49,508 matches
-
orală, dar ascultă chiar "gurile rele". în sprijinul aceleiași teze împotriva postmodernismului: " Mi se pare jalnic că - la 10 ani după ce mii de tineri au murit ca noi să fim liberi - discutăm, iarăși și iarăși, despre postmodernismul românesc. Nu ne asumăm, bărbătește, vina - intelectulă, socială, cum vreți - de a fi acceeptat, ca dat, Sistemul, de a-l fi cauționat cumva, simbolic, de a fi participat la el, în loc să fi luptat pînă la capăt împotriva lui." Chiar dacă soluțiile de evitare a termenului
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
mereu însetat de miracolul camuflat sub aparențele amăgitoare ale obiectelor. Memoria demiurgică și spaima de vid Dacă peisajele italiene, oricît ar fi ele de puternic personalizate și de riguros controlate ca mesaj afectiv, rămîn, totuși, într-o relație clară și asumată cu lumea exterioară, lucrările expuse la Galeria Sabina&Jean Negulescu se înscriu într-o cu totul altă perspectivă. Realizate divers din punct de vedere tehnic și construite la fel de imprevizibil din punct de vedere fizic, aceste lucrări, în marea lor majoritate
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
un semn dă naștere altuia și mai ales un gând produce alt gând". Ad infinitum. Aș muta astfel discuția de la chestiunea incompletitudinii adevărului, care nu duce nicăieri pentru că e nespecifică, înspre reprezentările, configurațiile, poeticile prin care literatura postbelică și-a asumat, de una singură și cu mari riscuri, sarcina de a rosti acel adevăr, rămânând totuși literatură, rămânând ea însăși (celelalte genuri ale conștiinței publice - publicistica, comentariul politic și social, istoria - au cam dormit somnul morții și literatura a trebuit să
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Înaintarea de șah În anul 2000, adunând și edificând opinii, texte, documente, citind cu interes crescut pe Internet tot felul de limbaje existente privindu-l pe Mircea Eliade, pentru a se dumiri Întâi el, ca după aceea să-și poată asuma o judecată dreaptă. Unul dintre detractori, nestăpânit În violența lui, s-a numit Saul Bellow. Poate nu i-aș fi tradus numele - În engleză, răget (pentru bellow), dacă nu l-ar fi defăimat pe Mircea Eliade prin romanul Ravelstein, protagonistul
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
1964). Nu știm care dintre versiuni a ajuns la E.M. Cioran. Istoria celui ce a prezentat drept �ultimul indian sălbatic al Lumii Noi" a devenit ilustrarea unei profeții pe care gândirea sceptică de la finele veacului XX avea să și-o asume. Motivul ultimului supraviețuitor, revenind în scrierile lui E.M. Cioran ca o proiecție a timpurilor crepusculare ale umanității, căpăta o ilustrare bazată pe o situație reală, un fapt cu dimensiuni tragice.
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
Adrian Popescu, evocatori insistenți ai unor drumeții italice și traducători din spaniolă și italiană, se întinde un domeniu al unui soi de compensație moral-geografică, sub un olimpic senin goethean. Iată că apare însă un bard ce nu ezită a-și asuma cu semeție Nordul: sătmăreanul George Vulturescu. Să precizăm că e vorba în stihurile d-sale de un Nord postmitologic, consecință a ceea ce s-a numit, ușor prețios, explozia mitosferei. Așadar de o viziune amestecată, de o babilonie (Nordul e pus
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
E un Nord intrat în criză, la întîlnirea cu ființa pe care o oglindește, care-l adoră și-l sfidează concomitent. O viziune măcar aparent haotică, rezultat al alterării simbolurilor prin erupția absurdului în conștiința actantului liric care și-o asumă, cultivînd-o în contul unei derutante diversități de motive, concepte și instrumente ale discursului (dovadă a "ruperii zăgazurilor" la nivel de poetică). Doar printr-o scrutare analitică putem discerne în masa acestor imagini învălmășite, bolborosind de sensuri obscure și nu o dată
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît finalul, fiind o dezarticulare a limbajului (ca la Huidobro?), rămîne la îndemîna celui care și-l poate asuma. La acest final trimite titlul - Sfîrșitul unui roman de familie e, la urma urmei, integrarea în masa amorfă a copiilor cu o descendență cu grijă ocultată, care-și pierd vocea proprie și, odată cu ea, identitatea lor ca parte a unei
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
vine însă, e prea bătrână și bolnavă. îi trimite un plic din care tânărul află că de fapt el e rus sută la sută, că mama lui a murit în lagăr și că ea, Charlotte, pe atunci tot deținută, își asumase creșterea celor doi copii. Plicul conține și o fotografie a adevăratei mame, rusoaică robustă în cizme și pufoaică, în fața gardului unui lagăr de concentrare siberian. De acum tânărul poartă în el alt testament, altă povară - originea sa rusă. După lectura
