1,950 matches
-
XVIII au susținut că soldatul e cu atît mai bun cu cît asudă la exerciții (faimosul drill). De unde, probabil, procentajul extins la creația literară: 99 la sută transpirație, 1 la sută inspirație. Nu am luat nicicînd în serios o asemenea aserțiune. Pentru mine, poezia este 99 de procente dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu doresc să le cunosc. Apoi, ceea ce trebuie rostit vine singur și eu
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
declarații profasciste, (liderii europeni - n.r.) nu au de ce să se indigneze că unii cetățeni le interpretează ca pe un ordin de atac", a adăugat ambasadorul rus la NATO, afirmând că "politicienii europeni trebuie să tragă o concluzie în această privință". Aserțiunile pe peme istorice ale președintelui României, dintr-un interviu televizat, au fost dur criticate de Moscova. Pe 30 iunie, purtătorul de cuvânt al diplomației ruse, Aleksandr Lukașevici, s-a declarat revoltat de afirmațiile liderului român, calificându-le "o bravadă nerușinată
Traian Băsescu este acuzat de Rusia de declaraţii profasciste, în contextul atacurilor din Norvegia () [Corola-journal/Journalistic/48014_a_49339]
-
un poem de Petrarca... Când Pisanello compune, în desene și medalii, profilul lui Filippo Maria Visconti, artistul face toate eforturile să diminueze diformitatea sa fizică făcând în același timp clară unicitatea trăsăturilor războinicului duce al Milanului. Cea mai interesantă dintre aserțiunile făcute de cei doi curatori ai manifestării - Keith Christiansen și Stefan Weppelman - în sălile expoziției și în excelentul catalog publicat de Yale University Press, este legată de relația dintre pictură și sculptură în portretul italian din Quattrocento, de maniera în
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
Gheorghe Grigurcu S-ar mai putea sus- ține azi o incompatibilitate între poet și critic, întruniț i în aceeași persoană? Aserțiunea a alunecat în zona prejudecăților, cu toate că originea sa, în literele autohtone, e prestigioasă grație lui Maiorescu care a formulat-o cu aplomb. Evoluția creației literare moderne a șters treptat granițele convenționale dintre genuri și specii, în aspirația spre un text
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
este vorba de un autor care, prin destin și printr-o activitate literară de răsunet, este suficient de cunoscut, chiar în absența unei priviri de ansamblu asupra creației sale. Practic, după lectura ediției de poezii antume B. Fundoianu, cred că aserțiunea poate și chiar trebuie să fie amendată. Deoarece, în ciuda unui destin contorsionat (încheiat, din nefericire, în cuptoarele de la Auschwitz), opera scriitorului și filosofului, în bună măsură necunoscută, are o amplitudine care redimensionează părțile din care este alcătuită. De-abia în
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
fizică sau morală a victimei. La Caragiale, personajele păstrează „un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate”. La fel de emblematic, actul de limbaj al insultei adresate (care exprimă o atitudine agresivă, o intenție de rănire a interlocutorului) e interpretat ca simplă aserțiune, ca act referențial, cu valoare de adevăr, care poate fi confirmat sau negat: „Amice, ești idiot. - Ba nu, domnule” (Căldură mare). De fapt, nici imprecația, nici insulta nu sunt, de obicei, adresate: adversarul lipsește, iar agresorul își descarcă nervozitatea fără
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
filosofic derapajele de limbaj și de logică ale personajelor caragialiene, urcând, pentru a le pune diagnostice, până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
din publicistica sa, imediat după Lumea în două zile și înainte (sper) de Ucenicul neascultător. Sub titlul Marocco, ne este oferit, în consecință, în două volume, un amplu survol al universului de creație al lui George Bălăiță. Structura ediției confirmă aserțiunea mea anterioară, conform căreia avem de-a face cu un prozator înzestrat cu o apreciabilă conștiință critică. Volumul I al ciclului este alcătuit dintr-o selecție „la sânge” a prozelor scurte publicate în perioada 1958-1967 (mai exact, 16 povestiri și
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
ale statului totalitar. Este omagiul involuntar șadusț epocii călăilor, turnătorilor și lașilor” (în Mărturisirile unui disident convertit, Editura Polirom, 2009, p. 99). Perspectiva lui Michnik este similară cu aceea a lui Adrian Marino citat de același Ioanid cu următoarea radicală aserțiune: „Dacă ajungi să caracterizezi un om numai după dosarul lui de Securitate, aceasta este victoria supremă și definitivă a Securității” (în Viața unui om singur, Editura Polirom, 2010, p. 399). Alte lecturi ce reproduc dosarele de Securitate ale unor opozanți
