322 matches
-
moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de brocart, ca și cum ai smulge de pe trupul tău placenta unui vițel abia născut, și depărtează-ți picioarele, femeie, ca și cum ai deschide o carte din care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
viziune a lui Mihai Măniuțiu din Othello și prea iubita lui Desdemona, trecând prin supliciul fizic la care m-a supus fixarea pe o perniță de câțiva centi metri, de catifea, nu zic nu, dar care m-a chircit, sufocat, asudat și mi-a băgat gleznele-n gât vreo două ore și ceva, la o co regrafie psihobsesivă (Strigăte și șoapte) cu nucleu berg manian (eu nevăzând în viața mea un film de Bergman! - știu, știu, nu e vina dumneavoastră), aproape
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în afară, ci se resorbea mereu în aceeași cupă mizeră a ființei lui. Ada îl târa la toate ședințele sportive de antrenament, găsind că e mai chic decât să asiste la meciurile oficiale. De altfel, ei îi plăceau busturile goale asudate, mușchii întinși, viața brutală și în plin aer. Pe când ceilalți își cheltuiau acolo energiile sau își consumau lenea, Maxențiu trăia ceasurile unui efort tragic pentru ca resorturile 168 lui, toate, să stea la postul lor de funcționare; ca nu cumva sărmanul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spus. — Și dacă te-am mințit? — Oare Îți place să minți mereu?... Eu nu mint pe nimeni. Atunci e adevărat? — Dar dumneata de unde știi? — Dar poate că dumneata ai de ascuns vreo taină... Sărmanul Victor era nerăbdător, Își simțea palmele asudate. — Crezi? Un zîmbet, urmat de trei suspine ușoare și privirea caldă a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd să vadă dacă nu-i cade cuiva ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În negru poate fiindcă e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice el. Arminda Îmbătrînește În slujba stăpînilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el - aduceți cutia acolo. Era udă leoarcă când au adus-o. Lăsa o dâră murdară de apă pe covorul neprețuit și începuse să se formeze o băltoacă în locul unde fusese pusă. Se vedea că avusese loc o întârziere, în timp ce bărbații asudați forțau capacul. Până și gărzile de la ușile îndepărtate se uitau atent, să vadă conținutul. Un acces de groază întrerupse tensiunea așteptării. Ceea ce se afla înăuntru era de opt picioare lungime. Lățimea era indeterminabilă, pentru că părea să aibă cute pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
În mod obișnuit - vuietul neîntrerupt al camioanelor, zăngănitul scripeților și zgomotul puternic și sacadat al motoarelor de pe vase, mișcarea plaselor uriașe care-și legănau În aer povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În piele, mirosul puternic de tutun și scuipat al juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista încă un spațiu destul de mare între noi. „Tanti“, am spus, fiindcă nu puteam să-i spun altfel, „eu mi-am dorit totdeauna o mamă afectivă și supradimensionată ca dumneavoastră, dar n-am avut parte... Acum însă trebuie să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
simți nevoia să cauți ceva mai bun“. Topometriștii îi povestiseră toate astea pe îndelete, stând la umbra unui salcâm. Pomul era prea tânăr, soarele răzbătea printre crengi și îi toropea. Unul dintre bărbați își ridică șapca de pe claia de păr asudat și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata cum înduri să trăiești aici? Pare că e capătul lumii. Omar nu găsi că ar fi trebuit să răspundă. Se uită pe deasupra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aranjez astfel lucrurile încît să fiu mâine dimineață de serviciu. Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-un zăvoi, la 8 kilometri de comună. ― O alarmă falsă... ― Bănuiesc. Își șterse mâinile asudate plimbîndu-le discret în lungul pantalonilor. Ținea spinarea încordată și clipea des, fără să-și ia ochii congestionați de la maior. ― Liniștiți-vă, spuse blând Cristescu. Pilotul respira greu. Izbucni: ― Mi-e frică! În viața mea n-am fost atât de înspăimîntat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-a mea s-a aruncat de la etaj. Vă rog să mă credeți, s-a sculat de la 5 dimineața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum a descoperit el Vaticanul În 1936: „Un asemenea staul nu e Îndeajuns de mare pentru pășunatul tuturor oilor. La Vatican, aflăm prin trup ce poate să Însemne oceanul sufletelor“. Delphine și cu mine plonjaserăm Într-un ocean de trupuri asudate și jilave. Gărzile ne Împiedicau să facem cale-ntoarsă. Parcursul era obligatoriu! Nu se glumea cu serviciul de ordine de la Cetatea Vaticanului. Lui Michelangelo Îi trebuiseră opt ani ca să picteze Judecata de Apoi. Puteam și noi să avem răbdare un ceas-două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-a observat, sau, poate, doar bărbatul de la casă, care, văzându-mă venind pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate ieșindu-i din cămașa descheiată la piept, și saluta mulțimea râzând. Alături de Ras, coborâse din Dodge și Rampini, un băiat miop care cânta În fanfară, ceva mai vârstnic decât ceilalți și care dispăruse de trei luni și se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se laudă Caddy. Și eu, spune puștiul, cu curajul celei de-a treia beri. — Drăguțul! Claudette Îl sărută pe buze. Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca un fior pe ape, apoi ca un val. E aurie ca whiskeyul, e existențială. Wakefield nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om de nimic și cam tuciuriu, a spus el pe nepusă masă. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
râs ca o mojică. Avea în jur de treizeci de ani și stătea cu fundul direct pe pământ, sub un măr, cu picioarele îndoite și desfăcute, cu rochia suflecată, spre a-și arăta enormul și largul vagin. Era grasă, urâtă, asudată și unsuroasă. Mi-a făcut scârbă. Și-n plus, întâlnirea cu bătrânul mi-a stricat, fără să știu de ce, buna dispoziție. L-am tras repede după mine pe Rotari, fără să scot vreun cuvânt, urmăriți de măscările femeii. În timp ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până în marginea câmpului de grâu. Îl lăsa și pe Ioniță să care, mai mult așa, ca să nu-l pună în inferioritate. Își dădea seama că ar fi putut să ducă singur cele trei vase, dar îi plăcea să-l vadă asudat și chinuit de efort pe băiatul blond și umflat care acum îl trata cu tot respectul. Bubele de pe gât aproape că nu se mai cunoșteau. Se făcuseră ca două puncte maronii, abia vizibile. Popa Barbu era de părere că, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu paza sitului de la Ty Kern zăceau pe jos, doborîți. Nu putură să spună mai apoi nici cine Îi lovise, nici cum. Marie se agita, trăgea de chingi. Tot inconștientă, Își mișca dintr-o parte În alta pe pernă capul asudat, ochii i se Întredeschideau, gura rostea cuvinte greu de deslușit. Din toate puterile, Încerca să iasă la suprafața cețurilor În care se zbătea. I se părea că o voce, pe care nu o putea distinge, o chema... Luptă ca să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întregi, cu ochii exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între picioare are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]