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
este competiția, pașii pe care fiecare vrea să-i facă înaintea celuilalt, cât mai repede și fără a mai privi în urmă. L.V.R.: În piesa dumneavoastră se pune clar problema atitudinii în fața existenței. Nepoata este singura care pare să-și asume, cu curaj, existența. D.F.: Cu cât omul înaintează în vârstă, cu atât este mai confruntat cu amintiri mai îndepărtate și acest curaj vine cu vârsta și cu liniștea sufletească pe care o ai mai târziu în viață, când ești într-
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
Iubitafizica există un adevărat inventar amoros), remarcabil este faptul că Iulian Tănase rămâne totuși recognoscibil în fiecare vers. Pentru că iubește și trăiește intens literatura, aproape organic aș zice, literatura este pentru el un continuu exercițiu de admirație, sensibilitatea lui creatoare asumându-și rolul (ingrat și de nerecomandat pentru cei cu prejudecăți literare) de cutie de rezonanță. Iulian Tănase este tipul clasic de autor postmodern care-și asimilează predecesorii afini și nu-și acoperă ipocrit urmele, mânat vanitos de demonul originalității în
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
de creație al unui prozator obsedat de problema scrisului, chinuit de fraze, precum Mihail Sebastian. Rezultă, la sfârșitul cărții, portretul unui Holban suferind în dragoste, căutând salvarea în scris și în muzică, meloman incurabil, un însingurat fără leac de supărare, asumându-și experiențele cu o luciditate declanșatoare de revelații în conștiință. Iar suita de fotografii din final face această prezență și mai vie. Cele două cărți discutate facilitează cititorului accesul la două epoci diferite, dar pe aceeași cale a familiarizării cu
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
Y Gasset, Bachelard, dar și în metode de cercetare cu amprentă majoră asupra investigațiilor actuale: psihanaliza (Freud, Jung), antropologia culturală (Lévy-Strauss, Durand, Augé), teoria literară contemporană (Connor, Starobinski). Toate aceste lecturi, totodată fundament teoretic și călăuză spre ceea ce trebuia demonstrat, asumate de tinerii autori, din gîndirea cărora fac acum indisolubilă parte, conectează în mod performant cultura greco-latină la mișcarea spirituală contemporană. În aceeași fertilă rezonanță sînt plasate textele Antichității cu beletristica mileniului doi, astfel că descoperim cum pot intra în dialog
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
neînțelegeri și i-a adus un fel de faimă negativă, căci mulți considerau de bon ton să strîmbe din nas cînd pomeneai emisiunea lui. Ca discuția să aibă un rost, o tensiune și să scoată la iveală un adevăr, își asuma, indiferent de ce parte era interlocutorul, rolul de avocat al diavolului (pentru acest mandat îl ajuta și vocea), avea mirări jucate și indignări impersonale. Era de fapt primul care se bucura de interlocutor și de discuție, era de-a dreptul fericit
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
ea, în primul rînd, nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa în care devine apt să primească o anumită corporalitate. Dar chiar și atunci, în momentele în care totul pare așezat într-o perspectivă legitimă, atît din punct de vedere formal, cît și din punct de vedere expresiv
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
în care literatura se ridică deasupra pasiunilor politice ale momentului. RB: Să ne întoarcem la literatura Estului și Sud-estului european. Din moment ce procesul comunismului nu a fost încă, juridic vorbind, serios început, necum dus pînă la capăt, poate literatura să-și asume menirea de a-l săvîrși în plan moral? IK: Desigur, toate societățile umane au nevoie de ceea ce se numește examen de conștiință. Comunismul nu și l-a făcut încă. Există un soi de rezistență ascunsă, pe toate fronturile. Din diverse
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
vedere arhitectural și bine administrat din punct de vedere edilitar, prezența sculptorilor capătă o responsabilitate sporită și o puternică dimensiune morală, se adeverește acum în mod deplin. Integrate în situl urban, lucrările sculptorilor dobîndesc rapid o funcție publică și își asumă inevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, și de această dată, o anumită abordare formală și expresivă care le situează într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
