419 matches
-
spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din acele cuvinte începute și întrerupte și din acea simțire, Elena sta acum atârnată, cu buze întredeschise, cu mâini nedumerite. Marcian, cu o gravitate care contrasta cu voioșia lui obișnuită, aplecase capul spre vioara pe care o ținea încă în mâini. Ca și cum s-ar fi ridicat anevoie dintr-o îngenunchere, Elena căuta să reintre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am turnat, încă, niciodată,în cariera mea, un prozator. Mata ești primul. Nici pe mine, zic, nu m-a turnat, până acum, un ditamai popă! După ce am pătruns, toți,în salon, unde nu pune, părintele, mâna pe scripca ce sta atârnată,în cuiul de lângă marea oglindă de pe peretele dinspre miază-zi, și-ncepe a o face să zbârnâe, în feluri și chipuri,încât, cu toții, am pornit o horodincă, strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i sfredeluș,în inimile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și bine pînă se Încălzea motorul. Colegiul cel nou creștea văzînd cu ochii, dar Julius n-avea să Învețe acolo cînd va merge la prima Împărtășanie. S-a Întors la vechea clădire de pe bulevardul Arequipa, o hardughie cu balconul acela atîrnat sus de tot că abia puteai ajunge la el, unde era clasa a treia, a celor mari. Arzubiaga trecuse la Santa María, iar Martinto și mai dolofan ca Înainte și foarte murdar, de parcă se tăvălise prin noroi, trebuia să repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se la lumina care se vedea dincolo de ferestrele murdare, sub lumina becurilor atîrnate foarte sus, toți sînt niște oameni foarte ciudați, niciodată n-am mai văzut niște oameni ca ăștia. Intră o școlăriță, fetele care merg la școală nu pot să stea aici, dar școlărița deschise poarta și Julius se opri, mort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui. Deodată primi un telefon de la Ingrid, primul după luni de zile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care-l privea indiferent de la distanță se apropie de bancă, se aplecă, Îi vorbi și-l clătină ușor de umăr. Atunci trupul celui mort se lăsă puțin În jos, brațul Îi lunecă peste spătarul băncii și rămase așa, cu mîna atîrnată, cu pălăria ponosită așezată strîmb pe cap, cu haina descheiată, cu piciorul drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie. Între timp cîțiva oameni se desprinseseră din mulțimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aplicate și la Geto-Daci. Ovidiu ne descrie astfel pe un luptător get: „Glas sălbatec, fața cruntă, lui Mart imagine vie Cu coama, cu barba de fer neatinsă, Dreapta lui, nu leneșă, rănește cu cuțitul, Purtat de tot barbarul, la coastă atârnat.” Sistemul de luptă al Geților, de călare, se potrivea la locuri șese, nu însă la acele muntoase precum era centrul țării Dacilor, tocmai unde ei fuseseră atacați de Romani. De aceea se vede pe columna lui Traian predomnind infanteria. Nu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o dată Și făcîndu-și ochii roată Mistuiește lumea toată, Că departe se -ntind șesuri, Ce cu ochii nu le măsuri, Unde soarele cel sfânt, Parcă ese din pământ. ................................... Iar în liniște de vânt Trec departe de pământ Cu-a lor pânze atârnate Mii corăbii încărcate. Iar privind spre miază-zi Dunărea el o zări Într-un arc spre mare - ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. l05 {EminescuOpVI 106} Văi coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În adevăratul sens al cuvântului. Asya i-a aruncat o privire condescendentă sperând că asta o va opri pe cealaltă să spună ce avea de gând. Însă, În acestă Încercare, privirea i-a căzut asupra unei rame strălucitoare de argint, atârnată chiar deasupra umărului drept al acesteia. Era fotografia unei șosele ce ducea spre Red Lagoon din Bolivia. Ce frumos ar fi să se afle pe șoseaua aceea chiar acum! Și-a terminat cafeaua, a stins mucul de țigară și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pături Împletite de mână sau purtând cardigan-uri Împletite de mână la școală Dacă În fiecare an de ziua ta ai primit cadou o carte de citire armeană până la șase sau șapte ani Dacă ai un tablou cu Muntele Ararat atârnat acasă, În garaj sau la birou Dacă te-ai obișnuit să fii iubit și alintat În armeană, certat și pedepsit În engleză și ignorat În turcă Dacă Îți servești oaspeții cu humus cu cartofi prăjiți cu nacho și sos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul din pereții magaziei. Viața se maă făcea simțită numai în pânzele de păianjen care creșteau fără frică peste uneltele și cutiile ocupației sale. Porfiri trase o linie în aer, într-un gest de vrăjitor, în timp ce inspecta rândul de securi atârnate. Desigur, însă, nu avea nevoie să facă asta, fiindcă văzu cu ușurință locul unde trebuia să se afle securea lipsă. Era evident, de asemenea, după poziția sa în ierarhia securilor, că mărimea ei se potrivea securii însângerate găsite asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
