527 matches
-
acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la aceste principii, este imposibil să concretizezi o „viață simbolică”... Dr. Logre este citat de autoarea precedentă. îi datorăm L'AnxiătĂ de Lucrèce, lucrare apărută la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
modelelor de producție și consum. Forțele motrice care animă globalizarea sunt inspirate de conceptele neoliberalismului, ale economiei de piață în general, perfecționate de însuși fenomenul ca atare precum fluxurile de informații și cunoștințe, liberalizarea capitalului, a pieței forței de muncă, atotputernicia (financiară, politică, managerială etc.) a corporațiilor transnaționale etc. Este evidentă falia dintre țările dezvoltate, protagonistele globalizării și țările de origine a corporațiilor transnaționale, și țările în curs de dezvoltare, de multe ori considerate ca victime ale efectelor globalizării. Dacă țările
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
moment; apoi poate fi foarte bine aruncat la gunoi, ca inutil!) Azi mlădiță de tufan,/ Mâine coadă de ciocan. (Romanii au surprins Într-o formulă, devenită celebră, această eroziune pe care vârsta sau timpul o produce impresiei noastre orgolioase de atotputernicie asupra forțelor proprii: Sic transit gloria mundi.) Tu poți să Întârzii, dar timpul nu va Întârzia. (Când lucrurile nu sunt făcute la timpul lor, apare inevitabil regretul constatării faptului că totul a devenit prea târziu: „Timpul pierdut nu se mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iluzionarea În ideea că, dacă acesta există cu adevărat, atunci destinul ar putea sau ar trebui evitat. Dar neprevăzutul, ca aspect particular al destinului (sau al existenței omului), nu poate fi controlat. Μ Fiecare se luptă, În felul său, cu atotputernicia „timpului-destin”: așa se explică, de exemplu, impresia noastră despre unii că știu să acționeze Întotdeauna la timpul potrivit, sau despre alții că, dimpotrivă, au slăbiciunea de a se lăsa devansați de timp sau de a reacționa În contratimp. Μ Sunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ale eternității” - nu mai sunt izolate și nu mai adăpostesc sătenii de odinioară. În satul vremurilor posttotalitare, care e unul al contradicțiilor - agricultură cu mijloace feudale, administrație de tip cvasicomunist, vile de vacanță ale orășenilor Înstăriți și televiziune prin satelit -, atotputernicia folclorului de odinioară a fost masiv subminată. Mai Întâi „Cântarea României”, cu cântecele ei de „viață nouă” („Badea meu Îi tractorist...”), apoi modele muzicale poluante (În Banat influența sârbească, În Regat inflexiunile orientale), iar În cele din urmă accesul la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Fundamentat pe o teză soteriologică utopică și pe ideea permanentei metamorfoze, G. scrie o parabolă despre distrugerea apocaliptică a întregii umanități, în urma căreia rămâne un singur supraviețuitor, noul Adam. Acesta întemeiază o nouă civilizație care funcționează prin anihilarea durerii și atotputernicia binelui. Versurile din volumul Ploi de lumină (1976) se concentrează pe relația om-natură, văzută în variate ipostaze, ca integrare a individului sau ca respingere a lui: „Mă latră pietrele și / Mă adulmecă din urmă. Ploile mă scurmă și / Mă albesc
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
propria duhoare. În viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar a înălțat spre Dumnezeu rugi și mărturisiri, n‑a dobândit vindecarea” (III, 4, 5). Cu toate acestea, în fața morții, monstruosul personaj își vine în fire și recunoaște atotputernicia lui Dumnezeu: „Deznădăjduit din pricina stării sale și revenit, de altfel, la o dreaptă vedere a lucrurilor omenești, în ceasul morții a spus acestea: Drept este să te supui lui Dumnezeu și să nu te crezi egalul Lui, când nu ești
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
subiecte extrase din mediul sătesc, au impus un „realism poporal” cu adânci rădăcini în specificul național și în realitățile epocii. Lumea satului este reconstruită după precepte realiste, de obicei prin aglomerarea de amănunte caracteristice. Un loc aparte îl ocupă ideea atotputerniciei tradiției și a obiceiurilor. Întâmplările se succedă după un ritual bine cunoscut, păzit cu strășnicie. De aici, caracterul de idilă pe care îl iau primele nuvele. În intenție, situațiile ar fi trebuit să fie dramatice, întrucât e vorba, în mai
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
a iubirii, cum și percepția sentimentului și a naturii fruste ca măsură a universalului dau preț multor pasaje. Maniera alegorică și mitologizantă duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
