583 matches
-
deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a frecat bine cu un șomoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
capătul dinspre movilă, cu lucernă. Erau peste o sută de hectare semănate cu lucernă. Aici aduceau să pască cei de la “ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospodăria colectivă de producție) toți caii pe care nu-i foloseau la atelaje sau la alte munci. Erau câteva zeci de cabaline și de obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei mă lăsau să le călăresc caii și să facem întrecere între
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
o trăsură cu lampioanele aprinse, trasă de doi cai frumoși și albi. Conducătorul trăsurii nu era îmbrăcat în livrea, dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită, precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsura? îngăimă Ana de emoție. - Ne plimbăm prin stațiuni. Până în Olimp și acolo mai vedem noi ce vom face. Vreau să petrecem
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
fața spre ele. Cum Emilian pregătise din timpul zilei această escapadă, au găsit în trăsură o sticlă de șampanie și paharele necesare. Trăsura a pornit spre amuzamentul trecătorilor și al turiștilor cazați la hotel, care aplaudau alaiul, de parcă era un atelaj princiar. Adevărul era că stăpânul atelajului se străduise ca acesta să arate cât mai special. Pe harnașamentul celor doi bidivii aveau prinși clopoței care sunau la orice mișcare a lor. Turiștii pe lângă care trecea trăsura întorceau capul, privindu-i cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
din timpul zilei această escapadă, au găsit în trăsură o sticlă de șampanie și paharele necesare. Trăsura a pornit spre amuzamentul trecătorilor și al turiștilor cazați la hotel, care aplaudau alaiul, de parcă era un atelaj princiar. Adevărul era că stăpânul atelajului se străduise ca acesta să arate cât mai special. Pe harnașamentul celor doi bidivii aveau prinși clopoței care sunau la orice mișcare a lor. Turiștii pe lângă care trecea trăsura întorceau capul, privindu-i cu invidie. Plimbarea până în Olimp a durat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
satele învecinate în frumoasa ținută de sărbătoare care atingea vârful pantofului însoțite de o țanțoșe bucureșteancă, evoluata verișoară, cu păr breton și rochiță trei sferturi. Parcaseră docarul care le-a adus în piața mare unde și alți consăteni își aveau atelajele și se plimbau acum prin cetate admirând cu exclamații volubile tot ce vedeau în jur. Și aveau ce să vadă. Din parc în parc, de pe înguste străzi prin mari piațete din fața impunătoarelor biserici monument. Obosiseră. Era momentul unei clipe de
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
din Țibucani a început să muncească de timpuriu. Făcea treburi specifice mediului din care venea la un neamț bogat, cu moșie. Deși era doar un țânc de 10-11 ani, săpa sfecla pentru fabrica de zahăr din oraș, avea în grijă atelajul cu un armăsar nărăvaș al latifundiarului și strunea taurii fermei cu pricepere de țăran sadea. Desigur, “târgul” (cum era etichetat Romanul acelei epoci) și-a pus și el amprenta pe structura umană, în formare, a viitorului adult. Aici a cunoscut
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
fasolea ,căci era moale pănușa de la porumb ,dar peste zi se usca și te zgârâia pe la mâini ,însă nu aveai de ales.Peste zi ne apucam să scoatem fasolea de prin rînduri ,care era luată cu căruța de șefii de atelaj așa se numeau cei ce conduceau boii,cai și căruța.Doamne ce bucurie aveam când ne trimiteau la apă de la Lanul lui Neagu așa se chema ogorul unde aveau porumb. Apa o aduceam de la Cârța,dar ne făceam cârțe și
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
nu se auzea nici musca așa o liniște se instala.Într-una din acele zile toride de vară am văzut un spectacol.Un fel de nuntă țărănească desfășurată pe arie. Mirele era moș Popovici ,care era de profesie șef de atelaj ,iar mireasa chiar mama mea. Nunta s-a terminat cu o bătaie cu apă un fel de paparudă ca să aducă ploaia.Astea erau munci ale câmpului,dar mai erau unele ale casei ,când nu mă lua la câmp aveam un
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
doar unele aspecte din minerit. S-au desființat acele CAP - uri și SMT - uri care au lăsat agricultura românească fără o bază materială. Au început să se dea despăgubiri țăranilor niște sume cu care nu puteai cumpăra mai nimic. Toate atelajele agricole aduse de țărani în CAP cu ani în urmă nu mai existau demult și nu mai puteau fi restituite în natură. O altă lovitură a fost desființarea Gostaturilor și transformarea lor în societăți comerciale. Ferme productive până în 1989 au
1 UNDE EŞTI COMUNISMULE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374744_a_376073]
-
că municipalitatea o luase văzând-o copleșită sub husa aproape lipită de ea și pe jantă sau poate niște țigani avuseseră nevoie de-o mașină, că de, se domniseră și ei! Nu mai puteau căra capacele canalelor din oraș cu atelajul particular - patru roate și-un măgar, nu?! Cum intră în casă, se-ndreptă spre telefon să anunțe proprietarului dispariția. Dar n-apucă să apeleze la numărul fostului, căci soneria telefonului fu urmată de un anunț laconic. Vocea de la capătul firului
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
Cred că putem recunoaște prezența unor elemente ale acestui model în demersul platonician pe tema cunoașterii ca reamintire, care conduce către o "lume a Ideilor" ce reprezintă, cum susține filosoful antic în Phaidon (în contextul mitului despre sufletul ca un atelaj cu vizitiu și doi cai), ființa însăși. Chiar Pico della Mirandola, într-o altă perioadă a istoriei filosofiei, lucrează astfel, atunci când construiește dovezi pentru ideea despre "condiția" umană: omul nu a primit de la Creator nici o înfățișare proprie, ci doar voința
