421 matches
-
a da seama de nivelurile inferioare ale cunoașterii, cele care implică speciile sensibile, imaginile și speciile inteligibile. Soluția pe care o avansez este următoarea: având în minte că Toma în cerca să realizeze o sinteză între gândirea aristoteliciana și cea augustiniana, n-ar mai trebui să existe, pentru lectorul și interpretul de secol XXI, un disconfort intelectual provocat de faptul că, în operele de maturitate cel putin, Toma avansează un model al cunoașterii umane care poate fi înțeles de noi drept
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
University Press, Oxford, 2007 FOSTER, David Ruel, „Aquinas on the Immateriality of the Intellect“, în The Thomist: A Speculative Quarterly Review, vol. 55, 1991, pp. 415-438 GORIS, Harm, „Theology and the Theory of the Word în Aquinas“, în Aquinas the Augustinian, Michael DAUPHIANAIS, Barry DAVID și Matthew LEVERING (eds.), Catholic University American Press, Washington, D. C., 2007 HALDANE, John, „Aquinas and the Active Intellect“, în Philosophy, vol. 67, nr. 260, 1992, pp. 199 210. HALDANE, John, „Aquinas on Sense-Perception“, în The
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
În cadrul comunității creștine trebuia tolerată, pentru că ei ar juca rolul de „martori ai adevărului” (testes veritatis), martori ai morții și renașterii lui Isus. „Dacă toți evreii ar fi fost convertiți de Isus Cristos - scria Blaise Pascal (Pensées, II), preluând teoria augustiniană -, n-am fi avut decât martori suspecți. Iar dacă ar fi fost exterminați, n-am fi avut martori deloc.” Or, „jidovul rătăcitor” Întruchipa la modul ideal martorul nemuritor al patimilor cristice. Această semnificație este prezentă atât În textul din 1836
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
relații de gen, specifice condițiilor sale economice și de migrațiune. Las Tablas este situată în cadrul uneia dintre subzonele cu cele mai vechi sisteme de irigații din Valle de Santiago, care datează din secolul al XVII-lea, când inginerii din ordinul augustinian de Yuriria au deviat cursul râului Lerma și au creat Laguna (Lacul) Yuriria. Zona este formată din terenuri aflate în proprietate privată (loturi de 10, 50 sau 100 de hectare) sau ejido (loturi de 4, 6 sau 8 hectare), cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
causis, problema a fost dezbătută și are soluții contradictorii, slujind drept fundament al teoriilor conștiinței în Evul Mediu latin. Pentru Plotin, reflexivitatea incompletă ține de condiția umană prin excelență, astfel încât uitarea de sine este condiția oricărei inspirații divine. În tradiția augustiniană, Anselm invocă ființa divină cerându-i darul reflexivității complete: „revela me de me ad te”. Toate aceste exemple nu explică cu nimic problemele Republicii, dar atrag atenția asupra importanței antropologice a principiului reflexivității incomplete în tradiția platoniciană. În această lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
învață rugăciunea formulată de poet: „Zeus, dă-ne ce ne e de folos, fie că te rugăm sau nu. Iar relele chiar dacă ți le-am cere în rugăciunile noastre, îndepărtează-le de la noi” (teribil seamănă locul acesta cu o rugăciune augustiniană: Continentiam iubes; da quod iubes, et iube quod vis - cf. Confesiuni, X, XXIX, 40: „Tu poruncești stăpânirea de sine: Tu dă-ne nouă ceea ce poruncești și apoi poruncește ceea ce vrei”. Și apoi vorbește Augustin despre nimicirea pornirilor desfrânate ale somnului
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
idei provocatoare a reformistului german, toți creștinii au preoția ca o calitate intrisecă; Martin Luther a dezaprobat revoluția lui Thomas Müntzer (1489-1525). Ca urmare a desfășurării acesteia, la 15 mai 1525, 5.000 de țărani germani au fost executați. Canonic augustinian răzvrătit, Müntzer dorea transpunerea reformei religioase a lui Luther în plan social și politic. Exemplu: țăranii solicitau desființarea sclaviei pe motiv că „Hristos, cu sângele său prețios, ne-a răscumpărat pe toți, fără deosebire”. Luther le-a susținut în principiu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Fără să cunoască data exactă a parusiei, creștinii simt că aceasta se apropie vertiginos. Contemporanii lui Augustin se află mult mai aproape de a doua venire decât contemporanii apostolilor, de exemplu, dar ei sunt mult mai departe decât generațiile viitoare. Eshatologia augustiniană ar putea fi reprezentată prin imaginea unui fluviu al cărui izvor se află în viața pământească a lui Isus. Malurile acestui fluviu imprimă istoriei omenirii un sens precis și ireversibil, pe măsură ce apele se apropie de gura de vărsare. Fluviul este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în