355 matches
-
care, totuși, fac parte din viață. Ecce homo. Este, fără îndoială, necesar să corectăm societatea de hiperconsum, s-o reorientăm pe căi mai puțin inegalitare și mai „responsabile”, însă nu până la a demola economia „ușoară” în beneficiul unui fel de ascetism rațional. De unde se vede, o dată în plus, că drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenții. Înțelepciunea sau ultima iluzietc "Înțelepciunea sau ultima iluzie" Valoarea centrală, marele ideal proslăvit fără încetare de civilizația consumeristă, este fericirea. Dar această
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
această extremă sinteză, putem reveni la analiza care permite imaginarea - personal, țin la ordinea care urmează - gândirii lui Epicur ca fiind construită în jurul unei fizici etice (1), al unui ateism liniștit (2), al unei algodicei păgâne (3) și al unui ascetism hedonist (4). Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... 5 Izbăvirea prin tratamentul atomic. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. Întrucât orice realitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iar mai apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de 638 de titluri în paginile 251-282. Indextc "Index" Arheologie descoperiri 14-15, 22-24, 176, 220-221, 240-241, 278-279, 301; mize ideologice 27-28; opere pierdute 21, 173-174, 179, 183, 207, 281, 309; posibilitatea unor analize critice 23-24; riscul unor interpretări greșite 25-26 Ascetism aristipian 205; și cinism 132-134, 176, 307; distinct de asceză 132; Epicur 177, 180, 184, 198-204, 223, 286-287; epicurism campanian 225, 233-236, 239, 242, 246; contra hedonism 27; și hedonism 132-133, 180, 184, 198-199, 204, 287; ideal ascetic 27, 55
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonism, idealism, materialism, morală, psihanaliză, stoicism, utilitarism Grecia și democrația 85, 97, 115; sfârșitul civilizației 223, 301; sfârșitul hegemoniei 176, 312 Hedonism hedonismul lui Anaxarh 80; anarhist 90, 93-96, 137; hedonismul lui Aristip 101, 104, 109-110, 116-124, 178, 204-206; și ascetism 27, 132-133, 180, 184, 201-202, 204-205, 286-287; și atomism 285-286; caricaturizat 145, 150, 166; și conștiință 120; definiții 41, 120-122, 148, 281; hedonismul lui Epicur 176, 178, 180, 199-201, 203-204, 216-217; și edificarea sinelui 281-282, 304; evitarea neplăcerii 67-68, 113
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
216, 280; și Grădina 216-218; și istoriografie 28, 41, 109-110; hedonismul lui Philodem 239-240; și platonism 109-110; precursorul său 22-23; predarea lui 123; proasta lui reputație 111; răspândirea lui 225; tragic 268-269, 282-283, 285 aponie - aristipiană 205; epicuriană 204 ataraxie - ascetism 200; avantaje 280-281; și Diogene din Oenoanda 297-298; și estetică 239-240, 242; și plăcere 203, 205; și politică 246-248; potențialitate epicuriană 198, 204, 217, 226, 235, 239, 286, 289; refuzarea durerii 200, 280 bucurie - autentică 40, 43-44; consecință a nefericirii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile occidentale dualiste aveau un număr de trăsături comune, de pildă - anticosmismul, adică ideea că lumea e rea, antisomatismul, adică ideea că trupul e rău, encratismul, adică ascetismul Împins pînă la condamnarea căsătoriei și procreației. Se distingeau adesea la aceste mișcări și alte trăsături, chiar dacă nu universale, cum ar fi: docetismul (credința că patimile și moartea pe cruce a lui Cristos fuseseră iluzorii, după cum iluzoriu fusese și trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămas cu siguranță fără rezultat. Biserica marcionită era bine organizată și, potrivit lui Tertulian, se asemăna mult celei creștine. Avea o ierarhie funcțională, supusă aceleiași discipline stricte ca și restul credincioșilor. Femeile dețineau roluri de conducere. Toți membrii comunității practicau un ascetism sever, precum și encratismul (respingerea căsătoriei). Carnea și vinul erau interzise, peștele Însă nu. Sabatul era zi de post. Etica marcionită era eroică În toate privințele. În opoziție cu creștinii, care trebuiau să accepte martiriul, marcioniții Îl provocau. Biserica marcionită era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comunitate de profeți. Dispunea de o ierarhie funcțională supusă aceleiași riguroase discipline ca și restul credincioșilor. În virtutea faptului că se considera că sexualitatea celor mîntuiți se va stinge, femeile aveau și ele acces la magisteriul bisericii. Membrii comunității practicau un ascetism sever și li se cerea să renunțe la căsătorie. Carnea și vinul erau excluse din regimul lor alimentar, peștele era Însă Îngăduit. Postul săptămînal strict cuprindea și ziua de sabat. Etica marcionită era eroică În toate privințele. Această biserică misionară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
religioase, relativ numeroase pe parcursul anului. Guru își inițiază discipolii pentru a duce o viață dharmică. Viața în societate este condusă de reguli precise: astfel, viața bărbaților este împărțită în faze (dobândirea învățăturii dharmice, activitatea socială și susținerea familiei, retragerea și ascetismul); membrii societății sunt împărțiți în caste (preoții și învățătorii; războinicii și regii; oamenii de afaceri și negustorii; oamenii simpli și muncitorii). INCLUDEPICTURE "http://www.himalayanacademy.com/resources/books/hbh/images/06 SYM Buddha.jpg" \* MERGEFORMATINET Religia budistă, veche de peste 2500 de ani
