677 matches
-
un ochi, când celălalt. Într-o zi de vară, ariciul își croi drum prin pădure și încet, încet ajunse tocmai până la casa ursului. Mândru nevoie-mare că reușise să străbată atâta drum, se opri în fața iepurașului, cerându-i ceva să-și astâmpere setea. - Ce crezi tu că este aici, țeposule? întrebă, ursuz, iepurașul. - Cum... ce? se miră ariciul. - Dacă te-ai gândit o clipă că ai dat peste o cofetărie în care să găsești ceva pentru a te răcori sau ai crezut
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Mă țin paradoxal în picioare/ Chiar umblu...” Poeta descoperă miracolul cotidianului pe care și-l asumă amenințător: “Foamea suie încet de la brâu/ Adevărurile mele se lasă înghițite/ E totuna cu a fi spânzurate/ Zile brodate-n cristalul legumei/ Supele dulci astâmpăra setea/ Comestibile droguri plutesc/ Într-un șanț impasibil de sos/ Ce timidă înot/ În lumina rugii teribile: Să fie o dată duminica-n numele/ Acestor palide stele de șorț/ Umărul meu singuuur și singur/Vă leagănă/ Gurile-acestea nu se deschid decât
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
veac; Este ca și cum M-aș fi născut Din nou. Abia încep Să gânguresc Și culmea! Vreau să gândesc... Ce limbă să-mi aleg Să vorbesc. Dar mama a uitat Cum se mai leagănă Odorul! Abia ce mai poate Să-și astâmpere Dorul! Nu mai știe Nicio poveste Cu prinți Și prințese Și nici lăicere De mult nu mai țese; Căci nimeni nu cere. Și-apoi s-au înmulțit Moliile în neștire! Le place și lor Lâna din fire! Și nici pe
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351161_a_352490]
-
un terchea-berchea al bodegii - cu toate că se tachinau grozav pe treaba asta iar tărăboiul căpăta uneori o turnură la „rizic” - ci pentru că vorba lui era bine cântărită și apreciată chiar și de minți hulitoare și tulburi... - Bărbat-su încerca să-i astâmpere „colindu” pe la mese, două-trei închiondurări cu adresă sigură ale femeii, dimpreună cu câteva clămpăneli greu de tălmăcit l-au făcut să se lase păgubaș... - Când erau pe cale să-ntărâte vorba de la o treabă care cam plictisise, nu mai știu care
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
m-am înfuriat și am întrebat-o: Da' Dumneavoastră până când stați acolo? DOAMNA CUCU: Te-nșeli Cuculeț. La noi nu se stă. Se lucrează. Și încă tare de tot. CUCU: Pe cine ai mai "lucrat", mamă? Nu vrei să te astâmperi? DOAMNA CUCU: La turnătorie ne-a venit un macaragiu nou. Lucrează pe macaraua aia mare de zece tone. CUCU: Aia la care-i spuneți voi "scroafa"? O scroafă de zece tone. Saturi cu ea un cartier întreg, nu alta. DOAMNA
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
toate asupra umilei mele existențe și, paradoxal, ca într-un vădit contrapunct melodic am suportat cu seninătate și calm această bântuire de melos sideral, proteguitor și relaxant și pe care nu știu să-l mai fi trăit vreodată.,. Vocea Dv. astâmpără și rânduiește vacarmul și haosul din viața ascultătorilor, organizează și conferă un sens și poate o prelungire a vieții - ferind-o de bulversări și rătăciri neprevăzute. Înțelepțește și prelungește nerăbdarea, cauză a multor ratări în febrilitatea căutării șansei de reușită
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
în veselia tuturor Ce are a face? Mie îmi place crângul foșnitor Scufundat în pace. Nu mă atrage jazzul, muzica modernă Ci triluri de privighetori. Orchestrele ce fac o gălăgie infernă Acestea nu-mi produc fiori. Nu caut să-mi astâmpăr setea Cu bere de la gheață. Mai bună-i apa de izvor Mai plină-i de viață. Nu vreau jeleuri aromate Ci zmeură și fragi. Dau mai multă sănătate. Nu vreau! Ce poți să-mi faci? Turda Băi 14 August 1963
NU VREAU! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355518_a_356847]
-
STABILITATE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului STABILITATE Mă joc. Cuvinte indirecte Arunc oricui. În serios, în glumă Purtarea mea n-o știu de bună Nici versurile cum sună, Concrete. M-astâmpăr. Oare, crezi? Că jocul ăsta-l voi sfârși Și că-ndrăgostit n-aș fi De tine poți s-o știi Și poți să crezi. N-am terminat. Abia încep Să simt pulsația vieții, Să măsor seninul dimineții, În înflorirea tinereții
STABILITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355545_a_356874]
-
spăl nedumerirea că te-ai dus luându-mi răsăritul dimineții. în colb de umbre șoaptele-au apus încremenind în amorțeala gheții. se scutură melancolii pășind tiptil pe un covor de frunze-nsingurate, eu mă strecor în visul tău, subtil și îmi astâmpăr foamea cu... păcate... Referință Bibliografică: Se scutură petale / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SE SCUTURĂ PETALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356798_a_358127]
-
fiecare familie este formată din cel puțin trei membri: șomerul, nevasta și copilul lor ... Debusolați și simțindu-se neputincioși să-și întrețină familiile și neînțelegînd din ce cauză, bărbații o dădeau pe tării, încercînd în felul acesta să-și mai astîmpere disperarea din suflete și incertitudinile viitorului, iar femeile, zdrențuite și uscate pe picioare, se rugau la Dumnezeu să-i arză focul pe ăi care îi aduseseră în halul acela în nici zece ani, dar gluma sinistră era că cel la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
de cum a deschis ușa și s‑a îndreptat grăbită spre patul fetei pe care îmbrățișat‑o în tăcere. A simțit privirile celor din salon cum le urmăreau toate gesturile, gata pregătite să le absoarbă cuvintele cu lăcomie, pentru a‑și astâmpăra curiozitatea. Câteva minute în șir nu au vorbit nimic. Fata tremura în brațele mamei. Nu plângea. I‑a șoptit într‑un târziu să nu vorbească cu voce tare și să rămână lângă ea. S‑o țină în brațe și atât
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
îndrăgostitul e aidoma unui convalescent care așteaptă soarele să-l întremeze. Acum îi lesne să rememoreze clipele de foc în care ardea pe rugul iubirii. Și totuși, se simte un jind, un dor nechemat, venit de niciunde, care nu se astâmpără și-i zgândără sufletul. Cine nu are nostalgii după paradisul pierdut? „Lumea nu mai are senzații tari / câmpia sub stele e-o pudică domnișoară / și trec caii din lună dresați / ca după prima victorie să moară. E mult de când n-
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
un loc, cât mai aproape de fereastră, unde se împărțea pâinea cea de toate zilele ... - Bun ajunsul la coadă, Nea Ilie ! - Ăsta-i rând, cu multe cârmeli ... - O hi băgat, pâinică ? - O cărucioară, să ne-astupe gura ! - Da' burții nu-i astâmpără ghiorăitu ... - Ține rândul, bre ! - Rându-i piste tot ! - Să him, pân preajmă ... - Dă-te mai hacana, oleacă ! - Ce te-ai înhipt, ca țapinu-n buștean ?! - Parcă-i oleac mai scurtă coada ... - E și Ța-Lica înaintea tale ! - N-o văz, n-o
COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355598_a_356927]
-
un standard de viață pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriții sunt aceiași, adică noi- cu același trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă! Sincer, nu pot să-i condamn pe acești invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărțiți precum celelalte viețuitoare, în prădători și rumegători. Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr
CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355575_a_356904]
-
și alcool. A dormit până seara. Ea a rămas, chircită de spaimă și scârbă, lângă el, la perete, sorbindu și lacrimile ce i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele. Nu avea curaj să coboare nici să și astâmpere setea ce i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să și oprească tremurul. Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i a permis să se îmbrace și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
goale de pe internet și nici filmele porno pe care i le propuneau câteva colege. Le arunca la coșul de gunoi fără să desfacă documentul cu pricina. Privise câteva pe când era în clasa a opta. Văzuse ce dorea pe atunci, își astâmpărase curiozitatea, dar, în același timp, a prins‑o sila de felul în care se făcea sex. I s‑a părut ceva murdar, care însemna, în înțelesul ei, doar o împreunare decadentă mai urâtă decât în cazul animalelor. Nu era pretențioasă