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
privirile atente ale comuniștilor brigadieri; trecem, nu fără durere, printr-o mahala a Târgului Frumos și pe lângă un convoi mortuar al unui soldat doborât cu câteva zile În urmă pe frontul din Basarabia; răzbatem și Cotnariul, pe ale căror dealuri atelajele cu boi extind plantațiile unor moșieri Încrezători În viitor; ne minunăm de frumoasele conace și proaspetele iazuri săpate ale boierilor din Balș; la Flămânzi ne Întâmpină mirosul greoi al fumului conacelor căzute sub mânia și furcile pălmașilor din zonă; ne
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
miezul unei existențe paradisiace. Fiecare zi petrecută aici dă seama de această necesară proiecție și reîntemeiere. Dimineața Începe bineînțeles cu căutarea În balconul de după casă a razelor soarelui pe zidurile mănăstirii și pe dealurile din depărtare, bând cafeaua În vuietul atelajelor cu lemne furate ce se scurg lin dinspre pădurea din zare. Pe urmă vine scurta inspecție a florilor („Doamne, iar s-a culcat cățelul vecinii pe vâzdoagele mele!”), a merilor, vișinilor, zarzărilor și prunilor („Vântul a mai rupt o cracă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe jos, În fața unui atelaj În galop, numai pentru ca tovarășii de joacă să poată socoti zarurile aruncate de el pe pământ. Iar ceva mai Încolo, din tinerețe până când se va săvârși din viață, la doar 46 de ani, cu un trup „bine alcătuit și viguros
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să uite de gomă și morgă, fără să renunțe la pronunțiile afectate, un Lord Barrymore, Lord Selton sau Sir John Lade găsesc de cuviință că poți face senzație și călărind grațios un cal de curse sau conducând cu mână sigură atelaje. Așadar, o adevărată artă de a fi bărbat altfel. Să nu uităm că acest gen de pasiune are antecesori iluștri, Începând cu Alcibiade. Și, chiar În epoca despre care vorbim, un celebru reprezentant În Lord Byron. Cum se poate Împăca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rostite sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În pagină). Dar toate legăturile acestea sunt scutite de primejdii, Întrucât se dovedesc strict niște relații de prietenie, nu iubiri pasionale. Pentru că, o spune cel mai bine tot Barbey, În cartea despre Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca și de cuvinte mai mult sau mai puțin noi. Acest lux, Întru totul personal, nu era niciodată completat de alte manifestări ale vieții lor. O sută de mii de ludovici, bani din belșug aruncați pe o costumație, pe un atelaj, era un lucru ce se Întâmpla o dată În viață. Pe urmă, un nobil de provincie putea să se Îmbrace fără Îngrijire și să vrea să Înalțe una din acele minunate clădiri, admirația noastră de astăzi și disperarea bugetelor moderne, În vreme ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aruncă În brațele primejdiei contrare. Cine nu s-ar Înspăimânta de această teribilă Înfrățire? Nu vi s-a Întâmplat Încă să-i Întâlniți, la oraș, ca și la țară, pe acei burghezi cvasiaristocrați care, gătiți peste măsură și neavând nici măcar atelaj, se văd obligați să Își calculeze toate vizitele, toate plăcerile și toate Îndatoririle după bunul plac al lui Mathieu Laensberg? Sclavi ai pălăriei pe care o poartă, doamna se teme de ploaie, iar domnul de soare sau de praf. Imprevizibili
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stârnite de o vanitate prost Înțeleasă. Așa se face că experții vieții elegante nu Își acoperă covoarele scumpe cu lungi traverse din pânză ieftină și nici nu le este teamă de vizitele vreunui bătrân unchi astmatic. Când vor să scoată atelajul, nu se uită la termometru. Gata să Încaseze deopotrivă și ponoasele, și foloasele aduse de avere, aceștia nu par niciodată indispuși de vreun neajuns; fiindcă, pentru ei, totul poate fi reparat cu bani sau Își găsește rezolvarea prin osteneala mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la drept vorbind, o ținută. Toate familiile europene au adoptat pânzeturile, deoarece atât marii seniori, cât și oamenii de rând au Înțeles instinctiv următorul mare adevăr: este de preferat să te Îmbraci În pânzeturi fine, dar să ai și un atelaj, decât să Îți Încarci Îmbrăcămintea cu toate pietrele prețioase pe care le-au lăsat moștenire Evul Mediu și monarhia absolută. În felul acesta, redusă la toaletă, eleganța constă dintr-o extremă preocupare pentru detaliile Îmbrăcăminții: este mai puțin o simplitate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
singurul mijloc de a atinge adevărul sau de a-l aduce mai aproape. Unele noțiuni nu pot fi pătrunse prin raționamentul pur: astfel e natura sufletului. În consecință, trebuie să ne mulțumim să spunem cu ce se aseamănă ea: un atelaj Înaripat cu un vizitiu, un cal negru și unul alb (F. Buffière, 1956, p. 33). Astfel, Platon va goli mythos-ul de orice substanță și de orice sens (fie el și mincinos) specifice. Mitul nu mai are un referent propriu (o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de „soluția platoniciană la problema iubirii” și o vede în trecerea de la iubire la Logos, de la contemplația iubirii (Banchetul) la logica iubirii (Phaidros). Mai întârzii aici asupra unui ultim aspect, unul tehnic și pe care îl văd născut în alegoria atelajului. Socrate trece de la nemurirea sufletului la felul lui de a fi, și pentru că o asemenea descriere presupune iscusință zeiască, Socrate se mulțumește să spună cum ne apare el, sufletul. Acesta e aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]