229 matches
-
1881 afacerea a fost mutată pe o stradă mai importantă, Bolșaia Morskaia la numărul 16/18. De la moartea lui Hiskias Pendin în 1882, Carl Fabergé și-a asumat răspunderea conducerii afacerii, de unul singur. Carl a obținut titlul de Maestru Aurar, care îi permitea și folosirea mărcii proprii, pe lângă cea a firmei. Reputația lui Carl Fabergé era atât de bună, încât s-a făcută rabat de la regulă examinării ce dura 3 zile. Fratele său Agathon, un designer talentat și plin de
Peter Carl Fabergé () [Corola-website/Science/326534_a_327863]
-
un alt deținut i-a spus să pretindă că este cizmar de meserie, tânăra Luka (Joanna Pacuła), care s-a dat drept cusătoreasă deși nu cunoștea această meserie, și adolescentul Stanislaw "Shlomo" Szmajzner (Simon Gregor), care era de meserie bijuterier aurar și a fost oprit, împreună cu fratele său mai mic, pentru a le face bijuterii naziștilor. Toate încercările de evadare din lagărul Sobibor au eșuat atât din cauza vigilenței gardienilor ucraineni, cât și a înconjurării lagărului de un teren minat, cu excepția unui
Evadare din Sobibor () [Corola-website/Science/326551_a_327880]
-
St Mary din Lincolnshire. Ea și soțul ei sunt comemorați ca binefăcători ai altor mânăstiri ca Leominster, Chester, Much Wenlock și Evesham. Ea a dat orașului Coventry o serie de lucrări din metale prețioase făcute în acest scop de către celebrul aurar Manning și a lăsat moștenire un colier în valoare de 100 de mărci de argint. Un alt colier a fost trimis la Evesham pentru a fi pus în jurul siluetei Maicii Domnului insoțitoare a unui crucifix în mărime naturală din aur
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
el a devenit un bogat negustor de pânzeturi și un membru respectat al comunității orașului Köln. Averea dobândită de el i-a permis în anul 1508 să cumpere bijuterii în valoare de 37.000 florini. Împăratul Friedrich comandase bijuteriile la aurarii Wilhelm și Reinbold Kessel, dar nu le-a putut plăti la data realizării lor și a murit în 1493. Pentru a-și dezvolta afacerile, Brauweiler a înțeles că trebuie să combine negustoria cu favorurile imperiale. El a achiziționat astfel obligațiuni
Arnold von Brauweiler () [Corola-website/Science/324542_a_325871]
-
Ioan Bran pentru 200 de florini care urmeaza să se ocupe cu treburile avocățești, executor, și om de încredere al Bisericii. În 1838, în calitate de protopop realizează o tâmplă nouă, un amvon și o strană vlădicească cu tâmplarul Friederich Stiler și aurarul Heflih care realizează tâmpla după modelul Bisericii grecești din Viena. Fruntea dinaintea bisericii la stâlpi e realizată de zidarul Horvath. În ședința din 18-30 decembrie 1838, la recomandarea lui Ioan Popazu este adus la biserica Sf Nicolae preotul Ioan Petric
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
ca fiind misogină și antisemită, mulți intelectuali au fost profund marcați de-a lungul secolului al XX-lea de intuițiile și analizele lui Weininger. s-a născut la 3 aprilie 1880 la Vienna, fiind fiul lui Adelheid și Leopold Weininger, aurar evreu de origine maghiară. După completarea studiilor primare, Weininger termină școala secundară în iulie 1898 și se înscrie la Universitatea din Viena în octombrie același an. Urmează studii de filozofie și psihologie, dar asistă și la clasele de științe naturale
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
partid și de stat din județele Sibiu și Iași și al Muzeului Tehnic „Prof. Ing. D. Leonida”. Filmările s-au desfășurat la Iași (clădirea Teatrului Național din Iași este folosită pentru reprezentarea Operei italiene), la Sibiu (Casa Artelor, Turnul Scării Aurarilor) și în alte locuri. Rolul cântăreței de operă Stilla a fost interpretat de balerina Maria Bănică, care a mai apărut și în filmul "Ringul" (1985) în rolul balerinei internate în lagărul nazist care spăla podelele. Muzica este interpretată de Orchestra
