50,604 matches
-
cei mai vii și pasionați de cultura din Statele Unite. Am avut noroc de studenți buni. în ce sens "buni"? Nu neapărat buni pentru că răspundeau bine la examen, deși este și asta important, ci pentru că la curs nu se mulțumeau să asculte, ci puneau întrebări, contestau sau completau punctul meu de vedere și pe cel al autorilor pe care îi predam, pe scurt, erau ascultători activi. în ce privește publicul francez sau american în general, mi-e însă greu să judec. în profesia mea
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
După două ceasuri, amețit, cobor clătinându-mă scările de fier ca de ieșire în caz de foc, și când o văd la parter, nemișcată, la locul ei, mă dau în spectacol numaidecât, posedat încă de vedeniile de la mansardă. Colombina îmi ascultă zâmbind adjectivele înfrigurate, interjecțiile; pe urmă zice - arătând-o cu bărbia pe femeia goală de alături mușcată de șarpe - și eu care a trebuit să stau aici și să mă uit tot timpul la nerușinata asta!...
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
negre, așa și în zidirile noastre marmura albă și neagră stau amestecate. Și vai și amar de cel căruia arama din pungă i-a înghițit aurul, ori nopțile i-au mîncat zilele. Va zidi pe nevreme și pieziș... Leandru, care asculta toate astea și care gîndea mereu nu la ziua de mîine, ci la cea de poimîine, îl iscodea mirat pe taică-său care lua o lingură cu boabe, în vreme ce el, Leandru, apuca să mănînce trei. În familia lui, numărul total
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
care durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror vînă nu zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
putut adăuga ar fi dat pe dinafară și s-ar fi dus în gol. Și mulțumit de negoț, nu s-a mai întors niciodată la santură și nici n-a mai pus mîna pe ea, chiar nemaiavînd trebuință să-i asculte sunetul în acea lume care îi înfuleca zilele din jurul lui. Îndrăgise noua lui misie de tîrgoveț, îndrăgise drumurile și cămilele cu mersul lor domol și sincopat, care de fapt ascunde o incredibilă capacitate de înghițire a spațiului, repeziciune și eficiență
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi, într-o seară sunet de santură. Și în loc să rămînă nepăsător, ca înainte, se pomeni ascultînd. Și ăsta i se păru un pas înapoi. Nu cînta un bărbat, ci o femeie, și deosebirea asta, chiar dacă la început n-o pricepu, nu-i scăpă lui Leandru. Trăgînd cu urechea, mai desluși ceva. În locurile în care instrumentul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ai învățat înainte să-l pierzi, nu-i așa? - Așa e - i-o întoarse fata - acum trei ani mi-au adus de deochi o santură cu corzile încinse. De atunci cînt așa, ca să-mi amintesc, dar tu nu trebuie să asculți... Leandru gîndi imediat că felul său de viață ar putea într-adevăr ajuta fata să uite de nevoință. Căută s-o încredințeze că trebuie să trăiești repede fără a te uita în urmă, seară de seară se plimbau de-a
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
adevăratul" John Dillinger, (procedeu autogenerativ de relansare a senzaționalului), ceea ce nu e deloc o piedică pentru cel care vrea să pipăie și să urle "Este!". Medicul legist care este criticul ori cititorul nu se oprește niciodată la concluzii ("Profesorul va asculta cu atenție descrierile. Va citi încă o dată concluziunile cu vădită nemulțumire profesională." - p. 437), pentru că ceea ce caută el e adevărul. Chiar cei trei "infractori" pornesc în aventura lor textuală urmărind acest adevăr. Numai că el nu există, sau există cîte
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
