653 matches
-
Attico se melle saginavit („Ca unul care era dedicat studiilor literare, a cucerit eternitatea prin învățături savante... Dialectician înfocat în cărți, maestru de declamație plăcut în conversații... a fost un Cato al vremurilor noastre... Chiar și cercetător minuțios al preceptelor ateniene în ceea ce privește cauzele fenomenelor naturale, s-a îndopat cu miere atică”). După Courcelle (Les Lettres grecques..., ed. cit., p. 259), este vorba despre tatăl lui Felix, și nu de Felix însuși. 37. În Vita Caesarii (S. Caesarii opera omnia, vol. I
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide, romanul conține un poem al morții, într-o formulă de mare elevație. Măria moare socratic. Membrele i se răcesc treptat, ca altădată acelea ale filosofului atenian, și, asemenea lui, este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
1972), scrisă în colaborare cu Maria Marinescu-Himu, lucrare panoramică și didactică de referință prin documentația vizând literatura greacă antică în toate perioadele sale de manifestare (arhaică, clasică, elenistică, romană) până la edictul lui Iustinian din 529 d.Hr., când încetează școala ateniană de filosofie. În fiecare perioadă sunt analizate genurile predominante și caracteristicile sale esențiale, conceptul de literatură la cei vechi incluzând și istoriografia, geografia, elocința, filosofia ș.a., afirmate pe întinsul teritoriu locuit (sau influențat) de greci. Autoarele vehiculează și sistematizează o
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Atunci când decizia de a declara sau nu războiul este delegată oracolului, nici o informație despre condițiile viitoarelor lupte nu mai este relevantă și deci nici nu va mai apărea incertitudinea legată de ea. În alegerea pentru diferitele funcții în sistemul democratic atenian era frecvent utilizată tragerea la sorți. Grecul antic, model de raționalitate în multe privințe, părea însă să evite acceptarea faptului că o asemenea procedură este aleatorie, preferând să creadă că prin sorți se manifestă voința zeilor. În fine, prin natura
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale teologiei Bisericii universale a înnoit așadar perspectiva istorică asupra dialogului dintre rațiune și credință la răscrucea dintre Răsărit și Apus. O contribuție semnificativă în acest sens îi aparține gânditorului grec Christos Yannaras (n. 1935). O criticătc "O critică" Profesor atenian de științe politice, Christos Yannaras are ca punct de pornire în reflecția sa teologică diagnosticul aplicat de Heidegger tradiției filozofice occidentale: nihilismul 1. Discursul gânditorului german despre „constituția onto-teologică a metafizicii”2 l-a convins pe Yannaras de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în primul rând o importanță pedagogică. Întreaga sa operă este legată de noul sistem de învățământ. Ea apare după lungi secole de obscurantism; este o reacție în fața scolasticii medievale. Ideile filosofului, cunoscute și îmbrățișate de discipolii săi, fie în Universitatea ateniană (al cărei fondator era), fie în Academia constantinopolitană, fie în școlile grecești din Cephalonia și Zante, îmbogățesc cultura laică, o reformează, prezintă aristotelismul ca o filosofie care poate satisface trebuințele culturii moderne. Elevii săi - așa cum ne lasă să înțelegem biograful
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
înțelegem astăzi prin societate a învățării au avut contribuții importante în acest sens: R.M. Hutchins (1968, 1970), care utilizează într-un sens apropiat de cel actual conceptul de societate a învățării și ne provoacă la o recuperare a modelului paideic atenian; E. Faure (1972) și imperativul său a învăța să fii; T. Husen (1974), cu propunerea ca statele să pună cunoașterea și informația în centrul preocupărilor lor; C. Argyris și D. Schon (1978), cu fundamentele puse în privința organizațiilor care învață; R.
