772 matches
-
autostăpânirii și cumpătării asupra avariției și lăcomiei considerate demonice. Perioada istorică s-a situat undeva între anii 700-600 î.Hr. Tobit aparținea tribului evreesc Naftali și trăia în exil în Ninive, deoarece triburile israelinene de nord fuseseră deportate în perioada regelui asirian Sargon al II-lea. Tobit, un bun credincios, este supus prigoanei de către regele Senaherib pentru binefacerile aduse dușmanilor acestuia din urmă. Însă în scurt timp regele este asasinat de unul din fiii săi care îi succede, iar cu administrarea tezaurului
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
, sau "i", primul stat antic de pe teritoriul Azerbaidjanului istoric, situat în Azerbaidjanul de Sud (sec.IX-VII î.Hr.) Pericolul invaziilor din partea vecinilor de temut, în primul rând din partea asirienilor, a făcut ca triburile din zona lacului Urmia să se unească. Încă din a doua jumătate a sec. IX î.e.n. a început să se formeze regatul Manna, fiind prima formațiune statală mare pe teritoriul Azerbaidjanului. Populația din Manna era preponderent
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
au apărut aici contradicții sociale adânci, se ducea lupta atât în interiorul clasei dominante cât și între conducătorii de la vârf și păturile largi sociale. Formarea și consolidarea statului Manna a avut loc în condițiile luptei îndârjite împotriva incursiunilor permanente ale împăraților asirieni și Urartului vecin. O luptă îndârjită pentru posedarea raionului Urmia a izbucnit între cele două state puternice, Asiria și Urartu la sfârșitul sec. IX- începutul sec. VIII î.e.n. În timpul domniei lui Menua, suveranul Urartului, si fiului acestuia, Arghiști, urarții au
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada suveranului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII î.e.n.). Cu conducătorul Mannei s-au răfuit atât urarții cât și asirieni. Totuși înflorirea ținutului Manna nu a durat mult timp. Războiul fără succes a înăsprit și mai mult situația tensionată din țară. A izbucnit răscoala care s-a încheiat cu moartea suveranului Ahșeri. Ualli, cel care i-a urmat la tron
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
a fost însoțit de modificări în modul de viață, în arta militară, structura socială, instituțiile politice și religia aborigenilor. Acest proces s-a intensificat in deosebi odată cu cucerirea teritoriului Manna de către medieni. Uniunea tribală a medienilor, judecând după mărturiile scrise asirieni, începând cu a doua jumătate a sec. IX î.e.n., s-a amplasat în principal în afara granițelor teritoriului din Azerbaidjanul de Sud. Numai o parte neînsemnată a acestuia era ocupată de regiunile din ținuturile estice din partea de sud a Azerbaidjanului.
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
sunt organizate în Sistemul național de biblioteci. Sistemul național de biblioteci are următoarea structură: Bibliotecile sunt de obicei specializate pe anumite domenii, tot așa ca și utilizatorii deserviți: - Colecția minoică de tăblițe de argilă din Knossos (insula Creta). - Colecția regelui asirian Sargon al II-lea (722-705 î.Hr.) din Uruk, “Orașul Cărților“. - Bibliotecile din Nippur și Ninive. - Colecția lui Peisistratos (Pisistratus) din Atena (dispărută în jurul anului 600 î.Hr.). - Colecția din Teba (Grecia antică), distrusă în secolul al IV-lea î.Hr. - Exemplarul original
Bibliotecă () [Corola-website/Science/298670_a_299999]
-
din Sudul statului Nevada. În 2001, Fundația a deschis un Liceu Pregătitor în Las Vegas care îi poartă numele jucătorului. Agassi s-a născut în Las Vegas, Nevada. Tatăl său, Emmanuel „Mike” Agassi este cetățean iranian de origine armeană și asiriană. El a reprezentat Iranul în turneul de box la Jocurile Olimpice de vară din 1948 și din 1952 înainte de a emigra în Statele Unite. Mama sa, Elizabeth „Betty” Agassi (născută Dudley), este o supraviețuitoare a cancerului la sân. La vârsta de 13
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
fiii regelui din relații cu femei politeiste sau concubine. Fapte similare sunt atribuite și nepotului lui Ahaz. Mânase (Cronici 2, 33:6) Cartea Isaia nu menționează nominal Gey Hinom ci „locul de ardere” Tofet ,în care a fost nimicita oastea asiriana, si despre care se vorbește și în versul final al cărții Isaia, care se referă la cei ce s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.(Isaia 66:24) În timpul regelui Iosia (Yoshiahu) Ieremia a chemat la nimicirea altarelor din Tofet și
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
sau agenților infecțioși precum bacterii, viruși și fungi cu intenția de a ucide oameni, animale sau plante. Forme rudimentare de arme biologice au fost utilizate de-a lungul istoriei. Multe exemple sunt înregistrate din antichitate. În secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit fântâni inamice cu o ciupercă, care îi cauza delir inamicilor. În 184 î.Hr., Hannibal a adus din Cartagina vase de lut pline cu șerpi veninoși și i-a instruit pe soldații săi să arunce oalele pe punțile de
