243 matches
-
Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic își găsește acum plasament în loviturile cu picioarele și pumnii. A doua zi 13 iunie continuăm drumul spre vest. Câmpia începe să fie mai ondulată. Suntem acum în fața unui aspect dobrogean, atât cât privește topografia cât și climatul. Cred că
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
mai puțin integrat și cel mai discriminat. Chestiunea romilor cehi, care s-ar putea să fie în jur de 200.000, este complexă și creează o profundă discordie. Marea parte a majorității cehe "albe" este cuprinsă de o frică aproape atavică și un dispreț profund pentru romi, sentimente care nu sunt înțelese complet în străinătate. Lipsa de adaptare socială și frecvența criminalității printre romi le amplifică statutul de paria în societatea cehă. La rândul lor, romii sunt victimizați de multe ori
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
primul moment al concepției (formarea zigotului) întreruperea acesteia, indiferent la ce stadiu, conduce automat la moartea embrionului. Similitudinea (forțată totuși) cu anumite forme de viață nu presupune câtuși de puțin derivația și cu atât mai puțin mărturia transformării speciilor. Organele atavice, sau structurile vestigiale cum ar fi: timusul, apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nefondat darwinismul și ridiculizează noțiunile de cauza primă și secundă argumentate de Paulescu. Negând forța ca mod de manifestare a energiei, de care fizicienii și matematicienii uzează pentru a calcula efectele la nivelul materiei, confundând fecundația cu fecunditatea, folosind organele atavice și rudimentare pentru a susține transformismul, Voinov atrage chiar și reacția unui matematician (Periețeanu) care a simțit nevoia să-i corijeze elegant confuziile pe care le făcea în domeniul matematicii, știință exactă care nu admite speculațiile. În stilul său caracteristic
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar el îndrăgea jazz-ul și tam-tam-urile africane, muzica live, le simțea ca o chemare obsesivă, poate o chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite. Putea să plece liniștit, nici frigul de afară nu-l mai deprima. În stradă, soarele rotund și palid își trimitea razele timide printre nori o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nostru față de sat acesta nu are nimic de-a face cu vreun sentiment de proprietate sau de bogăție, cu atât mai mult cu cât proprietățile aparțineau părinților noștri, în viață și tineri pe atunci. Nu. Era vorba de o atracție atavică profundă, de obișnuință și de dragoste de sat, peste care se suprapuneau amintirile vacanțelor mele, când reveneam, vara, în România, la Pietroasa, scăldatul în Cerna, culesul viilor la Faraoane, clipe încă foarte apropiate în timp, 51 dar azvârlite acum într
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice. Peste tot planează plictisul omului provincial, al tîrgului din provincia moldavă atît de bine redat de Sadoveanu în romanele sale citadine. Cîteva remarci legate de Moldova sînt de mare luare aminte și ar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice. Peste tot planează plictisul omului provincial, al tîrgului din provincia moldavă atît de bine redat de Sadoveanu în romanele sale citadine. Cîteva remarci legate de Moldova sînt de mare luare aminte și ar trebui la mulți să ne dea fiori
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
flocoasî??! Eu n-am mai asistat până atunci și nici de atunci până în momentul în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie necontrolată, o răbufnire atavică a celor mai barbare instincte. Dumnezeule! Am rămas uimit și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
principiu, normă, canon, model, acolo însăși noțiunea de critică literară este luată în deșert. Și dusă într-acolo. În deșert. În fine, în ce-i privește pe mulți scriitori români, pe mine mă miră două lucruri: teama lor (ca și atavică!) de ruși (revine mereu în discuțiile cu ei, mi-o mărturisesc) și spaima ca nu care cumva nu vor nimeri în vreo istorie a literaturii române, din cele multe deja, anunțate cu trâmbițe și surle și care urmează să apară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic Își găsește acum plasament În loviturile cu picioarele și pumnii. A doua zi 13 iunie continuăm drumul spre vest. Câmpia Începe să fie mai ondulată. Suntem acum În fața unui aspect dobrogean, atât cât privește topografia cât și climatul. Cred că
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata să, Elenă Nastase, moștenitoare universală. Astfel, sub îndemnul soțului - vicleanul și atavicul bolnav de avere Marin Nastase - soția lui devine proprietara unei vile naționalizate de regimul comunist, în regimul comunist. La 5 mai 1990, Elenă Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elenă Nastase și soțul au ținut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