diagnosticului ca fiind „Înafara oricărei Îndoieli rezonabile”.Plecând de la realitatea faptului că e mai facil a lua un om sănătos ca bolnav decât invers (a se vedea experimentul Rozenham) și că adevărul trebuie să fie și eroarea care a biruit, „atotputernicia diagnosticului” trebuie să aibă În vedere riscurile sale: inclaustrarea, stigmatizarea, măsurile de siguranță,etc. Atari consecințe metaexpertale devin datoria esențială a expertului În a le evita. La caracterul de științificitate diagnostică va contribui și ontogeneza comportamentului prin cunoașterea mediului anomic
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
numim astăzi un case study, dar un studiu de „caz exemplar”, nu de caz banal. Eroul, Ulise Polytropos (polutropo" = „cu multe fețe, versatil, foarte iscusit”), este supus, ca și zeii, atotputernicei Ananke ( )Anavgkh = „Necesitatea oarbă”). Găsim la Euripide semnificația acestei atotputernicii care îi înfricoșează, în egală măsură, pe muritori și pe nemuritori. Ananke este o zeitate abstractă, aflată chiar și deasupra olimpienilor 15. Theon anankeion (Qeon anagkaon = „Ordinea inflexibilă”, „Predestinarea fatală”, „Necesitatea divină”) este nu numai indestructibilă, ci și invizibilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
câteva dintre frământările care însoțesc noua sinteză curriculară prin încercările, uneori disperate, ale teoriei curriculare moderne de a se conecta, fie și ironic, la gândirea curriculară postmodernă pe temeiurile raționalității clasice (Brent C. Wilson). Falsa „iraționalitate” postmodernă a curriculumului și atotputernicia „raționalității” moderne sunt ilustrate, în continuare, fără părtinire, cu scopul exclusiv de a sugera că lumea a început o nouă odisee pedagogică. În orice caz, cei doi Wilson - Leslie și Brent - par a deschide, cu timiditate și fără pretenții paternaliste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Putem vorbi de dubla morală a comunismului, însă nicidecum de circumstanța atenuantă a maselor inconștiente și hipnotizate. Starea hipnotică, manipularea sau dezinformarea nu exclude niciodată vinovăția, asta trebuie să ne fie clar! Dacă individul și-a găsit protecția neputinței în atotputernicia masei și s-a eliberat de complexul colapsului existențial, corectându-și imaginea de sine confuză, prin identificarea cu proiectele paranoice ale „conducătorului”, atunci putem vorbi doar de un proces simbiotic, cu multiple fenomene de transfer, care însă nu exclude, în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
generat, ca sursă a dezvoltării societății industriale. Vom constata de îndată că numeroase ilustrări vor proba că știința a adus numeroase beneficii modernității consacrate. Dar cum poți evita constatarea, bazată pe multiple ilustrări evidente, că știința a generat și mitul atotputerniciei sale și numeroase amenințări și riscuri ce le întrec adesea pe cele naturale? Dacă-i așa, atunci nu are rost astăzi, în modernitatea noastră recentă și târzie, să ne întoarcem la tradiții revolute pentru a le opune știința și nici
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și maturizat RS, Înrolând scriitorii Într-un „front larg și combativ” al „metodei metodelor”: realismul socialist. Deși RS a dezavuat P, acesta n-a dispărut ca obsesii și mentalitate. RS manierist și lozincard poate fi asimilat P. Dar În vremea atotputerniciei RS, Împotriva operelor de acest gen s-a exercitat o permanentă critică. Căci adevăratele opere realist-socialiste trebuiau să fie: partinice, tendențioase, politizate, cu foarte mult potențial combativ și revoluționar, cu o mai mare capacitate de instigare la ură și la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anunțau vestea și poruncește uciderea mesagerului. Am putea pune această violență pe seama furiei, dar Freud o interpretează astfel: Boabdil „nu vrea să știe” de acest lucru, tratează evenimentul ca și cum „nu s-ar fi întâmplat” și caută, astfel, să-și demonstreze atotputernicia (Freud, 1936/1987). Un fragment din povestea „Omului cu șobolani” (1909b/1979) ilustrează cea de-a doua formă de anulare retroactivă, care constă în anularea primei acțiuni prin repetarea sa în sens invers. Tânărul ridică de pe drumul pe unde va