mod logic, că împărăția sfinților nu coincide, așa cum era scris în Apocalipsă (20,7‑10), cu perioada în timpul căreia diavolul va rămâne în adânc. Acești trei ani și jumătate stau sub semnul Anticristului‑Gog și Magog (încă un amalgam augustinian, cf. Apoc. 20,8). O dată eliberat din închisoarea sa de sub pământ, diavolul va declanșa cea mai aprigă persecuție împotriva Cetății lui Dumnezeu. În acest punct devine evidentă o altă aporie, extrem de supărătoare: cei trei ani și jumătate de persecuții trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îl neagă pe Cristos. Câtă vreme rămân în interiorul Bisericii, nimeni nu‑și poate da seama că nu aparțin lui Cristos, dar o dată ieșiți de aici, acest lucru devine evident (manifestum est). Care sunt deci termenii în care se prezintă raționamentul augustinian? Anticriștii sunt cei care neagă divinitatea lui Isus; ei sunt în afara Bisericii, dar provin din aceasta; adevărații creștini rămân în Biserică. Aici, anticristologia se întrepătrunde hotărâtor cu ecleziologia. Potrivit acestui raționament, cei care sunt împotriva lui Cristos (antichristi) nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa, katechonul de care vorbește 2Tes. 2,6. Mai exact, Anticristul ar fi Biserica septentrională, alcătuită din cei care, prin faptele lor, îl neagă pe Cristos, cea din care se va naște Anticristul de la sfârșitul veacurilor. Rezumat și concluzie Eshatologia augustiniană este profund eclezială, demitizată și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștine, funcțională în spațiul românesc din vremea cronicarilor, dar exploatată matur, pentru întâia oară, de către intelighenția uniată (Inochentie Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior). Misionarismul culturaltc "Misionarismul cultural" Nevoia de convertire a culturii la misionarism ținea în primul rând de credința augustiniană în univocitatea conceptului de „iluminare”. Binele, adevărul, frumosul predate în școli nu puteau fi valori lipsite de inspirație divină. Din punct de vedere structural, misionarismul cultural nu reprezintă decât transformarea ancestralei funcții sacerdotale, care presupune actul inițierii și al mijlocirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că, din pricina acestei distorsiuni doctrinare, spațiul ortodox a suferit mult, mai cu seamă în mediile monastice obsedate de numerologia canoanelor penitențiale. Fără să știe, mulți păstori de suflete au adoptat și în Biserica Răsăriteană psihologia calvinistă a vinei și doctrina augustiniană despre păcatul originar (un concept greu de găsit la Părinții greci), contribuind astfel la răstălmăcirea sensului ontologic al pocăinței. Sufocată de cazuistică și de sentimentul terorii în fața lui Dumnezeu, conștiința morală a atâtor creștini suferă de o veritabilă crucifixație, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proveniți din ordinele cerșetoare. Alexandru de Hales (l 190-1245), călugăr franciscan englez care a predat la Paris filosofia și teologia, a fost unul dintre primii care folosește traducerile arabe din Aristotel, fără a se putea prea mult desprinde de gîndirea augustiniană. Albert cel Mare (1193-1280), provenit dintr-o familie nobilă suabă, provincial din ordinul dominican și magister la Regensburg, Strasbourg, Koln și, în cele din urmă, la Paris, își petrece o parte din viață reconstituind ansamblul filosofici aristotelice, conspectînd lucrările arabilor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
se subordoneze celei dinții, fiecare își are, totuși, locul și funcția sa, cunoașterea aducîndu-i "doctrinei sacre" atît o metodă de judecată, cît și presupoziții fundamentale pri-vindu-1 pe Dumnezeu, apoi omul și lumea. Era tot prea mult pentru conservatorii strictei ortodoxii augustiniene. În 1277, anumite formulări ale lui Toma d'Aquino asupra unității formale a individului uman, asupra întîietății inteligenței în actul voluntar, au fost condamnate de către episcopul Tempier și de Facultatea de teologie. Scrierile averroiș-tilor, precum Siger de Brabant, sînt și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în posesia bibliotecii prin felurite donații, ele sosind aici din diferite localități. Spre pildă, Divi Aurelii Augustinii Hipponensis episcopi operum (al nouălea tom), editată la Veneția, în anul 1584, reflectă, pe de o parte, interesul în acest spațiu pentru concepția augustiniană, creștin-medievală, în care fuzionează cele două direcții ale meditațiilor antice - textul sacru ebraic cu metafizica greacă -, pe de alta, circulația valorosului exemplar pe unul dintre principalele „coridoare” ce face legătura între Italia, Croația, Banat și Transilvania. În secolul al XVII