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
începutul anilor ’50, acest spațiu a fost oferit de zona efervescentă a publicațiilor pulp. Ele au constituit, simultan, laboratorul, șantierul, pista de încercare și scena pe care au evoluat toți marii reprezentanți ai literaturii hard-boiled. P. D. James, pornind de la aserțiunea că scriitorii nu se pot niciodată sustrage lumii căreia îi aparțin, crede că diferențele sociale și economice generează automat realități ireconciliabile. Raymond Chandler dădea dovadă de o cruzime inutilă atunci când ironiza tradiția britanică a detective novel-ului, deoarece ea se referea
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare scriitor - cum îl numește Mircea Eliade”. De remarcat și faptul că eseistul nostru nu preia tale quale aserțiunile importanților literatori de care se ocupă, selectîndu-le, implicîndu- se uneori polemic în judecarea lor. Astfel, în impactul dintre Al. Paleologu și C. Noica, din testul eliminator al căruia, în favoarea ideii de filosofie, transcendentul, intelectul și sufletul sunt radiate, ia partea
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
Irakul în 2003. Pentru Washington, războiul rămâne o opțiune valabilă - în acest caz, prima opțiune. Pentru restul lumii dezvoltate el a devenit ultima soluție”. A doua mare problemă a secolului al douăzecilea a constituit-o apariția și dispariția unor state. Aserțiunea poate fi înțeleasă și în sensul în care, sub presiunea „corporațiilor multinaționale”, a „instituțiilor transnaționale” și a „mișcării accelerate a oamenilor, banilor și bunurilor” au loc evenimente fără ca statele să poată interveni decisiv. În acest context, în veacul trecut statele
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ca și, inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal - are decât o problemă -, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: decât am băut o bere. Decât restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
sunt cărți ce dovedesc deschidere spre valorile majore ale literaturii române, comprehensiune față de diverse stiluri și forme literare, dar și capacitatea de a surprinde esențialul din multitudinea de aspecte mai mult sau mai puțin accesorii ale unui text literar. Precizia aserțiunilor, echilibrul frazării și densitatea expunerii sunt, în aceste cărți, elemente constitutive. Ștefan Borbely surprinde, de altfel, timbrul acestei voci critice atrase mai ales de raportul inefabil dintre viață și text, de relația paradoxală dintre reverberațiile artei și reprezentările fenomenalității: „Decadent
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
doar prezentul, efemerul... Chiar dacă amintirea raiului ne-a fost voalată, parțial, de păcatele noastre, de căderile noastre repetate, ea nu este mai puțin prețioasă, dimpotrivă. Poezia devine, astfel, prin natura sa ontologică, deschizătoare de orizonturi infinite, metafizice, deși azi aceste aserțiuni sună anacronic. Azi contează să fii «cool» în poezie, afirma un comentator, iar «vizionarii sunt ridicoli». Realitatea invizibilului rămâne totuși vie , pentru unii, pentru mine, ei neurmând linia preponderent postmodernistă, egalizatoare a criteriilor sau indiferentă la sensul ascuns sub crusta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
se exprima doar ca mod de a gândi, ci și ca fel de a fi, iar acțiunea nu e doar mobilizare motrice, ci și fel de a înțelege”.) Relevante, pentru modul de a gândi și interpreta parabolele biblice sunt și aserțiunile privitoare la ascultare, la autoritate și smerenie: „Evident, recunoașterea unei autorități exterioare sinelui propriu seamănă a «cedare de suveranitate». Ceea ce câștigi e însă mai prețios decât ceea ce pierzi. Câștigi o vindecătoare comuniune cu autoritatea care «te umbrește». În spațiul evanghelic
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
Virgil Mihaiu Sunt un devorator de reviste, de când mă știu. O faptă ce-mi probează aserțiunea este că nu mi-a scăpat niciun număr al României literare, de la apariția noii serii din 1968 și până azi. Cât de intim e legat destinul meu de această publicație am constatat, încă o dată, spre finele toamnei trecute: pe coperta
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