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu șobolani nu anulează un eveniment suflând asupra lui, ci face pur și simplu două gesturi opuse, trădându-și astfel afectele contradictorii față de iubita sa. Dar, atribuind în mod obișnuit gândirii sale, sentimentelor și dorințelor pe care le încearcă o atotputernicie care este o reminiscență a megalomaniei infantile, el atașează cu siguranță acestor gesturi anodine o însemnătate excesivă, poate chiar magică. Potrivit lui Freud, „el ridică piatra din calea iubitei sale, dar anulează apoi acest gest de iubire, așezând-o la loc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau a unui hermafrodit în vis înseamnă că subiectul trebuie să-și pună întrebări asupra sexualității sau asupra identității sale. Poate revela dificultatea propriei situări sau a situării celuilalt în funcția sau în comportamentul său, dar și o dorință de atotputernicie: de a fi în același timp și bărbat, și femeie. În plan psihologic, tematica androginului sau a hermafroditismului trimite la implicațiile stadiului falic. Între trei și șase ani, copilul învață diferența dintre sexe (identitate sexuală) și restricția pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
niciodată fată», și invers. Acceptându-și sexul, copilul renunță la sexul opus, pe care nu îl posedă și nu îl va poseda niciodată. Percepe astfel - la un nivel simbolic - diferența dintre indivizi, limitările propriei puteri, ceea ce constituie o renunțare la atotputernicie. În această viziune, hermafroditismul este un eșec al recunoașterii diferenței dintre sexe, existând dorința de a vrea să fie în același timp și băiat, și fată, și deci un atașament față de atotputernicia originar. Iar androginul, din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
limitările propriei puteri, ceea ce constituie o renunțare la atotputernicie. În această viziune, hermafroditismul este un eșec al recunoașterii diferenței dintre sexe, existând dorința de a vrea să fie în același timp și băiat, și fată, și deci un atașament față de atotputernicia originar. Iar androginul, din punctul de vedere al lui Jung, reprezintă un stadiu evolutiv superior, permițând echilibrarea dintre anima și animus, dintre yin și yang, fără a nega apartenența la un sex specific. Înger Îngerul simbolizează intermediarul dintre Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
persoanei. Aceasta nu este de piatră. Poate fi cuprinsă de emoții, poate intra în empatie cu cei din jur. Castrare Castrarea intervine ca un substitut simbolic al morții. Conform abordării psihanalitice, la copil, complexul de castrare merge până la renunțarea la atotputernicie. Castrarea exprimă, prin urmare, necesitatea de a se separa de o parte din ființa ori din viața sa. Vizează eliberarea, emanciparea și progresul. Cu toate acestea, este o formă de sacrificiu. E drept necesară, dar adesea dureroasă. În visul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și suveranitatea. În imaginarul popular, Moș Crăciun este și el reprezentat cu o barbă albă și lungă, semn al vârstei sale înaintate și al înfățișării protectoare pentru copil. Barba sa mătăsoasă îi îmblânzește trăsăturile și expresia, dar îi subliniază și atotputernicia: el hotărăște dacă îl răsplătește sau nu pe copil. În anumite religii, mai ales în Islam, purtarea bărbii este o cerință . Ea devine aici o marcă a apartenenței religioase și a ascultării regulilor dicate de Profet. Interpretarea devine negativă atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de incongruențele eu - lume se atenuează, înlocuite fiind cu o stare de halucinație lucidă. Dezlegat de obișnuințe, privitorul are revelația inconsistenței timpului și atotputerniciei morții, a haosului existențial și trăiește cu acuitate sentimentul desubstanțializării vieții, al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind imaginile tulburătoare din filmul derulat pe ecranul interior. Întâmplările reale deconcertează prin caracterul lor ilogic, halucinant, făcând ca visele să apară mai
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența poeziei, se proclamă atotputernicia visului, virtuțile automatismului psihic pur, supremația hazardului obiectiv și libertatea absolută a eului. Modul de cunoaștere a sinelui - în serviciul căruia scrierea de texte poetice echivalează cu un fel de terapie - evocă „metoda paranoic-critică” a lui Salvador Dalí. Literatura este
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
subtil, complică mult lucrurile. Face dificilă posibilitatea celuilalt de a lua distanță de asemenea complicații vertiginoase și a le respinge. Scriitorul creștin înțelege dificultățile acestui fel de a vorbi și caută să le clarifice, așa cum face atunci când are în vedere atotputernicia lui Dumnezeu (III, 1). Ce înseamnă totuși că Dumnezeu este atotputernic? Înseamnă cumva că voința Sa este arbitrară? Sau că nu îi este cu putință ceea ce nu voiește? Sau că poate și ceea ce nu poate? Astfel de întrebări - unele evident
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]