spațiul intim al sălii Studio, aici claustrant și apăsător, derizoriu și meschin, mi se pare aproape singura soluție notabilă, care sporește tensiunea confruntării, a lașităților și oportunismelor de tot felul, care te face partenerul dramelor, fie doar și pentru a asculta textul admirabil al lui Strindberg. Ceea ce se întîmplă în imediata apropiere a spectatorului este pînă la urmă un exercițiu de institut, cu momente izbutite din această perspectivă, cu multă caznă și trudă la vedere, prea multă, din păcate, cu lucruri
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
anilor, și despre care începi să vorbești cu o perversă plăcere. Cum a iubit-o, de pildă, Hitler pe Eva Braun. Ca Mussolini pe Clara. Ori, păstrând proporțiile, ca Ceaușescu pe Leana. În altă ordine, ne amintim, încântați, cum îl asculta, smerit, führerul pe Antonescu sau cum nu i-a plăcut turnătoria de valet a lui Horia Sima cum că mareșalul ar fi anglofil. Și ce dacă?! Parcă serviciul secret german nu știa?... Apoi, care părinte și-ar sacrifica fiul? Stalin
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
și calm urmărea discursurile nu întotdeauna logice, dar mereu indiferente la ceasornic, ale vedetelor de altădat' ale operei și filarmonicii timișorene. Pe un ton de reproș, i-am spus: "Bine, dom' Sava, la televiziune n-aveți niciodată timp să vă ascultați interlocutorii, nu vă sfiiți să-i întrerupeți pe Liiceanu sau Pleșu, care vorbesc extraordinar, iar acum vă arătați generos cu doamnele astea care, iertați-mă, cam băteau apa în piuă!" Impetuosul teleast m-a privit zâmbind și-a mormăit în
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
o rostire impecabilă, ușor prețioasă, care îi dă cuvîntului ponderabilitate și nuanțe precise. Inflexiuni din alte timpuri într-o limbă română perfectă. Dacă dorești să afli programul teatrului - repetiții, spectacole, locuri, ore - formezi un număr de telefon și îl poți asculta pe Traian Zecheru oferindu-ți toate detaliile. Anunțul nu este sec, cum ați fi tentați să credeți. Există formule și urări de tot felul care îi personalizează frazele, altfel banale și anoste. Eu fac o reverență în fața acestui om minunat
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
de incapacitatea lor. Aș vrea sub orice formă să fiu un om bun. Copilăria este un imperiu îngrozitor. Mâinile care te mângâie te lovesc. Gura care te consolează urlă la tine. Brațele care te susțin te strivesc. Urechile care te ascultă înțeleg totul greșit. Pătura care te încălzește îi aparține fratelui mai mare. Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei - cea care, poate, se eliberează - și al lui - cel care, sigur, se ratează - rămîne etern pe mal, privind în larg. Și ascultînd cum, cinic, îl ceartă Niklaus - o mezzosoprană. Pînă la un punct, Olympia e superioară Galateei. Pentru că, într-un final, ea scapă de sub puterea creatorului ce i-a dat viață. Hotărăște singură pe cine să iubească. E o experiență care la
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
o editare tîrzie a pieselor sale, scrise de prin anii '70. "Date în lume" la 20-30 de ani de la scriere, textele aduc ceva din atmosfera epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de gustul anilor
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
Dinu Noica era redactorul-șef, cronicar muzical - Arșavir Acterian. Eram încântat. Așa am văzut-o pe Marioara Ventura, societara Comediei Franceze jucând în "Pavilionul cu umbre" a lui Gib Mihăescu; dar apogeul de cronicar a fost însă când l-am ascultat pe Șaliapin venit la Teatrul Eforie ca să cânte "Boris Godunov". - L-ați văzut pe Șaliapin? - Era cutremurător! De neuitat... Nu numai vocea lui uriașă, dar era însăși întruchiparea țarului rus, purtând și un costum imperial de adevărat suveran. Dumnezeu a
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
ori poftit la Sinaia, în refugiul războiului unde în fiecare duminică ne cânta îndelung la pian, în vila lui de pe Cumpătul. Într-una din ședințe, ne-a recitat crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate și
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