literare acum bine cunoscute în România, numită «generația ’80» după deceniul în care a debutat și care tocmai s-a încheiat. Această generație s-a străduit să reintroducă masiv în literatura română realitatea cotidiană, alungată de irealitatea utopică, ideologică, să asume elementul autobiografic în locul abstracției generale, limbajul străzii și jargoanele tinerești în locul limbajului oficial stereotip, fenomenele culturale de tip kitsch legate de industrializarea forțată, clișeele comunicării în masă și noile efecte contradictorii de civilizație: cu alte cuvinte a introdus masiv în
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
masiv în literatură, ca și în celelalte arte, semnele existenței imediate contingente pînă la grotesc și derizoriu”. (p. 47) Pornită spontan și oarecum accidental această tendință artistică a tinerilor de la începutul anilor ’80 devine, pe măsura trecerii anilor un program asumat în mod conștient pentru compromiterea și treptata destabilizare a puterii comuniste. Concluzia scriitoarei aproape că vine de la sine: „Treptat am realizat noi înșine forța destructurantă a gesturilor noastre artistice. Și cred că aceste gesturi au contribuit cu ceva important, deși
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
o contradicție? Un simulacru? N-am putea lua în serios atari ipoteze întrucît ambele ipostaze ale autorului ni se par organice. Avem impresia că e vorba mai curînd de o cale specială către credință, care nu ignoră mundanul, ci-l asumă, trece prin stratul său material. „Adevărata cultură, afirmă paradoxal Gustave Thibon, trebuie să aibă drept rezultat adîncirea ignoranței”, care, de bună seamă, să mijlocească receptarea unei lumi noi, mai profunde. Parafrazîndu-l ne îngăduim a zice că adevărata credință s-ar
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
altfel, a contestat încă din anii ’70 poziția dominantă ocupată în exegeza celaniană de hermeneutica de inspirație gadameriană. Tezele fundamentale, conturate de-a lungul timpului, ale acestei complexe îndeletniciri cu opera lui Paul Celan, ale cărei riscuri Bollack și le asumă cu superioară detașare - precum atunci cînd declară că un interpret se expune „abia atunci cînd nu se expune” - ar fi trei: Eminentul filolog clasic care este Jean Bollack nu vede nici o contradicție metodologică între apropierea de textele lui Celan și
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
anume sens, nu „se” vrea ca Celan „să spună, ceea ce spune”. Din amplul material furnizat de o mereu reînnoită lectură a poemelor, cele două cărți ale lui Jean Bollack edifică un sistem coerent de argumente, sistem prin care autorul își asumă, într-o dicțiune pe cît de savantă, pe atît de pasionată, responsabilitatea unei revizuiri profunde a bazelor exegezei celaniene printr-o atitudine radical modificată față de complexul biografic. Într-o scrisoare către Albrecht Schöne, - care ținuse să contrazică o remarcă a
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
își propune a-l aborda indirect, prin unghiul receptării de care a avut parte pînă-n prezent. Cine ar fi "hasdeenii? Pe de o parte, spiritele congenere, creatorii cuceriți de elanul ideilor marelui înaintaș, pentru care acesta a constituit o paradigmă asumată în fibră intimă, subsecventa tipului băștinaș de uomo universale. Pe de altă parte, firește, cercetătorii de diverse calibre care și-au închinat lucrările fenomenului Hașdeu. Trebuie precizat că cei din prima categorie s-au apropiat de Hașdeu cu mijloace parțial
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
dreptate, Lucian Boia observa că: "Demersul istoric nu e funciarmente antinomic raportat cu demersul literar, adăugînd că, întrucît documentele reprezintă doar reflexe subiective ale realității iar nu realitatea însăși, "istoricul cu adevarat trebuie cu riscul de-a se înșela să asume responsabilitatea ipotezei, să accepte jocul imaginației. Principiu valabil în speță în cazul unui creator complex precum Hașdeu, gata a forța limitele disciplinelor, a le subordonă zborului sau vizionar. Astfel N. Iorga propune un portret suficient de subiectiv al lui Hașdeu
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
critice a lui Hașdeu de către Mircea Eliade. Să reținem că elementele caracterizării cu care operează M. Eliade nu diferă foarte mult de cele de care se slujește N. Iorga, dar rezultatul e net diferit, în sensul că cel dintîi își asumă reverberația propriului crez din acel moment juvenil, în vreme ce secundul nu se arătă dispus a se oglindi în figură unui mai vîrstnic confrate, resimțit probabil că rival. Indiferent de felul în care tranșam problemă, superioritatea etică a lui Mircea Eliade ni
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]