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
julit de căzătura pe gheață și cu buza de jos umflată. Cu totul Întâmplător, chiar În acea dimineață bebelușul Linei atinsese greutatea necesară ca să părăsească incubatorul. Asistentele țineau În brațe amândoi copiii. Băiatul primi numele de Miltiades, de la marele general atenian, dar avea să fie cunoscut cu numele de Milton, marele poet englez. Fetița, care avea să crească fără tată, a fost numită Theodora, de la scandaloasa Împărăteasă a Bizanțului, pe care Sourmelina o admira. Și ea urma să primească mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afla aici, l-a convertit pe temnicer, redându-i vederea fiicei acestuia". Scrierile vechi menționează și un alt Valentin, episcopul de Terni, care a adus la credința creștină pe un filozof renumit, Cratone, și pe trei tineri ucenici ai săi atenieni. Cine a fost Cratone și ce afăcut el pentru lumea asta mare, Dumnezeu cu mila, sau Dracul să-l pieptene, că tot aia e! Pentru acest zel, (dacă era doar unul, mai treacă, meargă, dar patru, e stoc supranormativ chiar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să zică aceasta." 21. Căci toți Atenienii și străinii, care stăteau în Atena, nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou. 22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis: "Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: "Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
În raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii latră, dar și pisicile sunt animale domestice, deci latră. Sau că toți atenienii sunt muritori, toți locuitorii Pireului sunt muritori, deci toți locuitorii Pireului sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel de ce ne dăm atâta osteneală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără profunzime, o excitație la nivelul senzațiilor, dar de ce aș pretinde mai mult? Și acum, e cazul să mă bărbieresc. Un om manierat se duce bărbierit să se arunce în mare chiar dacă, dimineața, e "antic" și se visează pe plaja ateniană, amestecat printre cei ce o așteaptă pe Frina. Camera are ferestre mari, acoperite cu perdele, din pânză cam grosolană, verzi, cu pătrate galbene. O astfel de perdea acoperă și ușa care dă spre balcon. Dimineața, când răsare soarele, lumina macerează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sentimentelor. Se cunoaște o singură aventură erotică a Athenei, cea cu Hefaistos, din care s-a născut Erichtonius. Și nici măcar acest episod nu e sigur. Căci grecii o considerau pe Athena castă trupește. În procesiunea Panteneelor, din friza Parthenonului, fecioarele ateniene îi aduc în dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
până în piața Sintagma. Acolo, ne împărțim. Cei mai perseverenți vor căuta restaurantul care ne-a făgăduit "spaghetti". Ceilalți renunțăm. Ne vom potoli foamea cu ce-am adus de-acasă. În drum spre hotel, cedăm ispitei de-a fi, o clipă, "atenieni". Într-un pasaj, cu lume multă care stă la mese și bea bere, ne hotărâm să cheltuim câte doi dolari pentru o halbă. Dar, firește, noi avem problemele noastre, obsesiile noastre, așa că destul de repede discuția ne demonstrează că am rămas
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pasiune atît de ciudată mi s-a părut oarecum neașteptat. De ce neapărat soare? Lanark își arăta iritarea dincolo de uzanțele normale. — Doresc să iubesc, să mă întîlnesc cu prietenii și să lucrez în lumina soarelui, zise el. — Dar nu ești nici atenian, nici florentin, ești un om modern! în civilizațiile moderne, cei care lucrează la soare sînt o minoritate disprețuită și din ce în ce mai restrînsă. Chiar și fermierii se mută în casă. în ce privește amorul și prietenia, omenirea a preferat să se înfrupte din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vezi nota 6. MONBODDO, LORD Cap. 32, par. 3. Referința la James Burnett, lord Monboddo, demonstrează slăbiciunea părții de alegorie fabuloasă din Lanark. „Institutul“ pare să reprezinte acel corp oficial de educație care a început cu vechile confrerii și academiile ateniene, a fost monopolizat de biserica catolică și, mai tîrziu, s-a dispersat prin universități și fundații de cercetare. Dar dacă acest „consiliu“ reprezintă administrația, atunci uniunea cea mai frapantă a „consiliului“ cu „institutul“ s-a produs în 1662, cînd Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai descoperit două interpolări. Una face referire la Alcibiade și Socrate. știți cine a fost Alcibiade? Liputin