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Însă societatea civilă, în structura funcționalității sale, nu a depășit până în prezent starea de mimesis. Ea funcționează prin lideri, principii și ierarhii, similar precum statul politic. Însă societatea civilă este, în sine, un fel de "contraconduită" la adresa puterii politice, înlocuind ascetismul, mistica și escatologia cele trei forme de contraconduită la adresa puterii pastorale medievale 130. Societatea civilă este limitarea intervenției factorului politic în treburile societății, ale cetății, în școli, în universități, în comunitățile locale. De aici și englezescul self government. Societățiile civile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un dumnezeu real și aspiră la moartea eului aparent pentru că se simte incapabil să ralizeze unirea esențială în timpul vieții. Aceasta nu este decît o formă de disperare față de viață, datorată, ca orice descurajare, neîncrederii în sine. Moralismul dus la extrem ascetismul, este expresia comprimată și simbolică a furiei disperării, care se întoarce împotriva eului aparent, incapabil să-și îndeplinească sarcina vitală: unirea cu esența în timpul vieții. Ascetismul este o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
disperare față de viață, datorată, ca orice descurajare, neîncrederii în sine. Moralismul dus la extrem ascetismul, este expresia comprimată și simbolică a furiei disperării, care se întoarce împotriva eului aparent, incapabil să-și îndeplinească sarcina vitală: unirea cu esența în timpul vieții. Ascetismul este o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate de a distruge, de a ucide acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
incapabil să-și îndeplinească sarcina vitală: unirea cu esența în timpul vieții. Ascetismul este o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate de a distruge, de a ucide acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate de a distruge, de a ucide acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ajutat să slujească mai bine Biserica. După noțiunile elementare creștine pe care le primi de la mama sa, intră sub îndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care îl și botează. Curând după aceasta, fu făcut citeț. Începu să practice ascetismul acasă, pentru a nu lăsa pe mama lui văduvă a doua oară. În același timp, a frecventat și asketerionul lui Diodor de Tars și al lui Carterios în tovărășia prietenului său, Teodor, viitorul episcop de Mopsuestia. Se pare că Ioan
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-o formă de ascetism fizic și de vizionarism oniric, accederea într-un spațiu privilegiat, al libertății neagresate decât de vitalitatea unei naturi desfășurate atât pe orizontală, cât și pe verticală: "m-am prezentat/ dimineața/ înalt/ încheiat la nasturi și copci/ în aerul rece// în fața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a valorilor (Max Scheler, Nicolai Hartmann, evidențiind cu receptivitate, în fiecare caz, meritele și insuficiențele, Ralea demonstreaz c actul moral nu se produce niciodat nemijlocit și automat, ci presupune un conflict, o rupere de echilibru, fiind, așadar, un act de ascetism, cu caracter demonic, în msura în care, întrerupe o stare care îmi ddea pân atunci o satisfacție oarecare, mediocr, dar verificat, pentru una nou, adesea aleatorie, dar promițtoare de satisfacții superioare. Autorul atrage atenția asupra a dou categorii de conflict
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
a dat nici sfinți și nici călugări. Oamenii de aici socoteau că treaba lor e să lucreze pământul. Doar un călugăr a ajuns dintre oamenii din sat, acolo la Durău În munte, dar nu s-a dovedit a avea vocația ascetismului. A revenit În sat și a intrat În rândul mirenilor, căutându-și o nevastă care să-i nască prunci. Neoprotestanți nu s-au ivit În sat decât trei familii cu care trăiau În relații de bună vecinătate, dar ai căror
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
va arăta că valorile religioase protestante (credința că te poți mântui prin muncă responsabilă și dedicată) stau la baza capitalismului modern de tip antreprenorial. Pentru protestanți, munca este valoarea centrală, care poate să le aducă în afară de profit, împlinirea spirituală, iar ascetismul mistic (dat de starea de rugăciune și contemplație) este înlocuit de ascetismul laic. Munca nu este doar un mijloc de a asigura traiul zilnic, ci dă și sens vieții. Finalitatea operațională a muncii este profitul, dar obținerea lui este plănuită
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
muncă responsabilă și dedicată) stau la baza capitalismului modern de tip antreprenorial. Pentru protestanți, munca este valoarea centrală, care poate să le aducă în afară de profit, împlinirea spirituală, iar ascetismul mistic (dat de starea de rugăciune și contemplație) este înlocuit de ascetismul laic. Munca nu este doar un mijloc de a asigura traiul zilnic, ci dă și sens vieții. Finalitatea operațională a muncii este profitul, dar obținerea lui este plănuită nu pentru a fi cheltuit și risipit, ci pentru a fi economisit
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
va arăta că valorile religioase protestante (credința că te poți mântui prin muncă responsabilă și dedicată) stau la baza capitalismului modern de tip antreprenorial. Pentru protestanți, munca este valoarea centrală, dar care poate să le aducă în afară de profit, împlinirea spirituală, ascetismul mistic (dat de starea de rugăciune și contemplație) este înlocuit de ascetismul laic. Munca nu este doar un mijloc de a asigura traiul zilnic, ea dă sens vieții. Finalitatea operațională a muncii este profitul, dar obținerea lui este plănuită nu
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
muncă responsabilă și dedicată) stau la baza capitalismului modern de tip antreprenorial. Pentru protestanți, munca este valoarea centrală, dar care poate să le aducă în afară de profit, împlinirea spirituală, ascetismul mistic (dat de starea de rugăciune și contemplație) este înlocuit de ascetismul laic. Munca nu este doar un mijloc de a asigura traiul zilnic, ea dă sens vieții. Finalitatea operațională a muncii este profitul, dar obținerea lui este plănuită nu pentru a fi cheltuit și risipit, ci, dimpotrivă, pentru a fi economisit
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]