511 matches
-
încercat unele echivalențe în aromână (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, El Zorab, Noi vrem pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu stângăcii și asperități, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele însă antologice, sunt cronicile brodate în jurul unui eveniment, al unor figuri politice ori ținând de faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
renaștere națională. Ca mai toți cărturarii clerici din generația de preiluminiști ai Blajului, îmbrățișa aspectele de interes apologetic, doctrinar, cu un amestec de fervoare și radicalism, optică nuanțată mai târziu de corifeii Școlii Ardelene (preocupați, în următoarele decenii, a netezi asperitățile și a marca atașamentul ambelor Biserici față cu „legea” și tradiția comună, în matca spiritualității bizantine). Retorica, în rest, e cea uzuală, descripția și evocarea mai păstrând ceva din ingenuitatea stilului cronicăresc, la fel și vehemența moralizatoare. Zădărnicind calea deschisă
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
cealaltă dau cărții ritm și antren, scoțând-o din calmul ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată diafană a cuvintelor. C. pare aici extrem de aproape de limita pe care singur și-o fixează undeva: „Scrisul ca formă de rezistență la agresiunile unui trup ce suspectează
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
Odată eliberate de complexele culturale, personajele devin „animale sănătoase”, de o indescriptibilă vulgaritate. Unele pagini din romanele lui B. sunt în drum către pornografia în stare pură, iar scenele de dragoste au, câteodată, o trivialitate penibilă. Echilibrate și lipsite de asperități sunt povestirile din Răfuieli boierești. A suta necredință (1932), anecdote trase către studiul de moravuri și pitorescul obiceiurilor. SCRIERI: Reacțiune, București, 1918; Originele democrației române, București, 1922; Cărvunarii, București, 1928; Neamul Coțofănesc, București, 1930; Ahileion Nudist-Palace, București, 1931; Răfuieli boierești
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
asupra câmpului inferior. Acest efect poate fi obținut și prin practicarea exercițiilor qi gong: prin sincronizarea sistemului energetic uman și a câmpului energetic al pământului, care este întotdeauna perfect echilibrat, qi gong determină forțele pământului să îndrepte în mod natural asperitățile și neregularitățile noastre, să suplimenteze orice deficiențe, să corecteze orice dezechilibre și să normalizeze orice modele anormale la nivelul sistemului energetic al practicianului. În cazul qi-ului emis, modelele perfect echilibrate ale câmpului puternic al vindecătorului sunt suprapuse celor ale sistemului
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al apei stătute. A existat, poate, în intervalul acela nocturn, un moment trecător de uitare, un somn fulgerător de câteva minute. Căci nu am văzut vaporul apropiindu-se. Noi am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liberalilor și democraților reuniți în Sala Unirii a Parlamentului. Dar Alianța nu s-a născut în acea zi de duminică; dimpotrivă, ea a fost rezultatul unui sinuos proces de apropiere dintre PNL și PD care, în timp, pe măsura depășirii asperităților și neînțelegerilor dintre liberali și democrați, a reușit să devină tot mai sistematic, tot mai coerent. Deși este dificil a stabili cu precizie cine și când a lansat proiectul politic al colaborării dintre PNL și PD, vom spune totuși că
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
noastre, se desfășoară În inimă.” (H. de Balzac) Actul „percepției” fiind individualizat, este firesc ca și efectele lui să fie foarte diferite de la un om la altul: unii se Îneacă, de exemplu, În lacrimile durerii morale, În timp ce alții minimalizează , ironizează asperitățile vieții sau chiar provoacă viața la luptă. De aceea se și spune că „viața” nu este altceva decît ceea ce face din ea „caracterul”, sau „sentimentele” fiecăruia. * „Există fapte mici În aparență, dar care În viața sufletească sînt evenimente mari. Într-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
puțin uzitat, iată un filozof german, Bardili, contemporan cu Hegel și care a elaborat un sistem înrudit cu al acestuia, dar cine în afară de specialiști (specialiști, nu filozofi) îl mai citește? N-a avut stil, în vreme ce marea construcție hegeliană cu toate asperitățile și impedimentele ei are un stil de catedrală. De altminteri, Ungheanu știe bine despre ce e vorba și tot în legătură cu Ibrăileanu scrie: „E o aberație a se afirma că nu avea stil. Nu toate stilurile sunt făcute să placă și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
147. Visul accede la viziune, capătă densitate ontologică și deschide porțile unei hiperrealități, valoroasă prin sine și nu prin ceea ce semnifică 148. La începutul secolului XIX avea loc o mare bulversare epistemică: se trecea de la istoria plană, creaționistă, lipsită de asperități de la Facerea universului până la Sfârșitul lui, la o istoricitate proprie naturii 149. Din acel moment omul nu se mai concepea decât legat de o istorie deja constituită 150, în segmentul imemorial al unor ere geologice. Nefiind niciodată contemporan cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Un teren solid democratic nu ar fi stopat ascensiunea comunismului în Răsărit, având în vedere condițiile istorice catastrofice generate de sfârșitul celui de al doilea război mondial și ascensiunea Rusiei bolșevice, însă ar fi atenuat, mai devreme sau mai târziu, asperitățile ori excesele sale. Comunismul nu a avut efecte egale pretutindeni, în Estul și Centrul Europei. Este adevărat că toate societățile din acest spațiu au fost destructurate de comunism, dar în proporții și cu urmări diferite. Polonia, Cehia ori Ungaria au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
haina neagră”), nu e cruțat, cu toate că i se recunoaște știința. Din obediența tânărului Pârvan față de Iorga, profesorul său, se trag concluzii defavorabile pentru caracterul marelui arheolog. În portretul în cărbune al lui Sadoveanu, ca și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
