258 matches
-
Și nici nu fug de greșelile lor. Știu că nu trebuia să fug. Știu. Tremur din tot corpul. Dar a fost un șoc îngrozitor. Nu mai gândeam bine. — Ai discreditat atât firma, cât și pe tine însăți. Glasul i se asprește de parcă nici lui nu îi e foarte ușor. Prin neglijența ta, ai păgubit un client de cincizeci de milioane de lire. După care ai dispărut, fără nici cea mai mică explicație. Samantha, în mod sigur nu te-ai așteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
treacă peste ghips, stă în fotoliu și citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după tunsoarea ei băiețească, ar putea fi asemănată și cu Amélie Poulain, după douăzeci de ani. Liliane a fost o elevă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știți. N-ați avut nici un necaz cu Tavi? Acum și câinii pun multe, foarte multe probleme. Când nu sunt alimente și case și medicamente pentru oameni, prietenul omului suferă și el. Și legile... doar știți, scumpă doamnă, când legile se aspresc pentru oameni, nici câinii nu o duc prea bine. Ați auzit probabil de ultimele zvonuridespre evacuarea câinilor din blocuri. Oamenii muncii să se poată odihni în liniște, să nu fie tulburați. Ce să mai vorbim de poluare, stres, decăderea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre casă. În urma lor venea mama cu cele două surori, iar bunicul era înainte, cu un grup de bărbați mai vârstnici, ca într-un sfat al bătrânilor în preumblare pe drumul satului. Cu o mânuță în mâna tatei, mare și asprită de muncă, dar protectoare, dându-i siguranță, cu cealaltă în mâna bunicii, caldă și blândă, prin care simțea cum se revarsă dragostea, cu cei dragi în jurul său și cu Dumnezeu în suflet, Angelina se simțea fericită. Dar peste această fericire
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lui este să ajungă cât mai repede la un spital, dar, în toaleta gării, găsește un afiș cu fotografia lui Schreiber însoțită de o descriere în spaniolă și engleză publicată de poliție. Poate că întâmplările din ultimele zile i-au asprit trăsăturile, căci acum vede și el asemănarea. E convins că și-a aflat numele. O expresie nouă se așterne acum pe chipul lui: cea a omului urmărit. Nu știe ce să facă, încotro s-o apuce: se teme de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-au îndreptat spre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unchiu-meu de la șeful de post. Prin iarnă a trebuit să intervină Poliția, după livrarea mare de Crăciun, care a răspândit o adevărată epidemie în oraș. De atunci chinezii nu mai primesc străini pe terenul lor, explică rece șeful, cu vocea asprită de o bere pe care o soarbe din picioare. Acolo, cel puțin, trăiesc, fac dragoste, se mănâncă, se otrăvesc, se omoară între ei. Pe când noi discutăm asta în baracă, șoferul de la ziar fumează afară țigară de la țigară (Sandu e șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acum, ne părăsise. Să-ți găsești coechipier pentru secție, surâde bătrânul meu. La birou, îmi admir minute în șir, în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste care nici după bărbierit nu dădeam cu aftershave, lăsând-o să se asprească - tot un fel de frondă împotriva semenilor. Ieșind, dau în afumătoarea cu niște fete sau femei vulgare și fanate, care ieri îmi păreau simpatice. La fel le-am găsit și pe cele de la barul studențesc al lui Vali, prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fac mișcare". Lacurile din jurul Bu-cureștiului sunt prea murdare, ca să înot în ele fără să mă tem de boli. Pentru piscine n-am bani, iar ca să alerg pe stradă, în stil american, nu-mi vine. Pe deasupra, aici, cu cât căldura se asprește, cu atât ai o poftă mai mare să te arunci în apă. Pe urmă, vezi cum apare pe pielea bronzată pulberea fină de sare. Destul ca să-ți descoperi trupul cu totul altfel decât pe un pat de spital. Să mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
realizăm activități la care aspiram poate de mult timp. 11. Postul amplifică voința și bucuria de a trăi. Imaginea comună formată despre post este aceea a ființei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaș efort al voinței, care îi asprește și „usucă“ ființa. Cu toate acestea, postind în mod înțelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacție și bucurie în întreaga noastră viață. 12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale ființei noastre. Ființele spirituale, sfinții și înțelepții