eminamente comentativ, ceea ce înseamnă că, pornind de la fapte și evenimente reale, comunică anumite idei, a căror selecție aparține autorului. "Departe de a încuraja polemica de idei, directorul general interimar a acuzat public documentarul că ar contraveni Legii siguranței naționale - o aserțiune pe cât de alarmantă, pe atât de superficială din punct de vedere al referinței legale", spune Comisia de Etică. În ceea ce privește critica lui Stelian Tănase legată de numărul nejustificat de mare de programări de care ar fi beneficiat serialul "Moștenirea clandestină", Comisia
Comisia de Etică a TVR, atac la Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37575_a_38900]
-
adevăruri ce-și dovedeau treptat inconsistența; ideologia socialistă de import cedează treptat locul unei viziuni tot mai autohtone asupra literaturii. încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Gherea începuse să-și concentreze energia pentru atenuarea, revizuirea și amendarea aserțiunilor apodictice din primele sale articole. Se vede că marxistul ajunsese "revizionist"! Acestei treptate reconversiuni i se adăuga un fapt imposibil de ocultat: literatura de inspirație socialistă, pe a cărei apariție în România mizase Gherea, lipsise de la întîlnire; revista "Contemporanul", de
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
greșește personajele, lăsându-se cuprins de umori. Lovit de febra comentăriței, consilierul pune la punct ziariști, dă lecții, insultă, îi ceartă pentru opiniile lor. O face, iarăși, fără discernamânt". Și mai e ceva, registrul în care își pune în pagină aserțiunile este din zona, scuzați, « puțoismelor », mai spune Andreea Pora.
Andreea Pora: Sebastian Lăzăroiu, autor de puțoisme by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36177_a_37502]
-
a lui Emil Precup, o „scriere de tinerețe”, datând din perioada studiilor universitare din Germania. Este o monografie de tip clasic, structurată în două părți mari: viața și opera. Partea introductivă prezintă raporturile, dintre literatura populară și cea cultă, reiterând aserțiunea romanticilor potrivit căreia literatura adevărată își trage seva din folclor. Viața lui Creangă, până la absolvirea Seminarului de la Socola este un rezumat al Amintirilor din copilărie, ceea ce este o eroare de percepție literară și nu declarat documentară. Prezentarea operei începe cu
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
Honorius, pe lângă fratele său din Orient, Arcadius, printr-o ambasadă specială în primăvara lui 406, au eșuat. Stephens, în lucrarea sa Saint John Chrysostom, la care am mai făcut referire în acest studiu, a lansat, cu privire la scrisorile Sfântului Ioan, câteva aserțiuni fără temei real. El este de părere că aceste scrisori, interesante prin ele însele, ilustrează în mod remarcabil (mai ales prima) tendința crescândă a Creștinătății de a apela la arbitrajul Bisericii vestice, și în special al Episcopului Romei, în probleme
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
prea multor intelectuali și personaje publice din România actuală. Exista pe vremuri o zicere conform căreia pentru a fi respectat la București trebuie să fii mai întâi aclamat la Paris. În minte îmi vin însă numai exemple care infirmă această aserțiune. În România, ți se aduc laude doar dacă ai murit. Suntem Țara-petelor-în-soare. Diferența dintre spirit critic și ulcerare ține la noi exclusiv de oportunitate și de ocuparea unei poziții în raport cu preopinentul. Cârcotași și cusurgii, n-am recunoaște în ruptul capului
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
simțit în jurul său prezența legiunilor de martiri, sculați din morminte, umbra roatei lui Horia, sufletul fără odihnă al lui Mihai. Și icoana Transilvaniei, ca un rug nestins de jertfe românești, se va fi ridicat în fața sa, crâncenă, cutremurătoare”. Sau această aserțiune critică, memorabilă prin puterea de sinteză, fundamentată pe cunoașterea profundă a temei abordate: „Discursul pentru libertatea națională a lui Simion Bărnuțiu se va repeta în tot lungul veacului, fragment cu fragment, în poezia transilvană, cu forța originară a ideilor care
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
Nicolae Scurtu Posteritatea poetului, prozatorului, eseistului, jurnalistului și memorialistului Nichifor Crainic (1889-1972), după patru decenii, nu izbutește să reafirme, să confirme și să impună valoarea ideatică și estetică a operei sale literare, filosofice și teologice. Intervențiile și aserțiunile lui Valeriu Râpeanu, Ștefan Voicu, Ileana Vrancea, George Ivașcu, Zigu Ornea și alții în presa comunistă, Scânteia și Lupta de clasă, privitoare la opera și biografia lui Nichifor Crainic, au zădărnicit orice efort de recuperare și de restituire a unei
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]