guvernul ales...". Cu alte cuvinte, el creează o nouă dezinformare, cu scopul de a mări confuzia și a ascunde adevărul asupra celor ce s-au petrecut atunci. Ca ministru de Externe, Adrian N~stase continuă, fără rușine, seria minciunilor, calitate atavica țigăneasca, moștenita pe linia tatălui său și perfecționata prin școlile de partid. Astfel, ca nou ministru de Externe, el declară lui George Stâncă, pentru ziarul "Expres Magazin" (nr. 19, din 1991), ca în funcția pe care o are face politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Învață pe poeți să spună minciuni... Aristot, Poetica, XXIV PRIN TOAMNA LUI 1913 A APĂRUT ÎN REDACȚIA NOII REviste Române un tânăr care-și zicea pe nume Kostya Rovine, aducând spre publicare traducerea din sanscrită a unui „poem În imnuri atavice“ intitulat Forța ritmului sau, pe sanscrită, Mantrika-Sakti de Nityananda. Fragmente din acest poem au apărut În numărul de la 6 octombrie 1913 și În câteva următoare, Însoțite de note explicative din care aflăm că autorul acestei epopei indiene a trăit prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și doi de ani. Un clan întreg. S-au urcat în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca și cum ar protesta împotriva prezenței umane. Dimineața am ascultat la radio emisiuni despre cum să te protejezi de frig. Trebuie aplicate creme grase pe față, mâini și urechi, evitate dușul și băile înainte de a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
socialiste și a idealurilor de progres și civilizație a întregii umanități este recunoașterea realismului și consecvenței militante a politicii partidului și statului nostru, pusă cu toată fermitatea în slujba unui viitor al progresului și civilizației, debarasat pentru totdeauna de obsesia atavică și primejdioasă a violenței și inechității.“ (Tomis, septembrie 1978) „Un om și-un partid pentru noi, fiecare, Prin ei să ne fie viața mai soare Și pruncii mai cântec și munca mai treaptă Spre tot ce-am visat să suim
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
față de „puhoiul străin” și de „stăpânirea venetică” : „Sunt germenii de moliciune care s-au Încuibat În nervii acestui neam, sunt fermenți care descom pun voința lui și infiltrează slăbiciunea În sângele româ- nesc. O blestemată boală de sânge, un vierme atavic paralizează nervii motori ai firii românești și oprește pornirile la luptă fățișă [...] ale acestei nații” <endnote id="(740, p. 155)"/>. Prozatoarea britanică Olivia Manning a luat corect pulsul societății românești pe la 1939-1940 când, stând la București, și-a scris romanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică și de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe chiar În noaptea de Înviere, atunci când de regulă evreii erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
metraj realizat În Germania de Vest În 1981). Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bazez pe instinct. Animalic. De femeie... Și de ACTOR. Fiecare actor, când își primește rolul, ca un animal acoperă halca sau... ciosvârta, ca pe ceva ce-i aparține dintr-un întreg, în Totalitate. Aceasta este prima reacție a actorului. Reacție atavică pe care nu și-o poate controla și stăpâni. Mulți rămân sub semnul acestei reacții. Puțini sunt cei care, sub semnul conștientizării propriei valori, au puterea să se detașeze și să primească. Luni 10 iunie 1996 - Iași Din câte au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce stârnește sentimente atavice, cele două personaje obsesive întruchipate de cuplul din Angélus sunt poziționate față în față. Avem de a face cu un moment de așteptare, iar imobilitatea personajelor anunță iminenta agresiune sexuală. Figura feminină, mama, asumă o postură de așteptare pe care
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul în Rămășițe atavice după ploaie (1934); spectacolul este contemplat ca un monument străvechi de un Dalí-copil și tatăl său, aflați sub piatra reprezentând masculul. Deși stânca din partea stângă reprezintă bărbatul și pare să fie dominantă datorită mărimii, totuși piatra reprezentând femeia este cea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de dualitatea unui exterior tare și a unui interior moale), care aici ar putea fi instinctul vieții. Totuși, la o privire mai atentă observăm o mulțime de furnici minuscule năpădindu-l din toate părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat, fascinat și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]