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ctitor de școală a regenerării neamului românesc, Părintele Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă-Neamț, martirizatul 16 ani în temnițele comuniste, iubitorul smerit al patrulaterului nostru ontologic: Dumnezeu-Neam-Țară-Semeni ș i care ne repetă ș i care ne îndeamnă să fim aspri cu noi înș ine; să ne cunoaș tem în totală dependenț ă de Dumnezeu. Pe drumul acesta, devenirea este ascendentă, transcendentă, sigură și eficientă, adeverind credibil că suntem capodopera lui Dumnezeu, ființă sfântă, „homo res sacra homini” (omul ființă sfântă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu sunt. Îi spun unde stau. Îi spun numele pe care-l folosesc acum. Îi spun unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dreaptă de in subțire, aproape transparent și pe deasupra purta o tunică din mărgele turcoaz - cea mai elegantă îmbrăcăminte pe care o văzusem vreodată. Dar chiar și așa, mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile între picioarele unei femei care stătea să nască - chiar și așa mătușa mea strălucea în toată splendoarea ei aurie. Părul îi rămăsese la fel de lucios, iar ochii negri îi sclipeau. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
păstrez. N-am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lanul de grâu. Când cei trei ajunseră în fața locului unde se deschisese puțin înainte ușa luminată, Auta se opri și spuse ceva ca un fel de cântec (așa li se păru celor doi preoți), căruia glasul lui gros nu-i asprea sunetele limpezi și dulci. Bătrânul își privi sclavul cu ochii plini de mulțumire. Tefnaht însă și-i ascunse pe ai săi spre a nu i se cunoaște pizma. Marele Preot nu răbdă să nu strige încîntat: - Și pe aceasta ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc viața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe aceeași trupină E pistilul feciorelnic și staminul bărbătesc; 35Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun-și se iubesc, Chipul junelui din floare c-odoranta lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
făcuseră testele cu carbon: patru mii de ani depășiți. I se mai spunea copacul lui Abraham sau al lui Ibrahim, dacă cel care îți vorbea era musulman ori creștin. Tulpina îi crescuse în torsade chinuite de vijeliile din deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu tatăl ei, ca să simtă cât sânge iranian i se scurge prin vene. Închiriase acel loc în buricul metropolei, ceea ce însemna să se orienteze. Își făcuse prietene și bărbați influenți o curtaseră încă de la sosire. Spre deosebire de „bombele iraniene“, cu părul asprit de decolorări și cu nasul fragil de la operații estetice, ea era o frumusețe franceză, cu inflexiuni orientale, râvnită și prețioasă în orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-Ce, mi, oi fisocialistru? .• ' :,. 106 fi - Sau baftist d-ăia de nu bea, de nu mănâncă, de nu știe ce-i aia cur de muiere... Stere nu se amesteca. El o lege avea: să nu plece mușteriul nemulțumit. Când se asprea vremea, le făcea țuică fiartă cu zahăr și piper, să-i sare la inimă pe necăjiți. Clienții nu țineau la băutură. Erau osteniți și vlăguiți. Dintr-o litră, două, se posomdrau. Plecau spre seară pe trei cărări, tăind câmpul. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
E muierea mea! Cine-mi calcă în curte piere! Până la prânz, icoană o făcuse! N-o mai cunoșteai. O săturase de talian. O lună zăcuse Florica. Meșterul tot mai cânta. Trecea spre seară pe sub geamurile fetelor și nevestelor. Când se aspri timpul isprăvise lucrarea. Și-a strîfts sculele și-a plecat cu oamenii lui. Multe luni după aceea oftau muierile cu gândul la el... Biserica era gata pe dinafară. Mai mare dragul să te uiți! A sădit primăria pomi în jurul ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zvonuri precum că Adam Adam se număra printre consilierii secreți ai Președinției. Cu statut neoficial, e adevărat, dar consultat sistematic, mai cu seamă În chestiuni de politică externă. Imaginea savantului În stare pură, Învăluită În aura fulgurantă a livrescului, se asprise brusc, dezvăluind dimensiunea comună, terestră a existenței sale. Și asta doar pentru că părerea mea despre politică, politicieni și tot ce ținea de această sferă era una peiorativizantă, ca să nu spun mai rău. Ba spun: era, pur și simplu, lamentabilă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea În camera lui să exerseze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Venit-au... înaintea domniei mele... călugării de la sfânta mănăstire ce se numește Halchi carea este aproape de Țarigrad... și ne-au arătat un uric de la... Vasilie vod(ă) (Lupu) precum au miluit sfânta m(ă)n(ă)stire câte cu 6000 aspri din an în an”. Drept urmare, Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod scrie: “Socotit-am domniia mea de am înnoit... acei sfinte măn(ă)stirii... ce se numește Halchi... câte șease mii de aspri, și... călugărilor carii vor veni pentru această milă până
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod scrie: “Socotit-am domniia mea de am înnoit... acei sfinte măn(ă)stirii... ce se numește Halchi... câte șease mii de aspri, și... călugărilor carii vor veni pentru această milă până aicea șease sut<e> de aspri car(e) să le fie de cheltuială”. ― Drept-îi, fiule, că o duceau greu de tot cei de la Halchi... Li se plăteau până și cheltuielile făcute de călugării care veneau să ridice pomana. ― Vorba ceea, părinte: ce contează un geam mic
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din nou nedumerit că echipa plecată în căutarea deșertului nu se întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]