1,099 matches
-
tu. De asemenea sunt sigur că individul, criminalul despre care ți-am spus, e și el la curent cu această superstiție. Este acoperirea ideală, iar el n-a stat pe gânduri și a profitat de situație. Și-a găsit o ascunzătoare acolo, ferit de privirile curioase ale celorlalți, care sunt ținuți la distanță tocmai de povestea pe care tocmai mi-ai spus-o. Am certitudinea că îi răpește și îi duce undeva pe Muntele Rău. Nu știu nici cum au loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia o puteau cuprinde doi bărbați vânjoși. Rădăcinile puternice, se înfigeau în pământ ca niște contraforți uriași. Nu era cea mai bună ascunzătoare, dar nu mai avea timp să caute alta. Trebuia să profite de faptul că pentru câteva minute agentul nu-i putea vedea. O atinse ușor pe umăr pe Ileana și îi făcu un semn cu capul spre trunchiul masiv de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe umăr pe Ileana și îi făcu un semn cu capul spre trunchiul masiv de lângă ei. Continuă-ți drumul și, dacă poți, fă cât mai mult zgomot! îi șopti printre dinți. După aceea, poți să-ți găsești și tu o ascunzătoare unde să mă aștepți, îi făcu el hatârul, văzând-o că nu se dă dusă. Făcu apoi un pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne-am despărțit. Înțelegi ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în pădure. Cum este înfometată, va ieși din ascunzătoare și se va repezi spre mine. În momentul în care vine, tu te apropii cu toiagul și mă scoți din ghearele ei. Și dacă nu vine? Dacă nu vine, înseamnă că nu-i aici. Ne rămâne cealaltă alternativă: o căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar ce contează? Cristian, care rămăsese cu batonul de dinamită în mână, se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de supraveghere, mulțumit să-i vadă că sunt prezenți și își fac datoria. Odată ajuns sus, își căutase o ascunzătoare din care să poată ține sub observație întreg perimetrul. Cel mai potrivit loc era dincolo de pârâul ce curgea la marginea tăpșanului. Sub copaci era un loc liber, lipsit de vegetația care ar fi putut să îi obtureze privirea. Ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exteriorul împrejmuirii? I se părea puțin probabil dar nu era cu totul exclus. După felul în care necunoscutul se apropia, făcând destul de mult zgomot, își dădu seama că acesta încă nu îl văzuse. Își aruncă privirile în jur, căutând o ascunzătoare mai bună. Locul în care se afla era perfect pentru a ține sub observație tabăra de dincolo de drum, însă nu îi oferea nici o protecție din spate. Ori acum, tocmai din direcția aceea se auzeau pașii. Câțiva metri mai departe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împreună din țara asta. Nu-și făcea griji nici în această privință, pregătise un transport de lemn pentru export, exact în una din țările din Orientul Apropiat. Urma să ascundă containerul în unul dintre vagoane. Nu trebuia decât să pregătească ascunzătoarea așa cum trebuie, de rest se va ocupa el personal. Mai avea destui bani ca să mituiască vameșii la graniță. Își programase două săptămâni pentru a părăsi România și a ajunge la locul în care voia. Era timp mai mult decât suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-o. — Carax, zise el. Probabil că există, În orașul ăsta, cel mult zece persoane care știu cine este sau care au citit cartea asta. — Păi, una din ele umblă să-i dea foc. Nu mi-a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rândul meu să zâmbesc. Se purta foarte viclean, dar acum se vedea bine care îi era țelul. Avea probabil vreun anumit motiv să ascundă faptul că fugise cu o femeie și folosea toate precauțiile necesare pentru a nu-i dezvălui ascunzătoarea. Am răspuns cu multă hotărâre: — Nevasta dumitale spune că nimic din ceea ce ai putea să faci n-o va determina să divorțeze. În privința asta e absolut hotărâtă. N-ai decât să-ți scoți din cap orice asemenea eventualitate. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În materialul moale. Ajuns la cel de al treilea, simți ceva tare. Din câteva mișcări dezlegă balotul. Conținutul ascuns era Învelit În niște pânze moi de fetru, așa cum povestiseră Fabio dal Pozzo și Cecco. Continuă să descâlcească acea „comoară” din ascunzătoarea ei, până când se pomeni dinaintea unui bloc compact și greu, de cel puțin două picioare pe cinci, și ceva mai gros de o palmă. Parcă cineva ascunsese În postav o placă din piatră. Cu daga tăie ușor un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu ar fi fost neobișnuit ca senezul să frecventeze un asemenea loc. Te puteai aștepta ca de acum, coborâșul său pe panta viciului să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
