4,147 matches
-
să te îndoiești de Undele scurte, de pildă, sau de Diagonale, care, în plus, ating nu o dată excelența în interiorul genului? Ceea ce nu se poate spune fără strângere de inimă despre cărțile celor care, de douăzeci de ani și mai bine, aspiră la „operă”, ca și cum n-ar ști că pur și simplu, prin fatalitate, „a vrea” nu e echivalent cu „a putea” și că voluntarismul nu se punctează ca realizare. Ar mai fi ceva: în critică (adică în exercitarea spiritului critic) chestiunea
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
în fața eternității? 772. Cu toții am lipsit la împărțirea veșniciei atunci când am primit în dar viața. 773. Nicăieri în altă parte nu vei afla lumină mai strălucitoare ca și în inima întunericului. 774. Nu există suflet mai luminos decât cel care aspiră din cel mai adânc întuneric al deznădejdii către Lumina Divină a iubirii sale. 775. Unde a fost morala Lui Dumnezeu atunci când a lăsat păcatul în această lume? Nu era mai bine să fi gândit o lume fără păcate și fără
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin Sorescu contraria critica
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
a a sa a a a a c ruia Dumnezeu a l sat s cad nenum rate i tainice abia am cutezat s -l ț lm cesc, aplec ndu-m mai mult a a s ți a a s a haruri. Aspir nd s -l cuno ți temeinic vei află calea de ai n cotiturile am r toare i, Slav Cerului , pasagere ale i țâț descoperi sinele n cel mai inspirat mod cu puțin , cel de vie îi. a a Om-eternitate.Geniul
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
domeniul estetic înseamnă a-l condamna la platitudine. Litera fără spirit e moartă, oricît de sprințar ar fi talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte de pace lăuntrică (isihia e pacea dobîndită prin credință și rugăciunea inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol de alter
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
Orice persoană care aspiră la faima de actor sau care dorește să primească aplauze la scenă deschisă nu trebuie decât să se înscrie la concursul “Caragealiana” din cadrul Festivalului “Bucureștii lui Caragiale” până în data de 15 august. Secțiunile concursului de interpretare “Caragealiana” sunt: stand-up comedy
Concurs de interpretare “Caragealiana” la festivalul ”Bucureștii lui Caragiale” () [Corola-journal/Journalistic/22251_a_23576]
-
aducând numai decrepitudine, rarefiere, diluare. Astfel, tentația abstracției este alăturată ideii perechii platoniciene: "Și chipul Femeii/ Se luminează când/ Frânturi de cuvinte, silabe,/ Ne adună, ca-ntr-un snop,/ Să fim aceiași/ Pentru totdeauna." (p. 12) Tocmai de aceea, poetul aspiră să găsească formele imuabile. Își visează mereu Cartea, editarea mai multor volume de poezie până în momentul de față trădând o cursă continuă, neabandonată, a căutării ei. În aceste condiții, atașamentul său profund pentru Eminescu devine plauzibil. Și totuși decretarea lui
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
îndelung/ un leșin al luminii de după-amiază/ pervazul albastru era o intrare în lichide" (Să nimeresc). Textul e adăpostul firesc al lucrurilor, care, invers percepției comune, se nasc în Logos, evadînd din matricea lui într-o zonă fără apărare și aspirînd a se întoarce într-însul: " Începe ziua cu o trosnitură grozavă/ O să plouă și vrăbiilor le va veni o veste mediocră/ Laptele și mărarul vor reintra în texte? (Tumul). Ioan Moldovan analizează Textul universal cu ajutorul propriului său text, instrument de
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
om modern și anume prin faptul că nu poate fi apreciat drept o figură tragică. Avizat asupra acestui lucru, Traian Ștef motivează lipsa de tragism a personajului prin aceea că e polytropos, adică arborează o mulțime de măști, apoi fiindcă aspiră spre o finitudine - găsirea propriului centru -, iar nu spre depășirea propriei condiții, ca și, pentru că, în consecință, zeii nu i se opun. Putem adăuga ceea ce eseistul susține, în opoziție cu teza lui Gabriel Liiceanu, prezentată în capitolul Schiță pentru o
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
și moarte. Viața și moartea sunt legate între ele în același fel și se cuprind între ele pentru că nu pot fi despărțite. Trebuie să înțelegem că lucrurile nu pot fi concepute în altfel decît - existente. (Spinoza) Consistența realului De aceea aspir, doresc modul de viață al prezentului, modul existențial al afirmării, al faptului de viață, de gîndire, irefutabil prin evidența lui. Sunt conștient de faptul că el cuprinde în însăși ființa lui toate celelalte foste sau viitoare prezențe care s-au
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o natură fictivă? "Năzuința oamenilor spre libertate a fost, poate, motorul istoriei, dar nu de puține ori
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o natură fictivă? "Năzuința oamenilor spre libertate a fost, poate, motorul istoriei, dar nu de puține ori această idee s-a dovedit o ficțiune, sau a fost atît de abstractă ca și o ficțiune
