555 matches
-
a se înspăimânta de hainele persane (căci până atunci grecilor le era frică până și de numele de mezi sau perși). Iureșul acesta nebun a dat roade, persanii fiind doborâți. Au murit atunci 6.400 de persani si 192 de atenieni. Alexandru cel Mare Legenda ne povestește că exista într-un oraș pe nume Gordion un nod (care lega jugul de proțapul unui car de luptă al lui Gordias), pe care nici cele mai îndemânatice degete nu-l putuseră desface. Mulți
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
detector! LEAR: Să-ntrăm cu toți. KENT: Pe-aici, milord. LEAR: Cu el: Vreau să rămîn cu filosoful meu. KENT: Șir, fă-i hatîrul: lasă să-și ia omul. GLOUCESTER: Luați-l. KENT: Amice, hai, vino cu noi. LEAR: Vino, bunule atenian. GLOUCESTER: Fără vorbe, fără vorbe, șșș! EDGAR: Tînărul Roland la turnu-ntunecat veni; El spunea mereu: fi, foh, fan, Îmi miroase-a sînge de britan. (Ies) SCENĂ 5 (O sală în castelul lui Gloucester. Intra Cornwall și Edmund.) CORNWALL: Mă voi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
IV, 11, în PSB, vol. 1, p. 140) „... Suntem convinși că în fața lui Dumnezeu nimic nu va rămâne necercetat și că trupul care a servit poftelor nebunești și fără de frâu ale sufletului va fi judecat și el împreună cu sufletul”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXVI, în PSB, vol. 2, p. 504) „... Trebuie să știm că vom fi judecați la înfricoșatul județ al lui Dumnezeu nu numai în legătură cu problemele de credință, ca și cum n-am mai avea să dăm seama și despre viața
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, LXIII, în PSB, vol. 2, p. 92) „... Dumnezeu nu ne-a făcut numai ca pe niște oi sau ca pe niște vite, ca să pierim și să dispărem apoi fără urmă”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXI, în PSB, vol. 2, p. 499) „... noi, oamenii, îndrăgim pe de-o parte această fragilă și trecătoare existență, pe care o numim cea de azi, dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rațională și o existență conștientă. Și știm foarte bine că Dumnezeu n-ar fi creat o astfel de ființă și n-ar fi prevăzut-o cu toate condițiile de supraviețuire, dacă El n-ar fi dorit continuarea acestei existențe”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XIII, în PSB, vol. 2, p. 507) 116 „Dacă omul n-ar putea supraviețui (după moartea trupească — n.n.), totul ar fi zadarnic: în zadar i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri, care provin de la El, nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XV, în PSB, vol. 2, p. 509) „Cum poți să te iubești pe tine însuți, dacă nu iubești viața cea veșnică?” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, cap. XI, 78.1., în PSB, vol. 4, p. 347-348) „Nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
apare cu greu în maiestatea a ceea ce a fost, după toate aparențele mai ironist, mai nostim, mai misterios, mai puțin devotat cauzei inteligibile decât ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv care are de câștigat dacă va fi disociată de magnetismul platonician. Asemenea Răstignitului, Socrate funcționează ca punct de referință și de ruptură. Înaintea lui, într-un același coș, sunt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Dionisie al momentului... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, ce-i drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
activitatea de tălmăcitor s-a intensificat cuprinde câteva luni din 1823-1825, precedând parțial compunerea Micilor opere morale; atunci a rescris Satiră lui Simonide din Amorgos la adresa femeilor și Imitații din greacă pornind de la poezii de Arhiloh, Alexios din Thourioi, Amfis atenianul, Eubul atenianul, versuri de Eupylos Comicul despre elocinta lui Pericle; a tradus totodată Micile opere morale ale lui Isocrate (1824) și Manualul lui Epictet (1825). Din Simonide din Amorgos a mai transpus liber un fragment, intitulat Din greacă lui Simonide