eveniment. - A fost un spectacol înspăimântător; țin minte dimineața în care, venind către Curte, în arborii ce străjuiau bulevardul atârnau sinistru inocenții. Trebuie să vă spun că generalul Glogojanu fusese prevenit de către o "babușca" în privința pregătirii atentatului, dar nu a ascultat-o, ba chiar a dat-o afară. - Mai există opinia că s-ar fi pus explozibilul după ce geniștii au controlat clădirea. - Nu am auzit, dar martor al acestei cumplite osânde, comandantul meu, generalul Mihail, președintele Curții Marțiale, m-a trimis
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
de remarcat. Baritonul Carlos Alvarez, un nume nou pentru mine pe scena lirică, cu o voce superbă, a fost un Posa elegant și sobru, evitând, pe cât s-a putut, efectele teatrale din scena morții. Am avut surpriza plăcută de a asculta două soprane românce evoluând în acest spectacol de elită: Ileana Tonca și Aarona Bogdan. O regăsim pe Ileana Tonca într-un real progres față de evoluțiile ei de la Opera Națională Română, cu o voce cristalină și inteligent condusă în rolul lui
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din Nürnberg, producție a cunoscutului regizor Otto Schenk, ce păstrează cu respect și venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
sistemului le-a insuflat o doză de relativism. Obișnuiți încă de pe vremea fostului regim că nimic nu e perfect, că totul se poate "aranja", "discuta", „modifica", ei pot fi uneori chiar oameni de treabă: știu să stea de vorbă, să asculte, să bea un pahar, să dea un sfat. Au, cu alte cuvinte, morbul „complicității", știința perversă a muștruluielii în public urmată de trasul amical cu ochiul. Ei vin din țara lui ca-și-cum și nu par interesați să plece nicăieri de-
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
strâng cuvertura într-un colț și fac din ea un obraz, mă lipesc de el și gem un pic. Pe urmă mă scol și-mi fac o cafea și mă uit la casete; îmi spun că aș avea chef să ascult asta și asta și ascult ceva ce știu că nu-i place. Atunci îi sunt puțin recunoscătoare pentru că el declanșează toate acestea, furia mea împotriva mea, această înțelegere, această plăcere de a fi singură. Dar nu spun că pentru asta
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
și fac din ea un obraz, mă lipesc de el și gem un pic. Pe urmă mă scol și-mi fac o cafea și mă uit la casete; îmi spun că aș avea chef să ascult asta și asta și ascult ceva ce știu că nu-i place. Atunci îi sunt puțin recunoscătoare pentru că el declanșează toate acestea, furia mea împotriva mea, această înțelegere, această plăcere de a fi singură. Dar nu spun că pentru asta îl iubesc. "E normal". El
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
tocmai din "falsul" montajului... Problema nu e că între voce și trup e o distanță de cîteva decenii, problema e de incompatibilitate a trupului cu personajul! Avea dreptate Callas cînd spunea "muzica ajunge ca să explice totul.... Cine știe să mă asculte, îmi înțelege inima, înțelege din ce și cum sînt făcută"... La filmul lui Zeffirelli, ascultînd-o cîntînd, rămîi vrăjit în scaun, pînă la ultimele litere ale genericului de sfîrșit, și-ai vrea să mai continue... Păcat. Callas Forever nu e atît
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
sunt, cum s-ar putea crede, niște debutanți. Vedete ale cenaclurilor literare din micile tîrguri de provincie, cu zeci de cărți publicate (nu este o exagerare!), au aerul unor clasici ai locului, oricând dispuși să împărtășească celor dispuși să îi asculte, ultimele bîrfe din viața literară bucureșteană și să explice „boicotul mediatic" și lipsa de recunoaștere a valorii operei lor la scară națională prin refuzul demn de a lua parte la coteriile care domină lumea literară. Altminteri, nu au simțul măsurii
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]