4,476 matches
-
care să-l atace ar trebui să renunțe curînd la luptă, spre marea lui rușine, căci lucrurile din această lume sînt atît de schimbătoare, încît nu este cu putință ca cineva să stea un an întreg cu armatele lui la asediul unui oraș și să nu facă altceva nimic. Iar dacă cineva mi-ar răspunde că atunci cînd poporul își are bunurile și ogoarele în afara orașului și le vede jefuite, el nu va putea să îndure multă vreme lucrul acesta, așa
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oraș și să nu facă altceva nimic. Iar dacă cineva mi-ar răspunde că atunci cînd poporul își are bunurile și ogoarele în afara orașului și le vede jefuite, el nu va putea să îndure multă vreme lucrul acesta, așa încît asediul îndelungat și grija față de averea lui proprie îl va face să uite de principe, eu îi voi răspunde că un principe puternic și curajos va învinge întotdeauna aceste greutăți, fie dînd oamenilor speranța că răul nu va fi de lungă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care îl fac, cît și prin acela pe care îl primesc. Prin urmare, dacă vom considera cu atenție toate aceste lucruri, vom vedea că nu-i este greu unui principe înțelept să păstreze viu curajul supușilor lui, atît la începutul asediului, cît și în cursul lui, cu condiția, desigur, de a nu fi lipsit nici de provizii de hrană, nici de mijloace de apărare CAPITOLUL XI Despre principatele ecleziastice Ne mai rămîne să discutăm acum numai despre principatele ecleziastice; aici greutățile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cea dintîi însușire pe care trebuie s-o aibă un conducător de armate; căci aceasta te învață să-l descoperi pe dușman, să știi unde să-ți așezi tabăra, să conduci armatele, să le orînduiești pentru bătălie și să susții asediul unui oraș în folosul tău. Între alte laude pe care scriitorii le aduc lui Philopoimen, principele aheilor, este și aceea că în timp de pace el nu se gîndea la altceva decît la felul în care trebuie să lupți în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care n-o pot refuza: nu depinde de ei acest lucru. Astfel, în loc de vărsare de sînge, o trăsătură de condei pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi fortărețele? Chiar dacă ar fi în stare să facă față unui asediu de durata asediului Troiei, împotriva dușmanilor mărunți, ele n-ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o pot refuza: nu depinde de ei acest lucru. Astfel, în loc de vărsare de sînge, o trăsătură de condei pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi fortărețele? Chiar dacă ar fi în stare să facă față unui asediu de durata asediului Troiei, împotriva dușmanilor mărunți, ele n-ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind total ruinați, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cît de mult s-a schimbat maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere a bătăliei; asediul pe care dușmanul trebuie să-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asediul pe care dușmanul trebuie să-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în Flandra, între împărat și Franța, nu avansau aproape deloc din cauza mulțimii locurilor întărite. Bătălii cîștigate cu o sută de mii de oșteni împotriva tot atîtor luptători inamici nu erau urmate decît de ocuparea unui oraș sau două
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
campanii decide soarta învingătorului și-i pune la picioare imperii întregi. Alexandru, Cezar, Gingis-han, Carol XII și-au datorat gloria faptului că întîlniseră puține locuri fortificate în țările pe care le-au cucerit; învingătorul Indiilor n-a făcut decît două asedii în glorioasele lui campanii, conducătorul Poloniei n-a făcut niciodată mai multe. Eugen Villars, Marlborough, Luxembourg erau mari căpitani, dar fortărețele le-au știrbit întrucîtva din strălucirea succeselor. Francezii cunoșteau foarte bine utilitatea fortărețelor, căci, de la Brabant pînă la Dauphine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care, pînă la urmă, datorează o mare parte a reputației sale lirei lui Horațiu. Cel al lui Ludovic XIV este mai celebru prin Comeille, Racine, Molière, Boileau, Descartes, Lebrun, Girardon, decît prin atît de exagerat invocata trecere a Rhinului, ori asediile la care Ludovic a participat în persoană, prin bătălia de la Torino, pe care ducele de Orléans a pierdut-o din cauza domnului de Marsin, la ordinul Cabinetului. Regii onorează umanitatea atunci cînd îi disting și-i recompensează pe cei care-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le-au cunoscut niciodată și de care condiția lor îi pune la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor? pierderea atîtor oameni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care și provine, desemna un luptător nu pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, ci cu țelul reinstituirii “regatului autentic, nobiliar, etern, sacru etc.“ al adevăratei Ungarii. Cei dintîi care trebuiau alungați erau Habsburgii, drept care trupele lui Thököly s-au instalat În avangarda asediului otoman al Vienei la 1683. Toate aceste mișcări prin care magnați belicoși atacau Viena ori Bratislava, prin care pașalîcul de Buda se apăra și contraataca, prin care oștile se retrăgeau ca să pornească iar În incursiuni, presupuneau traversarea comitatului de Sătmar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul Vienei, după Împrăștierea curuților neconsolați prin fel de fel de ascunzișuri - de predilecție, În mlaștinile din jurul orașelor și-n bălțile de nepătruns ale Ecedului -, cînd se credea că jarul rebeliunii nu mai mocnește, flacăra a fost aprinsă din nou de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