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tălmăcitor s-a intensificat cuprinde câteva luni din 1823-1825, precedând parțial compunerea Micilor opere morale; atunci a rescris Satiră lui Simonide din Amorgos la adresa femeilor și Imitații din greacă pornind de la poezii de Arhiloh, Alexios din Thourioi, Amfis atenianul, Eubul atenianul, versuri de Eupylos Comicul despre elocinta lui Pericle; a tradus totodată Micile opere morale ale lui Isocrate (1824) și Manualul lui Epictet (1825). Din Simonide din Amorgos a mai transpus liber un fragment, intitulat Din greacă lui Simonide integrat în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
divergentă, dintre artist și istoric (analistul sistematic al realităților socio-umane concrete / denotative / științifice etc.) își găsește aici terenul unui dialog polemic extrem de vechi. Este posibil ca începutul unei astfel de dispute, atestat în civilizațiile europene, să îi aparțină lui Tucidide. Atenianul analizează cu o grijă declarat circumspectă realitatea istorică a evenimențialului poetic (aparținând numitului Homer, în special): "Agamemnon... fiind mai puternic decât ceilalți prin flotă, a făcut expediția strângându-i [pe greci] nu mai mult prin devotament decât prin frică: căci
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pîine, să-mi întind pe jos oasele ostenite, eu care dormeam într-un pat regal, să-mi acopăr trupul uzat cu veșminte uzate, cu zdrențe, pe care nu le-ar vrea nici un bogat.75" În secolul al V-lea î.Hr., atenienii depun un jurămînt care spune: "Am să pricinuiesc moarte, cu cuvîntul, cu fapta sau cu votul, de mîna mea dacă va fi posibil, oricui va răsturna democrația ateniană, sau, odată răsturnată, va exercita apoi un mandat, oricui se va ridica
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
omul ca fiind Zôon Politikon, o ființă al cărei scop suprem, telos, este de a trăi în polis 77. Pentru omul grec a fi liber înseamnă a te supune legii cetății. Cum să încerci să faci imposibile sclavia și tirania? Atenienii inventează un mod aparte de guvernare a cetății, dêmokratia. Reamintim că de la sfîrșitul secolului al VI-lea î.Hr., cetățile grecești se împart în două categorii de regimuri politice: oligarhia (guvernarea de către cei privilegiați, bogații) și dêmokratia (guvernarea de către dêmos, poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Atenei, independența și prosperitatea sa se datorează egalității dintre cetățeni, explică marele Herodot, destul de critic de altfel în ceea ce privește dêmokratia: "Atena își spori atunci puterea. Se vede de altfel pretutindeni că egalitatea între cetățeni este un avantaj prețios: supuși unor tirani, atenienii nu erau mai buni la război decît vecinii lor, dar, scăpați de tiranie, superioritatea lor se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul său
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu toate puterile spre triumful cauzei." (Ancheta, V, 78). Ce reprezintă această invenție ateniană acest regim politic nou pe pămînt care a durat, cu cîteva întreruperi, vreme de aproape două secole, de la reforma lui Clistene (508 î.Hr.) pînă la înfrîngerea atenienilor de către macedoneni (338 î.Hr)? Care sunt posibilele și imposibilele care caracterizează dêmokratia? Cine poate, cine vrea să dea un sfat înțelept pentru soarta cetății (polis)?" E între-barea cu care oratorul deschide dezbaterile din Adunarea poporului (ekklésia), organismul fundamental care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de judecată e stabilită prin vot majoritar, secret. În 399 î.Hr., Socrate este judecat de 501 jurați trași la sorți: 281 votează pentru pedeapsa cu moartea, 220 împotrivă. Convinși că tirania nu e niciodată nimicită, că e tot timpul posibilă, atenienii au încercat s-o facă imposibilă, inventînd ostracizarea: Adunarea poate decide să exileze pentru o perioadă de zece ani orice persoană suspectată că ar vrea să instaureze tirania. Dêmokratia ateniană mai este caracterizată de trei imposibile: nu există guvern (nici