instinctiv de prietenul său. - Se spune că l-ar ști Credincioșii. De ce crezi că m-aș fi asociat În acțiunea asta nebunească? Ai impresia că m-am ramolit, cum crede curva aia de Becchina, doamna mea? Se pare că secretul ascunzătorii a ajuns, Într-un fel sau altul, În Franța, la Credincioșii din Toulouse, dar că recuperarea ei ar fi o treabă nespus de anevoioasă. De aceea s-a pus pe picioare treaba cu cruciada: ca să se găsească mijloacele și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Credincioșii din Toulouse, dar că recuperarea ei ar fi o treabă nespus de anevoioasă. De aceea s-a pus pe picioare treaba cu cruciada: ca să se găsească mijloacele și oamenii de care era nevoie pentru acțiune. - Iar tu cunoști secretul ascunzătorii? Sienezul scutură din cap, neliniștit. - Cineva, aici, la Florența, ar fi trebuit să intre În legătură cu noi, pentru a ne arăta ce avem de făcut mai departe. Hanul Îngerului era locul Întâlnirii. Numai Brandan știa cine este. Poate că legătura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
depus-o ca pe un dar. În prag, Dante Își Îndreptă privirea spre tânărul sclav. - Ajută-mă să duc lada, Îi porunci sec, după ce Îi ceruse mecanicului Îngăduința cu un semn din cap. Îi venise deodată În minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o dată că nimeni nu Îi urmărise mișcările, intră cu Încărcătura. Înăuntru era pustiu. Profită ca să acționeze iute comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că apele puțului ar fi putut urca până acolo. Imaginea Fecioarei Îi reveni În minte. Într-un colț, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al ghibelinilor ascuns la Florența. Dar se pare că autoritatea Comunei nu se grăbește atât de tare să Îi reteze posibilitățile de a face rău. Mi se poruncește să aștept, când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți-mă cum să fac. - Dante Alighieri, șuieră cardinalul, mijindu-și ochii până când și-i transformă În două fante. Iarăși el. Căpetenia Încuviință. - Iubirea pe care papa Bonifaciu o nutrește pentru orașele care Îi sunt credincioase mă Împiedică să intervin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu războiul, bombardându-l cu micile bucăți de fier vechi pe dușmanul său dintotdeauna când acesta ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii de carton. Rainer plonjează din ascunzătoarea sa asupra Sophiei și spune că acum trebuie să înceapă, în sfârșit, o fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar îndrăzni el să spună, de tot ce‑a fost înainte. Mai exact, trebuie să găsească, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acolo chiar și toată noaptea decât să primesc bătaie. După un timp se înserase, iar mama mă tot căuta și mi s-a făcut milă de ea gândindu-mă că poate mă iubește și m-a iertat. Am ieșit din ascunzătoare, cu capul plecat și i-am spus. -Iartă-mă mămico, că nu o să mai fur niciodată! Îmi pare rău! Nu mi-a mers și maică-mea mi-a tras câteva nuielușe la funduleț de am văzut stele verzi de durere, în timp ce
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Țene Ascuns în cuvinte Din când în când mă ascund într-o gară De teama trenului de cuvinte dus, Așa îi spun convins că (E)-senin afară Și ea-mi răspunde că-i poet rus. Iar când ies tiptil din ascunzătoare Ea mă urmărește ca o umbră prin cuvinte, Însă eu o iau razna pe (că)-rare Îmi sunt evadările în verbul care minte. Când doresc și eu să gust dintr-un cuvânt, Căci foamea îmi macină dorința de scris, Pun
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361290_a_362619]
-
a neștiutorului de carte - oficial semnând cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte ageră și o judecată dreaptă, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limbă”, adică spunea adevărul fără menajamente, neavând „ascunzători în suflet”, după cum îl caracteriza Ion Creangă. Cinstit, cu alte cuvinte! Pentru spiritul său de dreptate, Ion Roată a fost considerat de către țărani ca fiind cel mai dârz și mai competent reprezentant al lor, care să le poată apăra interesele
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului toată lumea aleargă după confort, pentru care e nevoie de cât mai mulți bani și care se câștigă din ce în ce mai greu (cinstit!). toată lumea aleargă după confort cu iluzia că aceasta este ultima ascunzătoare a fericirii. e normal ca muncind și câștigând din ce în ce mai bine, omul să și beneficieze de condiții de trai up-to-date. dar scopul, țelul vieții noastre pe această planetă care să fie oare? să mâncăm din ce în ce mai bine, să ne îmbrăcăm cu cele
GOANA DUPĂ CONFORT de ION UNTARU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362865_a_364194]
-
știa că nici pe departe nu scăpase de furia procuratorului Ponțiu Pilat. În timp ce fusese întemnițat în Cezareea Maritima îl cunoscuse bine pe procurator, și cunoscuse mai ales metodele sale de investigare. Oamenii lui îl torturaseră cumplit pentru a afla toate ascunzătorile și averile lor. Vorbise, fiindcă nu puteai să nu vorbești când intrai pe mâna romanilor. Dezvăluise aproape toate secretele sale, mai puțin unul singur, pe care cu greu reuși să-l țină ascuns. Aflat în temniță Baraba își porunci sieși
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]