munca - din nou apăru strâmbătura semănând a zâmbet. Îți jur că n-o să-l folosesc contra ta. Saldaña Își scărpină barba de vechi soldat. Tăietura acoperită de aceasta, mergând de la gură până la urechea dreaptă, i-o făcuseră olandezii cu ocazia asediului orașului Ostende, la asaltul asupra redutelor Calului și Cortinei. Printre camarazii lui din acea zi și din altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cunoscut de-al nostru, al căpitanului Alatriste și al meu, a descris Într-una din compozițiile lui În metru popular ambianța aceea densă În care ploua cu Împunsături de spadă: La corral-ul de comèdii se Înghesuie turbați, ținând poarta sub asedii ca să intre făr’un sfanț. Ciudat caracter și ăsta-al nostru! După cum avea să scrie cineva mai târziu, a Înfrunta primejdii, a te bate, a sfida autoritatea constituită, a-ți expune viața sau libertatea sunt lucruri care s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și presiunea asupra judecătorilor. Mitingurile și manifestările la o distanță mai mică de 25 de metri față de locul unde se înfăptuiește justiția, se califică drept amestec în activitatea judecătorească. În acest context, judecătorul Danileț a menționat că România este sub asediu, iar presa politizată a decredibilizat CSM-ul. Judecătorul nu a precizat însă exact la ce "presă" se referă când face afirmația “Păi justiția e sub asediu. Orice spune CSM e decredibilizat de presa politizată”. Vasilică Danileț a avut grijă să
Danileț, cu pâra la UE. Vezi ultima "isparavă" a judecătorului CSM by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80564_a_81889]
-
în activitatea judecătorească. În acest context, judecătorul Danileț a menționat că România este sub asediu, iar presa politizată a decredibilizat CSM-ul. Judecătorul nu a precizat însă exact la ce "presă" se referă când face afirmația “Păi justiția e sub asediu. Orice spune CSM e decredibilizat de presa politizată”. Vasilică Danileț a avut grijă să avertizeze că a informat chiar și Comisia Europeană cu privire la ceea ce se întâmplă în România. “Am vorbit la CE și la TV-urile străine. Și așteptăm raportul
Danileț, cu pâra la UE. Vezi ultima "isparavă" a judecătorului CSM by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80564_a_81889]
-
cifră în cifră, de pildă. De ce să vedem, însă, asemenea pete în soare și să nu ne bucurăm, mai întâi, de ce există, de ce avem cert? Scanarea manuscriselor eminesciene este un gest salvator, și amintește mai degrabă de experiența Con-stan-tinopolei sub asediul turcesc. Totul trebuia salvat, ferit din calea barbarilor (pe atunci, și turcii lui Maho-med II erau barbari) - dar bizantinilor le-a fost teamă mai ales de repetarea întâmplării cu arderea bibliotecii din Alexandria din imprudența armatei civilizatoare a lui Iuliu
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
numele lui Schrodinger încă este cunoscut. # 4. Partidul polonez al iubitorilor de bere a început ca o gluma, dar a fost ales. Anii ’80 nu au fost cei mai fericiți din istoria Poloniei. Decada a început cu 3 ani de asediu brutal și a continuat cu încălcări ale drepturilor omului și cădere economică masivă. La începutul anilor ’90 au fost și primele alegeri semilibere, iar cetățenii s-au dovedit a fii mai puțin decât optimiști privitor la noul guvern, lucru ce
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
intrat pe panta coborâtoare ce duce la uitare ori, mai rău, la ignorare. Adică la ceea ce se întâmpla chiar în seara despre care vorbesc. Deși o cunoaștea toată lumea, prea puțini erau dornici măcar s-o salute. Obișnuită cu omagiile, cu asediile amoroase, cu ropotele de aplauze și cu insistența dusă până la violență a adoratorilor, suferea vizibil. Ce-o fi în mintea ei?, mă întrebam. N-a trecut multă vreme de când bărbați cu funcții importante și-ar fi vândut sufletul numai s-
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
studenților și soldaților. Cei rămași la lucrul câmpului au început să Ťfureť din avutul obștesc (care era de fapt propriul lor, luat cu forța). Astăzi, jertfa țăranilor răsculați în 1949-1950 rămâne un episod romantic. Răzmerițele finale din 1960-1962 seamănă cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, când a fost decretată colectivizarea, seamănă cu căderea Constantinopolului. Așa cum picturile din Aya Sofia ilustrează o lume străină de cea care urma să vină, țăranii se proiectează în realitatea timpului nostru ca niște martiri fără
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
Covrig Roxana "Familia. Sub asediul modernității?" prima parte a programului "Valori și Modele" are o concluzie dramatică. Copiii de astăzi sunt uitați pentru bani, notorietate și cariera, iar ceea ce nu li se mai poate oferi sufletește li se oferă sub forma unor cadouri scumpe, precum
Generația învinșilor. Povestea copiilor înlocuiți de carieră și bani by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79507_a_80832]
-
părinți nu au posibilitatea să cumpere cadouri scumpe. Cei nefericiți devin cei uitați de părinții plecați în străinătate și intră în categoria celor nefericiți cu un smartphone. Aceasta este, pe scurt, situația copiilor din România, a generației învinșilor. "Familia. Sub asediul modernității?" a fost punctul de plecare al sublinierii problemelor din societatea românească. Una dintre probleme este chiar școală, despre care unul dintre moderatori, Andrei Crăciun, spunea că "nu-și face așa cum ar trebui temele". Daniela Buzducea, expert advocacy, a subliniat
Generația învinșilor. Povestea copiilor înlocuiți de carieră și bani by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79507_a_80832]