devenit de la numărul 2 un „grup de studenți”, publicația menționează abia la începutul anului al doilea pe Doru Belimace ca „director prim” și „gruparea revistei” cu N.N. Angelescu, Alexandru Talex, Al. Dumitrescu-Redea și Aurel Iancu. Nesemnat, un scurt Prolog cu asperități și exprimări confuze anunță insolit asocierea prin „impetuozitate” a unor coechipieri „uniți sufletește, deși cu laturi diferite și oarecum adverși în atitudini”, dar „având cu toții același ideal” și „expunând licăririle unor suflete care se înțeleg destul de bine”. Sub argumentația precară
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind în curs de tipărire, se pare că nu a mai apărut. Traducerea romanului lui Lesage este fidelă, cu o frază bine echilibrată, fără asperități. Prefața evocă atmosfera de însuflețire patriotică întreținută de reprezentațiile teatrului românesc. Se face un elogiu al teatrului, „oglinda în care se vede triumful faptelor celor cu adevărat mari”, și al foloaselor lecturii, care „înflorește duhul” și îndeamnă la fapte bune
SAMBOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
socială atașată lui. Dacă funcționează reprezentările de acuratețe despre locuri mai bune și se petrec, ca atare, continuu deplasări teritoriale, se poate considera că noi controlăm teritoriul și prin procesul oarecum invers: ne împăcăm cu atributele lui, dintre care multe asperități, ne atașăm și îl iubim (stare denominată și ca „topofilie”), ba mai mult, nu de puține ori, crâmpeiul nostru de spațialitate fizică ne apare unic și de o frumusețe inedită, fenomen pe care l-am numit „iluzia localismului” (Iluț, 2000
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că între adepții stângii și ai dreptei nu există absolut nici o diferență. între îmbrobodelile ortodoxiste ale președintelui și icnetele național-stângiste ale lui Vadim Tudor nu sunt de semnalat, luate la bani mărunți, neconcordanțe chiar atât de șocante. Nuanțele dispar și asperitățile se nivelează dacă mai luăm în considerare ultimele declarații pro-europene ale șefului "României Mari". Aici am ajuns! Și totuși, ce e de făcut? Probabil că lucrul cel mai important ar fi să detensionăm și să demitologizăm ideea de președinte. N-
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
libertatea și puterea ei de creație”, cât și de la respingerea oricărui „fanatism metodologic”. Critica nouă trebuie să fie una a pregătirii sensului pierdut, sens „al plenitudinii și al totalității”. Întoarcerea autorului rămâne, prin problematică și calități stilistice, acestea topind dezinvolt-elegant asperitățile celor mai „aride” aspecte, un moment semnificativ în dezbaterile critice românești dintr-o fază extrem de dificilă, anii ’80 ai dictaturii. Dincolo de abordarea istorico-teoretică, S. discută pe un ton „optimist” idei grave, legate de soarta romanului, clasicism, cultul marilor valori, spirit
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
culminant/ Nu se mai află nici un frâu în zare,/ În toată vietatea-i un amant/ și beți de dor cad fluturi prin pahare”. Sâmburi de lumină e un document al opțiunii moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi, Adrian Maniu sau pictura unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
cu toate că e mai puțin cunoscut decât alți confrați de la „Tribuna” și „Luceafărul”, S. dovedește în instantaneele lui epice sau lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și discreție, dar mai cu seamă ușurința de a scrie fără asperități, ferit în bună măsură de prolixitate jurnalistică. Calul de tramvai, Romeo și Julieta, Sonata Kreutzer sunt narațiuni inteligente, echilibrate, ca și amintirile nostalgice din Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe alocuri, sonoritățile de „liră de argint”, întrevăzute mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii. G. Călinescu îi dedică un portret memorabil: „Între lirismul de iatac al lui Alecsandri și nemișcarea lunatică a lui Eminescu, Sihleanu ar fi
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
produc un fenomen”. Când împlinește cincizeci de ani este sărbătorit, de prieteni și admiratori, ca un poet național. Este, în chip evident, bolnav, trupul lui mare pare obosit, se mișcă greu, chipul lui frumos de zeu nordic a căpătat prematur asperități îngrijorătoare. Spiritul lui, deosebit de inventiv și profund, rămâne același. Înainte de a fi un mare poet, S. era un om deosebit de inteligent, cu o putere de creație uluitoare. Prinde repede o idee și, reformulând-o în stilul său, îi dă o
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și către sinceritatea efuziunilor, într-o formulă retorică nesofisticată. „Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu, Iași, 1971; Iarba verde de acasă, București, 1977; Soarele, București, 1979; Sfinxul
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
menite să definească un caracter, o psihologie. Se detașează astfel un portret al tatălui, parcă la antipodul lui Moromete. De altfel, apropierea de proza lui Marin Preda nu este întâmplătoare, o geografie umană similară e prezentă la memorialist, chiar și asperitatea stilului trădează descendența și „fibra” comună. Pe măsură ce întâmplările relatate se apropie de vârsta maturității autorului, cartea își pierde savoarea, transcriind parcă un jurnal intelectual, istoria unei mari cariere științifice în lumea medicală, plină de ostilități neașteptate, dar și de nesperate
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
definitivă din 2001, unde procedează la o severă revizuire atât la nivelul textelor, operând adesea intervenții substanțiale, cât și prin renunțarea la numeroase poeme din volumele anterioare) un proces intens de conceptualizare. Figurația rustică nu dispare, ci își estompează din asperități, energetismul teluric, mai înainte vehement, e înlocuit de meditația asupra condiției umane. Memoria decantează emoția nostalgic, dezvăluind secvențe de amintiri. Nostalgia obârșiilor devine totodată speranță a continuității generațiilor: „Veți aduna toate dealurile-acum de prăsilă / Și vă veți înmulți precum albinele
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]