale firești pentru a fi urmașul stăpânului nostru. Omul ales de mine este Seniorul Nobutaka. Era o declarație foarte bine formulată, care ajungea aproape să fie o proclamație. Katsuie își spuse că era deja stăpân pe situație. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
existența unei tendințe de recuperare a religiei și a religiozității și, pe de altă parte, plasarea lor într-o dimensiune mundană. Drept dovadă, politicile publice ale ultimilor ani gravitează în jurul unor concepte ca asistare, caritate, dezvoltare comunitară, întrajutorare, coeziune socială. Ascendența creștină a acestora, ca expresii particulare, specializate ale iubirii aproapelui, e ușor de admis. Prezentul studiu evidențiază modalitățile de apropriere și valorizare a lor, ca bune practici sociale de coeziune, în cinci demersuri post-seculare recuperatorii. Demersurile vin din zone diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
culturii. Principiile etice ale Occidentului, drepturile și libertățile ce-l definesc, apetența pentru ajutorare și ocrotire a victimelor sunt rezultatele perpetuării mesajului evanghelic. În mod paradoxal, eliberându-se de religie și ancorându-și comportamentul în drepturile omului, occidentalii își dezvăluie ascendența creștină, arată Girard: în centrul orizontului lor ideologic stă interesul pentru victime și victimizare (holocaust, nedreptăți sociale, persecuții publice, dezastre ecologice, discriminări). Această ascendență nu-i garantează însă umanității un viitor fericit. Consensul comunității prin iubire al lui Vattimo e
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mod paradoxal, eliberându-se de religie și ancorându-și comportamentul în drepturile omului, occidentalii își dezvăluie ascendența creștină, arată Girard: în centrul orizontului lor ideologic stă interesul pentru victime și victimizare (holocaust, nedreptăți sociale, persecuții publice, dezastre ecologice, discriminări). Această ascendență nu-i garantează însă umanității un viitor fericit. Consensul comunității prin iubire al lui Vattimo e expresia unui nejustificat optimism, socotește Girard. Ignorând mimetismul uman constitutiv, o astfel de comunitate nu dispune de instrumente de control al violenței. Orice discordie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în mod paradoxal, cazuri de femei care se convertesc la islamism. Și nu e vorba despre nici o dorință de inserție socială... Mihai-Răzvan Ungureanu: Mecanismul e interesant și explică biografii ascunse. Sunt destui cei care încearcă să-și ascundă originea sau ascendența cântând aprig la coarda extremei politice sau a ortodoxiei severe, atacând tot ce poate fi catalogat drept cosmopolit, Soros etc. Comportamentul nu mă surprinde - este o tentativă de reinventare a propriei identități. Testamentul lui Emanoil Gojdu Cristian Ghinea: Care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
argumentat din simplul fapt că are nevoie de argument. El reprezintă o traumă care trebuie rezolvată atât secular, cât și spiritual. Secular, instanța seculară se va adresa exclusiv bunurilor, ceea ce au de împărțit soții între ei, și va merge pe ascendență, de unde vine zestrea, ce s-a cumpărat în timpul căsătoriei, câți copii sunt, unde se împart bunurile etc., iar pe ramul spiritual se verifică dacă mariajul a fost deteriorat din cauza uneia dintre cauzele pe care le invocă toate legiuirile subsecvente, fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
asemenea viziune, ci în a cântări implicațiile paradoxului pe care ea îl implică: limbajul poate fi, simultan, mimetic și non-mimetic, reprezentațional și non-reprezentațional. Vom reveni asupra acestei chestiuni în capitolele următoare. Pentru moment, să reținem doar că această preocupare pentru ascendență - cu alte cuvinte „cratylismul” sau mimologismul secundar, așa cum îl înțelege Genette, suscită, inevitabil, o anume „efervescență a ipotezelor privind raporturile dintre literatură și lume, dintre literatură și literatură”1. Revenind la Republica lui Platon, și ținând totodată cont de concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
determinant în delimitarea unei noi funcții lingvistice, ci doar o modalitate de a împărți realitatea extralingvistică. Transferând acest principiu în spațiul comunicării literare, putem deduce că, în fapt, nici măcar atunci când devine evidentă preocuparea unui text față de sine însuși sau față de ascendența sa literară, nu ieșim cu totul din rețeau fină a corespondențelor cu o anume exterioritate. De multe ori, în mod paradoxal, tocmai în măsura în care suscită o anume efervescență a ipotezelor cu privire la raportul dintre literatură și literatură, poezia de acest tip provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pictor stă sub semnul interculturalului, căci Wifredo Lam s-a născut pe 8 decembrie 1902 la Sagua La Grande, o mică localitate (În ciuda numelui) din Cuba, dintr-un tată chinez, Yam Lam, originar din Guangzhou, și o mamă metisă, cu ascendență neagră și spaniolă, ceea ce face ca numele complet al pictorului să fie de fapt Wifredo Oscar de la Concepción Lam y Castilla. Împrejurările l-au așezat pe Lam la intersecția mai multor culturi, din care el a știut să extragă un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a știut să extragă un imens profit artistic, chiar dacă nu trebuie să reducem interculturalitatea acestui pictor la elementele originare ale obârșiei sale. Din acest punct de vedere, Max-Pol Fouchet are dreptate să scrie: „A-l separa pe Wifredo Lam de ascendența sa ar fi la fel de greșit ca și a-i atribui acesteia o influență căreia opera sa nu ar fi putut să i se sustragă” (Fouchet, 1984, p. 12). Cu atât mai mult cu cât căutarea voluntară a interculturalității va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
secolului XX, este reprezentat de trei școli: 1) Școala engleză, numită și panegipteană sau heliolitică, are ca principale figuri pe Grafton Elliot Smith și William James Perry. Conform acestora, elementele comparabile Întâlnite În diferite părți ale lumii (piramidele maya, presupusa ascendență solară a incașilor peruvieni, mumificarea cadavrelor etc.) ar dovedi originea egipteană a tuturor civilizațiilor, proces Început cu patru milenii În urmă. Ipoteza, dezavuată de arheologie, subestima În mod radical capacitățile inventive ale omului. 2) Școala germano-austriacă a fost Întemeiată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
hibridarea În vederea ameliorării varietăților animale și vegetale utile alimentației sale, În privința propriei specii adoptă atitudinea inversă. Astfel, numeroși sunt cei care cred că metisajul duce la pierderea caracterelor „pozitive” atribuite În mod tradițional (deși adesea fără bază reală!) fiecăreia dintre ascendențe și că nu lasă să subziste decât trăsăturile originare „negative”. Fiind asimilat adesea cu o degenerare, generalizarea sa ar constitui o amenințare serioasă pentru societate. Atunci când anchetele Încearcă să obiectiveze aceste elemente, se constată Întotdeauna că trăsăturile negative sau pozitive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de masa semenilor săi și să se retragă la o oarecare distanță, Împreună cu familia și prietenii” (Tocqueville, 1986, p. 496). Americanii au contracarat efectele periculoase ale sociabilității moderne făcând apel la elemente ce țin de moștenirea lor religioasă și de ascendența lor engleză. Acest lucru nu este totuși suficient, pentru că majoritatea oamenilor, se afirmă În concluzie, vor fi tentați să se supună unei noi puteri tutelare egalizatoare. O dată cu Emile Durkheim și cu tradiția inaugurată de Școala de la Chicago Însă, sociologia va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au făcut ca în ultimul deceniu de viață să domine critica literară națională. Într-o vreme cînd opera lui T. Maiorescu și E. Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]