soare, În acel punct precis al hărții este Umbilicus-ul!“ „Perfect“, zise Belbo. „Dar dacă e nor?“ „Se așteaptă anul următor.“ „Scuzați-mă“, zise Belbo. „Ultima Întâlnire e la Ierusalim. Oare nu cumva În vârful cupolei Moscheii lui Omar ar trebui atârnat Pendulul?“ „Nu“, l-am convins eu. „În anumite puncte ale globului, Pendulul Își Împlinește ciclul În 36 de ore, la Polul Nord ar face 24 de ore, la ecuator planul de oscilație nu ar varia niciodată. Deci locul contează. Dacă Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să aflu. Al doilea „nu“ l-a spus sâmbătă seara, refuzând salvarea ce-i era oferită. Ar fi putut să inventeze o hartă oarecare sau să citeze una dintre acelea pe care i le arătasem eu, căci oricum, cu Pendulul atârnat În felul acela, banda aia de smintiți n-ar fi identificat niciodată Umbilicus Mundi, și chiar dacă o făceau, ar fi pierdut alte câteva decenii până să priceapă că nu era acela. Dar el nu, n-a vrut să se plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a vrăjitoriei; Gershom Sholem despre Cabala; biografiile lui Giordano Bruno și Francis Bacon; gramatici aramaice, ebraice și grecești. O pictură Înfățișînd copacul Kabalei, cu shekinah În culori vii, șade Înrămat deasupra biroului; o pictură tankha a roții tantrice tibetane stă atîrnată Între cele două ferestre Înguste. Pe masă, un teanc de foi care stă prins sub o miniatură a pietrei de la Rosetta. Alături, o mașină de scris mecanică. Wakefield vede pagina de titlu de deasupra teancului de foi: „Magicul și memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adult și Îmi vine greu să cred că se va repeta incidentul În care a dat o petrecere cît am fost noi plecați. — Mamă, tată, exclamă Dan grăbit, nu știu ce să zic. Un zîmbet i se lăți pe chip și rămase atîrnat acolo. O vilă de lux În sudul Franței, chiar lîngă Mougins, la dispoziția noastră două săptămîni Încheiate. Sigur că ne doream cu disperare o vacanță și nu ne propuseserăm să plecăm nicăieri anul ăsta sau, ca să fiu cinstită, chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul acela ridicol, întretăindu-se, ciocnindu-se, ferindu-se, au aruncat cât colo scuturile, și-au încordat arcurile și, galopând în jurul stejarului, au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine găurea ținta se dădea la o parte. Rotari a coborât ultimul de pe cal, după ce săgețile lui ochiseră două piei. Copiii au alergat să le ia și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâhnirea din ochi erau la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de serviciu a doamnei Fioravanti nu mai fu găsită În ziua aceea. a nouăsprezecea oră La fluierul arbitrului, iapa aruncă o privire ucigătoare adversarelor În tricouri albe - brațe atârnate și genunchi flexați dincolo de plasă, Într-o așteptare tensionată. Aruncă mingea, sări și o lovi cu toată puterea, cu palma deschisă. Mingea coboară neașteptat dincolo de linia de trei metri. Valentina se lansă cu pumnul Înainte - dar mingea țâșnește spre tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi pierdut timpul cu Giulia: - Îl cunosc pe individul ăsta, începuse el. E Andrei Ionescu. - Da, el este. De unde îl știi? - Păi, e însurat cu vară-mea, spusese băiatul, mirându-se totodată de ce spune și fluturându-și ușor pana lungă, atârnată ca un cercel de ureche. - Nu. Îl confunzi! E scriitorul Andrei Ionescu și știu precis că nu are pe nimeni. - Ei, bravo! Acum mă faci și mincinos! Giulia nu se lăsa prinsă de poveste, dar era evident că o afectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de la ușă ascunsă în perete. El, curios, deschide ușa și auzi o voce răgușită care spunea: - Ursule, Ted, vino mai aproape, vino mai aproape! Ursul Ted se apropie de vocea misterioasă. Și peste câteva secunde se trezi într-o plasă atârnat deasupra tavanului. Mingea spartă îl duce spre imprimantă și îl puse la scanat. Copia urma să-i preia viața, iar Ted urma să își petreacă restul vieții închis cu imprimanta și mingea cea spartă. Prietenilor lui li se păru ciudat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
papucii. E tot timpul plecată la conferințe, pe tot globul. Nu stă acasă nici măcar o săptămână, de luni până duminică. În timp ce tu, Chick, manifești tendința de a fi robul ei. Și nu ai În chip de nevastă decât rochiile ei atârnate În dulap. Ea are nevoie de un soț doar ca să‑și asigure un statut respectabil. Nu cred că se dă În vânt după bărbați. Dar e un tip curios de femeie; are elementele frumuseții, dar nu e o frumusețe, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru că se merge pe blat. Oricum, în asemenea aglomerație, cum ar putea pătrunde orice controlor sau controloare, simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre, își dă cu părerea o femeie îmbrobodită. Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Băcănel, retușase doar conturul obrajilor fostului lider comunist și schimbase steagul roșu cu stema Partidului Comunist Român de sub fereastra rămasă tot larg deschisă cu un tricolor găurit. În fundal lăsase aceleași blocuri, fabrici și macarale, doar că acestea aveau acum atârnate semnele electorale ale Vechiului Partid Istoric. Din colțul din dreapta-sus, un înger surâdea bucălat, desfășurând o pamblică tricoloră, pe care stătea scris: „Renașterea Națiunii și a Speranțelor, prin credința în Dumnezeu și Rege și acțiunea Vechiului Partid Istoric Nou!“ Secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să citiți că e strict personal și confidențial. Nici să vi-l dau eu nu a vrut.“ A urmat-o. Iliuță, șoferul lui Iachimovici, îl aștepta pe canapeaua din dreptul ficusului. Se juca cu un lănțug auriu de care avea atârnată o bilă roșie. Se așeză lângă el. „Complicații, nea Păsculescule“, oftă Iliuță. „Dom Jorj nu mai poate să vină. Ne-am întors azi dimineață de la întâlnirea de la Mare și acolo n-a ieșit cum trebuie și mi-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]