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
a ținut un jurnal. Prezent, mai întîi, fragmentar, în reviste și acum publicat în volum (deși, din păcate, incomplet), Jurnalul unui poet leneș divulgă dualitatea acestei ciudate personalități. Pe de o parte, avem datele laturii sale devitalizate, stigmatizate de anodin. Neaspirînd la un loc "mai în frunte", Felea e încercat de sentimentul ratării: "Mereu umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate găsi echilibrul între
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră către o altă viață; fascinată de chipul eroului legendar, își trăiește aievea fantasmele alături de el înaintând somnambulic către sacrificiul suprem pentru izbăvirea lui. Tânăra soprană Susan Anthony i-a dat Sentei toată candoarea, luminozitatea, exaltarea, amestecul de fragilitate și tumult
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
numeroase cauze: fiziologice, psihologice, intelectuale, climatice, sociale etc.". Poate că nici nu e nevoie de un asemenea asediu, în spiritul lui Taine, al problemei. Deoarece Bacovia e un nativ al inadaptării, "singur și pieziș", care nu doar că n-a aspirat a fi un herald al epocii sale de propășire indenegabilă, ci nu s-a putut exprima decît în contrasens cu aceasta. Pe linii paralele, trenul său a mers, față de cel al epocii, în direcția opusă. Nu e vorba nici de
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza tot timpul pe "îndrăzneală": "cîtă perversă plăcere să îi
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
modă au fost lansate pur și simplu ca reacție la sobrietatea analitică și productivă a filozofilor tradiționaliști sau a oamenilor de știință. Dintr-o competitivitate ușor ridicolă, filozoful postmodernist se ocupă de regimul social al quarck-ului doar pentru că astfel poate aspira să intre într-un dialog cu fizicianul. Dialogul, însă, e imposibil nu numai datorită unui dispreț reciproc, cît mai ales din pricina unei neînțelegeri fundamentale privitoare la obiectul conversației. Quarck-ul la care se referă Andrew Pickering, de exemplu, în studiul său
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în straturile propriei arte: "Pe la două, ieșim de la Garofeni, sîntem în formație completă, Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, ne simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
care nici cel mai rebel pedagog nu are cum să iasă, în timp ce pe sub ochi li se perindă conștiințele cele mai dinamice, forme la fel de mobile ca starea lichidă a materiei, imprevizibilul în varianta lui absolută: adică succesivele generații de tineri care aspiră la promisiunile artei. Captivi, într-un anumit sens, în triunghiul destul de inconfortabil format din propria lor autoritate publică, deplina maturitate creatoare (și biologică) și dinamica irepresibilă din imediata vecinătate, Ciubotaru, Coita, Tiron și Vlad erau obligați, în cel mai strict
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va exclama Napoleon Bonaparte exilat pe insula Sfânta Elena. Acum gîndirea eminesciană s-a limpezit: Nordul, Miazănoaptea, este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum nu o poate atinge, el vrea să distrugă orice încercare de realizare a unei stări cosmice, fie că ea se numește imperiul
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
cauza Principatelor demnă de sprijinul Franței. Actul patriotic ce ați desăvîrșit de curînd prin înălțarea unui singur om pe ambele tronuri a Moldovei și a Valachiei, tactul politic ce ați probat săvîrșindu-l îmi dau încredere că meritați viitorul la care aspirați. Nu-mi rămîne decît a vă felicita și a vă asigura că ajutorul Franței, că simpatiile mele nu vor lipsi pe calea înțeleaptă ce ați apucat". E, tocmai, ceea ce aștepta Alecsandri, asigurîndu-l pe împărat de totalele simpatii ale românilor pentru
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul însuși i se înfățișează ca o
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început și sfîrșit" (Interviu sau de ce n-or sta oamenii pe la casele lor). Mariana Bojan aspiră, prin urmare, la acea condiție supramitologică a poeziei, care e transcendența intuită, în zarea căreia "fac penitență/ cuvintele pedepsite", iar cele cinci simțuri fug "ca niște gheișe începătoare" (O zi de vară). Mariana Bojan: Arta înfocării, Antologie, cuvînt înainte de Irina
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
aur pe care o reprezintă Brăila natală. Pe de-o parte, îi degustă și îi exploatează mitul, pe de altă parte, are ambiții naturaliste. Prin felul în care scrie, atît de căutat metaforic, redundant, amețitor metaforic, scriitorul ar părea că aspiră la parabolicul bănulescian. Dropia enigmatică îi bîntuie imaginația. Pe de altă parte, ar vrea să spună lucrurilor pe nume, să vorbească limba necenzurată a cherhanalelor, să vadă cu ochii larg deschiși, cam în felul lui Panait Istrati din Mediterana. Ce
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]