dădu din cap ambiguu. Putea fi o aprobare, o negare sau un simplu tic nervos. ă Marele și, după cum spun unii, nemuritorul general atenian, continuă Porfiri. Era la fel de cunoscut pentru dezmățul și sacrilegiile sale cât și pentru iscusința sa militară. Referința este la Banchetul lui Platon. În traducerea lui Goriancikov pasajul sună astfel: „Oare nu a dormit Alcibiade cu Socrate sub același cort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ravelstein devenise extrem de bogat. Și după banchetul de aseară, Rosamund Îmi spusese: - A vrut să celebreze o mare victorie. Toate mulțumirile și toată afecțiunea lui Abe s‑au distilat În ospățul de la „Lucas‑Carton” - mâncare, băutură și conversație În stil atenian. Rosamund fusese una dintre studentele lui Ravelstein. Era bună la limba greacă. Ca să studiezi cu Ravelstein, trebuia să‑i citești pe Xenofon, Tucidide și Platon În original. În timp ce râdeam de felul În care Își descria profesorul, simțeam că are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară dibăcie, iar această dibăcie nu este valabilă doar pentru «atenienii» din toate timpurile, ci și pentru ucenicii care încearcă să intre «în adevăr», acceptând să fie cernuți întru «veritate». Primul aspect pe care-l subliniază apostolul Paul în Areopag este această constatate: «Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
gândirea unor teologi ca Augustin din Hippo sau Toma de Aquino doar acele elemente care intersectează problematica filozofiei grecești. La această obiecție metodologică se adaugă critica antinomiilor rațiunii practice la Platon și Aristotel. Milbank identifică în etica celor doi filozofi atenieni un proiect fundaționist incapabil să integreze diferența culturală, ceea ce „pare să fie în mod special cazul lui Platon, în Sofistul”1. Chiar și atunci când țintesc dreptatea sau armonia, „virtuțile grecești” sunt modelate de mitul dominant al eroismului bazat pe etica
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau strateg în Atena). În ciuda acestei etimologii, noțiunea de strategie nu a fost decât puțin utilizată în acest sens grec și latin. Mult timp, el a fost preluat în limbile occidentale de o manieră restrânsă sau pentru a desemna funcția ateniană a strategiei. Grecii utilizau mai degrabă cuvântul tactică (arta de a aranja, de a dispune) pentru a desemna arta războiului și a acțiunii militare, având același înțeles la romani și bizantini. În Evul Mediu, se evocau strategmele, iar autorii Renașterii
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene, formând un soi de galerie, însă exclusiv din piatră și cu evitarea oricărei aparențe de pastișă. În două puncte exterioare, pe care Ioanide nu le fixase încă, desenîndu-le separat, s-ar fi aflat două mari foruri: forul Traian, circular, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici convulsii reprezentată de Lucrețiu; mai târziu comentatorii au sugerat alte răspunsuri, câteva atât de contradictorii încât au inițiat noi religii și filosofii. Printre acestea s-a manifestat o reînnoită vigoare față de două tipuri antice de iubire pe care grecii atenieni le-au minimalizat: Eros, o dragoste fizică senzuală între două persoane; Agape, o dragoste mai generalizată, aproape fără pasiune pentru lucrurile acestei lumi. Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Petronius, centrul spațial de greutate, locul unde se întâmplă totul nu mai este Roma, ci, la un moment dat al narației, un oraș provincial, Crotona, prefigurând "metropola", spațiu-nucleu al romanului modern, în care sunt vizibile multe din tarele societății ateniene. Asupra acestei idei vom reveni însă la momentul potrivit. Menționăm totuși că formula de parodie neliterară uzitată în asemenea cazuri nu ni se pare cea mai potrivită, cel puțin în lumina unor studii precum Palimpsestes al lui G. Genette, care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
asupra Antichității latine: s-a demonstrat deja cum anume literatura romană s-a cristalizat și afirmat sub influența celei elenistice, la fel cum și multe aspecte ale înaltei societăți romane s-au născut imitând realitățile cunoscute și preluate din societatea ateniană. De la simpla observație de natură sociologică până la parodie pasul s-a făcut cu ușurință. Așa de pildă, chiar anumiți autori latini au luat în derâdere intrinsecul mimetism comportamental. Petronius a satirizat modul propriu romanilor de a cultiva arta spectacolului teatral
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]