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
asediate. Ultimul incident cunoscut de folosirea cadavrelor contaminate cu ciumă în scopuri de război biologice a avut loc în 1710, când forțele rusești i-au atacat pe suedezii în asediul zidurilor orașului Reval (Tallinn). Înainte de secolul XX: După secolul XX: Asirienii otrăveau puțurile inamicilor cu o ciupercă ce le cauza delir inamicilor ce beau. Potrivit poemelor lui Homer despre războiul troian legendar, Iliada și Odiseea, sulițe și săgeți au fost stropite cu otravă. În timpul primului război din Grecia, în aproximativ 590
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
Asia Centrală și s-au răspândit prin intermediul indo-iranienilor nomazi. Carul de luptă a fost adoptat rapid de popoarele sedentare atât ca tehnologie militară cât și ca obiect ceremonial și de statut, mai ales de faraonii din Regatul Nou precum și de regii asirieni and Babilonieni. Strategii și-au dat seama de timpuriu de puterea și mobilitatea unităților călare, dar era dificil încă de a menține forțe mari și de incapacitatea cailor (atunci de obicei mici) de a a purta armură grea. Tacticile de
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
atunci de obicei mici) de a a purta armură grea. Tacticile de cavalerie au fost o inovație a nomazilor ecveștri din Asia Centrală și din stepa iraniană și triburile de păstori precum popoarele persane parți și sarmați. Fotografia alăturată arată cavaleria asiriană în basoreliefuri din 865-860 î.Hr. Pe atunci, călăreții nu foloseau pinteni, șa sau scăriță. A lupta călare a era mult mai greu decât simpla călărie. Cavalerii acționau în perechi: frâiele arcașului călare erau controlate de mâna vecinului său. Încă de pe
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
a fost un suveran asirian al Regatului Vechi. Reconstruiește fortificațiile reședinței Assur, ceea ce indică redobândirea independeței Asiriei după prăbușirea Imperiului Sumerian condus de cea de-a treia dinastie din Ur. Puzur-Așur poartă titlul de "ișșiakum" al cetății (titlul de rege - "șarrum" - fiind rezervat divinității naționale
Puzur-Așur I () [Corola-website/Science/303824_a_305153]
-
Vechi. Reconstruiește fortificațiile reședinței Assur, ceea ce indică redobândirea independeței Asiriei după prăbușirea Imperiului Sumerian condus de cea de-a treia dinastie din Ur. Puzur-Așur poartă titlul de "ișșiakum" al cetății (titlul de rege - "șarrum" - fiind rezervat divinității naționale Assur). Suveranii asirieni până la Șamși-Adad I (1813-1780) au adăugat titulaturii lor precizarea "din dinastia fondată de Puzur-Așur". Îi succede la tron Șallim-ahhe.
Puzur-Așur I () [Corola-website/Science/303824_a_305153]
-
implicat în conflictul dintre Egipt și hittiți În Siria și Canaan amoriții ar fi întemeiat mai multe mici regate: Halpa (Aleppo),Mari (azi Tell Al Hariri). În nordul Palestinei un regat Amurru avea capitala la Hatzor. Prin 1100 î.H. Asirienii încă numeau Amurru o parte din Siria, Fenicia și Palestina. Termenul Amurru din textele akkadiane și sumeriene se referă atât la amoriți cât și la zeitatea lor principala, care ar fi fost fiul lui Baal sau Belu și al fecioarei
Amoriți () [Corola-website/Science/321283_a_322612]
-
fondatoare intrate în legendă, au fost Saul (Shaul), David și Solomon (Shlomó), s-a despărțit între Regatul Iuda și Regatul Israel. O alianță între Ahab al Israelului și Ben Hadad al II-lea al Damascului a reușit să respingă invazia asiriană, prin victoria în Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și Regatul Israel. O alianță între Ahab al Israelului și Ben Hadad al II-lea al Damascului a reușit să respingă invazia asiriană, prin victoria în Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
al Damascului a reușit să respingă invazia asiriană, prin victoria în Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fondator al Mopsuestiei , care a dat numele său la un oracol din apropiere . Homer menționează oamenii din Mopsus, identificați ca fiind Cilicieni, incepand cu Troad în partea vestică de nord a peninsulei. Cilicia trahee ("robust Cilicia" - greacă: Κιλικία Τραχεία; Khilakku asirian sau Khilikku, de asemenea, uneori transcrise că Hilakku sau Hilikku, clasică "Cilicia") este un district de munte cu teren accidentat format de către piscurile Munților Taurus, care se termină adesea în promonturii stâncoase cu porturi mici protejate, o trăsătură care în
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
genovezi și comercianții venețieni. Districtu este udat de Calycadnus și a fost acoperit în cele mai vechi timpuri de păduri care au furnizat lemn pentru Fenicia și Egipt. Cilicieni nu aveau orașe mari. Cilicia Pedias ("plat Cilicia" - greacă: Κιλικία Πεδιάς; asirian Kue), la est include piscurile accidentate ale Munților Taurus și o câmpie mare de coastă, cu sol bogat argilos, cunoscut de greci, cum ar fi Xenophon, care a trecut prin aceste ținuturi cu cei 10000 de mercenari greci ai săi
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]