7,167 matches
-
falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi, În cor afon se vor recunoscute, Prin fel de fel intrigi și de certuri. Te uiți la ele, mare li-e prostia De cred că pot opri în loc Lumina
INVAZIA MAIMUŢELOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1425463818.html [Corola-blog/BlogPost/377468_a_378797]
-
trei însușiri care au caracterizat pe toți marii noștri voievozi: a fost viteaz, credincios și gospodar 1). Stăpânirea sa de peste două decenii a însemnat o epocă de pace și de stabilitate internă pentru Țara Românească, plătită însă scump, printr-o aspră fiscalitate pentru contribuabili și o înăbușire a „libertăților” boierești, în final tensiunile acumulate ducând la mari mișcări sociale, care au tulburat profund sfârșitul domniei sale. Încă din 1632 - 1633, noul domn s-a grăbit să câștige de partea sa Biserica, acordând
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1401909217.html [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
Botiș este deschis cu Lilioara Macovei care a compus un eseu frumos, numit “Mâinile”. Multă sensibilitate și candoare, un lirism în proză care aduce parfum de proaspăt într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1472586147.html [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
eseu frumos, numit “Mâinile”. Multă sensibilitate și candoare, un lirism în proză care aduce parfum de proaspăt într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei. Dar mai presus de toate, mâinile mamei
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1472586147.html [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
a pământ și apă, a flori și iarbă, a lapte și pâine, a miere și dor. Da, miroseau a dor. Era dorul lor de ale noastre, voiau să ni le atingă. Miroseau a mângâiere, a iubire, a îngăduință și erau aspre.” Și, cu totul neașteptat, autoarea are în față mâinile sfinte ale lui Iisus Hristos: „Două răni adânci făcute de cuie negre în mâini cu care binecuvânta, le vedem și acum”. O dată cu această odă închinată mâinilor mamei și mâinilor lui Iisus
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1472586147.html [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
Dar nu văd oare toți că s-au schimbat? Măsura noastră e aceeași și ritmul e la fel...Nedespărțiți trohei legați ce-atâtea vieți au alineat și-un început preaminunat le-au dat, acum se-neacă crud și sugrumat în aspre și reci lacuri de uitare! De am tăcea și-ar construi un turn păgân și ar uita ce sunt...În Babel ar trăi pe veci, divinul scufundând...Dar ei dacă-ar tăcea, noi ne-am rătăci în tăcerea lor? .......................................................................................................................................................................................... Am
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Vers_catre_vers_calin_marton_1367277325.html [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
sunt un venetic sideral” - Antologie din versurile poetului, cărți apărute în 27 octombrie curent, de Sărbătoarea Sf.Dumitru, patronul spiritual al poetului, la Editură InfoRapArt și semnate Cezarină Adamescu. Autoarea acestor două frumoase volume omagiale care au luat și Premiul ASPRĂ și al Revistei „Boema” - pentru cele mai bune cărți de memorialistica, recent, la Festivalul Național de poezie „Prietenia Cuvintelor” - organizat de dl. Petre Rău a ținut să-i alcătuiască o Scurtă schița de portret - un fel de Restituire necesară a
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Memorial_simon_ajarescu_a_fos_cezarina_adamescu_1386492854.html [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
acest drum nestăpânit, Și-o tăcere unde arde albatrosul meu rănit. 24.12.10 Căutător de drum 37 După o idée de Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și părăginit pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și nici măcar un viscol nu-ncearcă să m-alunge. Prin spații, trec fugar ca prin subtile gratii, Îmi port destinul sterp în punga cu holatii; O pasăre abisală mă însoțește-n mers, Cu aripa-i albastră bate noul
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sufletul_albatros_ranit_stelian_platon_1329711304.html [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar. Era toată transpirată și speriată, iar peste ea stătea pisica, care venise să se ceară afară cum făcea de obicei noaptea. Îi venea să o sărute de
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427606642.html [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1488091559.html [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
bineînțeles, Dumnezeu. Poeta manifestă un respect profund față de cuvinte, respect enunțat ab initio încă din titlul fiecărei poezii: Limba noastră, Cuvinte, Morfeme, Doina. Domnia sa are grijă să ne amintească faptul că „pe ia românească/ Hohotesc maci sub arnici”, faptul că „Asprele învățăminte/ Ne sunt cea mai moale haină”, sau că „ Nicio frunză nu suspină/ Când conjugă nemurirea”. Nu în ultimul rând este demnă de remarcat grija pentru formă: fiecare poezie denotă sobrietate, fără să afecteze însă sensibilitatea, regulile prozodiei sunt respectate
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1488191479.html [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
poeme pe o rază Și-am plâns pe versuri de rondel, Destinului m-am dat în pază, Rememorând câte-un pastel. În tine mi-am găsit refugiul, Mă-nalți când, lent, mă prăbușesc, Sau mă salvezi din naufragiul În valuri aspre, ce-mi lovesc Însinguratele crâmpeie Din sufletul de împrumut, Abandonat azi pe-o alee A vidului necunoscut. M-alinți, mă cerți... Mă redescopăr, Urmându-ți pașii, zi de zi. Cu vălul muzei mă acopăr, Pierzându-mă în reverii. Și-n