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă acolo te aștept (în inima cerului) Prinde-mă de brâu și în vâltoarea unei făclii ce arde în munții care ți se zbat în tâmple sărută-mă! (căprioara neagră se vrea femeie) Astâmpără-ți setea, șipotul izvorului ne îndemna la iubit, pietrele ne dau binețe (străpungi o doma) Pe pielea mea simt cum înfloresc crinii roz pulsul meu e în tine mă înalți mă coborî îți faci drum pe coapsă mea (sunt o
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
fie și sfârșitul și-nceputul. În mine să răsari și-apui mereu Doar eu să-ți fiu un picur de lumină Iubindu-te s-ajung la Dumnezeu Și să-ți sărut mereu fruntea senina. Cu ochii tăi eu să-mi astâmpăr setea De gură mea să te îmbeți gustând Vecia-n doi sfințindu-ne pecetea Iubirea mea să fii tu, vieți la rând. TE POT IUBI Te pot iubi cu viața ce mi se zbate-n vene Te pot iubi nebună
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
am dibuit - el gânditor, ea plictisită, „Nu-i tocmai cuplul fericit”, mi-am spus uitându-mă la ei cum spate-n spate lâncezeau. „Ce le lipsește ăstora îndată eu am să le dau: Nițică variație în liniștea încremenită, ca să-și astâmpere aleanul cu seva-n vrere priponită ... ” Și, lunecos precum un șarpe cu chip de-arhanghel ipocrit, m-am furișat lângă femeie - chitind c-acolo-i de lovit de vreau ca zidul șubrezit al ascultării să-l străpung - și i-am
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
Sunt întreagă? Mă pipăi și văd că nu s-a întâmplat nimic decât că simt dureri în coapsa dreaptă și la glezna de la piciorul drept. Mă sprijin de fiul meu și mergem în casă. - Mamă, m-ai speriat! Nu te astâmperi deloc! Dacă nu îmi spuneai să trec să iau borcanele cu zacuscă, gem și ghiveci pe care le-ai făcut și le împarți cu noi, nu aveam să știu ce ți s-a întâmplat. Astăzi mi-am luat ultima zi
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
pentru că după amiază plecam la munte cu Alexia. Ce este cu tine, cum s-a întâmplat? Îi povestesc că ieșisem să fac cumpărături în grabă, fiindcă voiam să-mi termin treburile propuse pentru o săptămână în capăt. - Offf! Nu te astâmperi de loc! De când te știu, numai pe fugă ești! Stai liniștită, în pat, nu mai faci nimic. Ne uităm întai să vedem dacă ai ceva grav și dacă necesită să mergem la un doctor. - Slavă Domnului, nu am nimic, uite
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
cleștar, apele repezi, reci ca de gheață, curg spre hotar, turme de căprioare se adapă , nici nu tresar. Fără de teamă se apropie calm, un cerb lopătar. E un răstimp de odihnă, acum mult mai rar, ciutele și puii lor își astâmpără setea fără habar. Sus tot mai sus, spre pe steiul de stâncă, numai caprele negre și vulturii se avăntă. Mai jos pe cărare, ușii în rut se iau la trântă, fără frică la marginea prăpastiei, mult prea adâncă. Caprele negre
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
Mă ia în brațe, iubite, mă strânge, mă stoarce De dragul ce-ți port și-apoi, alături de tine, Prin tremurul codrului, mă țese și toarce. Umple-mi cu gustul verde de codru dorința, Mă leagănă ușor în freamătu-i mocnit și durut, Astâmpără-mi dorul de noi, cutremură-mi ființa, Să curg albastru în infinit peste geamătu-ți mut. Să ne iubim cu patimă sub ploaia cea deasă, Să îți tremur în palme când tu prin mine colinzi, Să-ți sorb fiorii când pieptu-ți
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
tău statornicit în cuvânt! Din marginea Dorului, până pe creste, În zi de dulce și în zi de post Prin țara aceasta, durută cum este, Toate potecile îl știu pe de rost, Din amontele gândului, până-n aval, Setea pe care-o astâmpără izvoarele, În sunet de bucium, sara pe deal Când adorm fericite fecioarele, Spre tine-și înalță ruga fierbinte Ca pe-o minune să te atingă, Mihai Eminescu-două cuvinte, Toate apele mării nu pot se le stingă; Ce simplu e numele
EMINESCU de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370058_a_371387]
-
deplin. Ce netăcere lină are apa! Ce tainic curge fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără preget dragostea. Mi-a răspuns fără vorbă, doar cu trecerea
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]