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Adunare, Consiliu) este de negîndit, de neimaginat. Din moment ce toți cetățenii sunt membri ai Adunării, avînd posibilitatea de a fi voluntari pentru un loc în Consiliu, ideea de reprezentare o contrazice pe cea de dêmokratia: este o imposibilă, un nonsens pentru Atenieni. Folosită în mod curent, chiar de istorici, pentru a numi invenția atenienilor, expresia "democrație directă" este cu totul nejustificată: lăsînd să se subînțeleagă că ar putea exista o democrație "indirectă", sintagma neagă noțiunea de dêmokratia. O democrație în care cetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ai Adunării, avînd posibilitatea de a fi voluntari pentru un loc în Consiliu, ideea de reprezentare o contrazice pe cea de dêmokratia: este o imposibilă, un nonsens pentru Atenieni. Folosită în mod curent, chiar de istorici, pentru a numi invenția atenienilor, expresia "democrație directă" este cu totul nejustificată: lăsînd să se subînțeleagă că ar putea exista o democrație "indirectă", sintagma neagă noțiunea de dêmokratia. O democrație în care cetățenii se lasă reprezentați (oricare ar fi modalitățile acestei reprezentări) n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
4-5), sunt aristocratice și nedemocratice: ele introduc un element de alegere deliberată, de selecție a celor mai buni cetățeni, aristoi, în locul guvernării de către poporul întreg 79." În dêmokratia, tragerea la sorți, instaurată de Clistene, este regula; alegerile sunt o excepție. Atenienii au inventat un posibil care îi uimește și astăzi pe oamenii moderni: este posibil să încredințezi soarta cetății unor cetățeni trași la sorți de pe liste de voluntari. Pentru a nu-i exclude pe cei săraci, cetățenii desemnați de sorți (membri
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
unde oricum greșelile sunt mai puțin grave decît atunci cînd e vorba despre Stat." (Mémorables, I, 2, 9). Cînd, în 411, oligarhia ateniană preia temporar puterea, sunt suprimate imediat tragerea la sorți și mistophoria. Am fi tentați să credem că atenienii n-au dus pănă la capăt invenția lor: aplicarea procedurii specifice democrației la alegerea principalilor conducători ai cetății a constituit una din imposibilele lor. De ce strategii nu sunt nici trași la sorți, nici indemnizați? Fără îndoială pentru că se consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Despre agresivitate cu detașare / 229 8.1. Funcțiile agresivității / 233 8.2. Forme de inhibare/disipare a agresivității intragrupale / 253 Capitolul 9. Educația între nomos și physis / 265 Bibliografie / 281 Abstract / 289 Résumé / 291 Cuvânt-înainte Lampa lui Diogene reprezenta pentru atenieni semnul că este ceva în neregulă cu ei, că sunt stăpâniți de porniri și idei inacceptabile, că își doresc lucruri din registrul minor și că este foarte posibil să nu parvină la umanitatea deplină (pe cât le sta lor în putință
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
artificialul pe care viața în comunitate l-a promovat și îl promovează constituie, de pildă, esența filosofiei cinice, dacă ne referim la Antistene, cel care promova înfrânarea și tăria, sau la Diogene, cel care nu pierdea nici un prilej să arate atenienilor cât de mult s-au îndepărtat de preceptele unei vieți în acord cu umanitatea din om: " Spunea însă că el opune soartei nenorocite curajul, legii natura și patimii rațiunea". (Laertios, 1963, p. 305) Tot Diogene considera că oamenii sunt nefericiți
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Oricine ar fi acest legendar Eumolpus care, potrivit unora este un rege al Traciei, fiu al lui Neptun și al Chionei, și care s-a stabilit în Atica, unde a primit lecții de la Orfeu, iar potrivit altora ar fi un atenian, fiu al Muzelor sau al lui Orfeu 218 în genealogia întocmită de sulmonez regelui Cotys se face simțită aceeași intenție de a polemiza, deja remarcată: originea nobilă a lui Cotys este de viță veche, spre deosebire de alte personaje care nu au
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ori de cîte ori se face auzit, mă oprește să fac ce aveam de gînd, dar niciodată nu mă îndeamnă să fac ceva”. Psihologia modernă ar vedea un precursor în problemele eu-lui. Acel „ceva” se presupune a fi, în gîndirea atenienilor, chiar daimonul, un mesager al Zeului, care recomandă momente de reculegere în existența ființei, discernămînt în perceperea faptelor bune ori rele. În numele adevărului se fac toate acestea. Este un război axiologic pe care Socrate îl poartă cu neînfricare și risc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]