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
al confruntării cu necunoscutul interior, experiența fulgurantă a clipelor de inspirație, sunt toate întâlniri de grad zero ale artistului cu pachetul condițional al desăvârșirii creatoare. Prețul plătit unui stăpân al tenebrelor propriului labirint lăuntric este tocmai acela al părăsirii calmului augustinian care rămâne consubstanțial întreprinderilor teoretice, sau care poate caracteriza până la un punct detașarea contemplatorului. Chiar și acestuia din urmă, însă, îi rămâne sarcina de a participa emoțional la povestea operei, de a "prelua" din încărcătura "ofensivă" și din tensiunea ei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sintagme sau simboluri. Tehnica citatului autentic sau fals este folosită și în Solilocvii (1989), carte precedată de un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți dintre acești cadaveres erau în toate mințile. Istoria bisericească evocă, sub un renume de „sfinți
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Honoratus pare să fi stabilit norme de imitatio Christi. Eucher amintește că Honorius, ajutat de Salvian și Vicențiu, l-au inițiat in spiritualium rerum disciplinae 18. Vicențiu era însă semipelagian. El s-a confruntat cu cealaltă mare personalitate a mănăstirii, augustinianul Faustus, devenit mai apoi episcop de Riez19. Gândirea lériniană nu era vehement pelagiană. În secolul al VI-lea a intervenit în cearta antiaugustiniană, de partea Sfântului Augustin, lérinianul Caesarius din Arles 20; ceea ce dovedește că la Lérins nu a existat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care rezultă veracitatea divină garantează adevărul ideilor clare și distincte și pun capăt îndoielii hiperbolice. Ce rămîne atunci din voința de a îndepărta adevărurile dogmatice dacă se folosește numai lumina naturală? IV.2. Tradițional și modern în principiul Cogito-ului Filiația augustiniană a gîndirii lui Descartes, a constituit o problemă importantă, viu dezbătută și apoi combătută, încă de la publicarea Meditațiilor. Analogiile de exprimare și de conținut ale gîndirii lui Augustin și Descartes au fost semnalate încă din secolul XVII și au continuat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dezbătută și apoi combătută, încă de la publicarea Meditațiilor. Analogiile de exprimare și de conținut ale gîndirii lui Augustin și Descartes au fost semnalate încă din secolul XVII și au continuat apoi trei secole, în care polemicile pro și contra originii augustiniene a Meditațiilor, au fost extrem de vii și acerbe. La această situație a contribuit neîndoielnic însuși Descartes care, succesiv, respinge și aprobă în funcție de conjunctură, originea augustiniană a ideilor sale metafizice, construind o inconsecvență strategică ce i conferă imunitate față de orice dificultate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
secolul XVII și au continuat apoi trei secole, în care polemicile pro și contra originii augustiniene a Meditațiilor, au fost extrem de vii și acerbe. La această situație a contribuit neîndoielnic însuși Descartes care, succesiv, respinge și aprobă în funcție de conjunctură, originea augustiniană a ideilor sale metafizice, construind o inconsecvență strategică ce i conferă imunitate față de orice dificultate ce i-ar putea tulbura viața. De cele mai multe ori, la întrebarea “ S-a inspirat Descartes în Meditațiile lui din scrierile lui Augustin ?” răspunsul a fost
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
răspunsul a fost categoric: nu. În acest caz, s-au avut în vedere îndeosebi consecințele metafizice ale principiului cogito-ului, semnificația lui ulterioară pentru sistemele filosofice dezvoltate începînd cu Spinoza, Berkley și terminînd cu Husserl. Cei care au respins ideea filonului augustinian al ideilor lui Descartes și mai ales a conceptului de cogito, precum și a îndoielii, încercînd să le apere originalitatea, și-au argumentat poziția apelînd la corespondența personală a autorului Discursului și Meditațiilor. El menționează într-o scrisoare din 1640 că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
minții independentă de valoarea lor de adevăr, exemplul peceții și al sigiliului, autoînșelarea și inclusiv rațiunile îndoielii . Toate sunt legate de cogito și îl servesc. Primii care au evidențiat cât se poate de limpede asemănarea dintre cogito-ul cartesian și cel augustinian au fost Mersenne și Arnauld. Punctul lor de vedere a fost împărtășit deopotrivă de Clerselier, în prefața la Tratatul Omului a lui Descartes, Luis de la Forge în prefața celebrului său Tratat asupra spiritului omului a facultăților și funcțiunilor sale și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]