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1470417119.html [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
ACUM aici este cuvântul dincolo este întregul aici nu este nimic măsor distanța de la un loc la altul în profundă tăcere mă lovesc de ascunse gânduri rătăcisem punctul de plecare și am găsit capătul, la întâmplare spațiul era împrejmuit de aspre ziduri zi și noapte nu știam atunci astăzi știu, și... timpul plânge fără încetare în lumina palidă a lunii de ce oare pe drum trec obsure siluete ale unui timp iremediabil pierdut cuvântul a devenit un gest inert, incoerent azi, aici
AICI, AZI, ACUM de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1492956348.html [Corola-blog/BlogPost/368605_a_369934]
-
minunată și sfântă a fost viața și nevoința episcopului Ioan cel purtător de Dumnezeu, care s-a nevoit ca un înger în trup în Munții Sihlei, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însă foarte puțini cunosc viața și aspra osteneală duhovnicească a acestui ierarh purtător de Dumnezeu. Fericitul episcop Ioan era rus de origine, pentru viața sa aleasă a fost hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Kievului, prin anul 1915. Apoi, venind peste Rusia ortodoxă cumplita prigoană ateistă, în anii
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
și foarte rar, mirenii. c. Vegetarienii care mănâncă numai zarzavaturi și legume fierte sau nefierte. Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului și o țin călugării cei mai râvnitori din mănăstiri. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre, pe care pășesc, de obicei, călugării sihaștri și pustnicii cei mai nevoitori. d. Fructiferii, care mănâncă o dată pe zi pâine și fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poate
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
Poezie de Al.Florin ȚENE Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase
DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dor_poezie_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357634312.html [Corola-blog/BlogPost/346305_a_347634]
-
îndelungatul exil cu câțiva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionică, cu multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1472153187.html [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
Oare de ce altceva să presupunem că Isiodos s-a gândit să compună aici aceste poezii pe care le cântă toți, dacă nu pentru a-i îndemna pe tineri la virtute? Fiindcă drumul ce duce la virtute este întâi de toate aspru, greu de mers, anevoios, plin de transpirație și osteneală. De aceea nu-i ușor cuiva să înceapă să-l pășească, fiindcă este abrupt, și nici după ce începe să-l pășească să ajungă ușor la capăt. Însă când ajunge în vârf
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Invatatura_sfantului_vasile_cel_mare_despre_educatia_tinerilor_si_pastoratia_crestinilor.html [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
e ferice !" Zicea ca Mistic-Teolog, (dar nu Isihast total) : "O Mistică Liturgică, dar și în plan Cultural ! Unirea formelor de Cult, cu viața Duhovnicească Sunt Sacramentele ce fac, Creștinismul ca să crească!" Pro Ioan Cantacuzen ; pe zeloți i-a înfierat, Prin asprul "Rechizitoriu...", ce-n public l-a prezentat ! "Despre viața lui CHRISTOS", a scris și "Erminia" De Dimitrie, Teodora, completând Ortodoxia ! 3 Omilii Mariale : prima, la "Buna Vestire" A doua, "Nașterea Fecioarei" și-a treia "La Adormire..." Către Sfinții Trei Ierarhi
SF.NICOLAE CABASILA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1434995402.html [Corola-blog/BlogPost/365892_a_367221]
-
XXI. NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013. noul cod din două cuvinte hărțile ascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericol după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră ... Citește mai mult noul cod din două cuvintehărțileascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau în sticle oceaneodată cu fragmente roșii însemnate cu xplutind undeva în stomacul unui pește rătăcitdin cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
în ceruri avem nevoie de această evaluare de care nimeni nu poate scăpa. Dacă în această viață pământească noi am avut milă față de cei din jurul nostru și Dumnezeu va avea multă milă cu noi. Dar dacă am fost severi și aspri, poate chiar nedrepți, cu cei care ne-au greșit într-un fel sau altul și Dumnezeu va avea cu noi aceeași severitate. Această învățătură o desprindem tocmai din această Evanghelie citită la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Spune așa Evanghelia: De
DESPRE DREPTATEA LUI DUMNEZEU ŞI JUDECATA OMULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Despre_dreptatea_lui_dumnezeu_stelian_gombos_1374729829.html [Corola-blog/BlogPost/365154_a_366483]
-
s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-a venit rău, strigând în
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1452695611.html [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
un simulant. Are în cutia din fața sa cam zece monede de zece bani. . Priveam covorul cu patrate concentrice, papagal refăcut după canoane estetice, ascultam geamătul mobilei retrăindu-și căderea și-un bâzăit în amiază, măsurând încăperea. Trebuia să dorm după asprele legi ale creșterii, să dorm în loc să urc pe ziduri cu meșterii. La fântâna nebăută-ndeajuns mă întorc, la anii noștri prea tineri, neistovita culoatre mov, jder în întunecime, horă-ntâlnind mâna ta, chip străin, oh, prea devreme murim prima oară, prea
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Totodata.html [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]