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
lui Constandin Golescu, vel logofăt, către Divanul Săvârșitor al Țării Românești, din 2 august 1830, prin care descrie situația „măsurilor” existente (stânjeni, prăjini, banițe, ocale, cantar, dramuri, coți etc.), se face referire și la "cuiungibașa", care era șeful argintarilor și aurarilor. La nivel internațional a fost adoptată " Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor - ISCO 08", la care a aderat și România, în baza Hotărârii Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepția generală a
Argintar () [Corola-website/Science/326339_a_327668]
-
în concepțiile sale metafizice ale Trinității. Ei nu au acceptat speculațiile extreme referitoare la Dumnezeire votate de primul Conciliu de la Niceea. Acest lucru este adevărat cu privire la majoritatea adunărilor evangheliste care au diferit de Biserica Romei. Aetius din Antiohia: Un viticultor, aurar și medic, devenit diacon apoi episcop, pe nume: Aetius din Antiohia (cca. 350 d.H.), a susținut în mod clar că doctrina conform căreia Fiul este de o ființă cu Tatăl, adică de aceeași natură, este în absolută contradicție cu afirmația
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
erotic, folosind teme mitologice și alegorice. Tablourile lui Arcimboldi, pictor activ la curtea din Praga, se aflau în camera de artă a lui Rudolf. Întrucît era un admirator fervent al pietrelor sculptate și al bijuteriilor, suveranul s-a înconjurat de aurari, de sculpturi și de gravatori care au format faimosul “atelier de la Curtea din Praga”. Între anii 1612 și 1619, Matthias, fratele lui Rudolf al II-lea, își mută reședința imperială de la Praga la Viena. Aici, Matthias transferă o parte dintre
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
cu cinci stele. Pe sferă se află statuia Sf. Ioan Nepomuk. Sculptura a fost realizată de Řehoř Theny. El a executat, de asemenea, basoreliefurile de pe lectica statuii de pelerinaj din argint a Sfântului Ioan Nepomuk din anul 1729, operă a aurarului praghez Jan Diesbach. Din păcate această statuie a dispărut după anul 1784. Alegerea de a contacta sculptori apropiați de Matthias Braun s-a datorat faptului că Santini a colaborat de mai multe ori cu Braun la diferite proiecte, cei doi
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
, (n. în 1485 la Langres în Haute-Marne - d. ~1570 la Langres) a fost un gravor și aurar francez din Dijon (în Bourgogne). A fost decorator, îndeosebi cu ocazia serbărilor regale fastuoase, emailor și medalist. Este cunoscut mai cu seamă pentru că a fost primul maestru francez care s-a servit de ac pentru realizarea gravurilor sale. Era deosebit de
Jean Duvet () [Corola-website/Science/327121_a_328450]
-
cizelării metalelor prețioase. Opera sa reputată originală, foarte rară, în care temele de prețioztate coabitează cu naivitatea „primitivilor”, rămâne izolată în arta secolului al XVI-lea. , pentru opera sa, este uneori supranumit « "Dürer francez" ». Jean Duvet, fiu și frate de aurari, s-a născut în 1485, la Langres, în Haute-Marne. S-a format în prima jumătate a secolului al XVI-lea studiind îndeaproape operele lui Dürer, cât și lucrările maeștrilor italieni Mantegna, Marcantonio Raimondi, Agostino Veneziano, Giulio Campagnola, precum și sculpturile romanice
Jean Duvet () [Corola-website/Science/327121_a_328450]
-
i-a apărut la Leipzig volumașul "Geständnisse und Erkenntnisse" (Mărturisiri și cunoaștere). În 1930 a adunat poeziile sale răzlețe în volumul "Späte Ernte" (Recoltă târzie). Despre acest volum el declara că a rezultat din „praful“ adunat în atelierul său se „aurar“, explicând că după ce mătură praful din atelierul lor, aurarii nu îl aruncă ci îl pun la topit, scoțând din el câteva grame de aur. La 3 ani după publicarea acestui volum, Ernst Kühlbrandt a murit la Brașov, în 1933.
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
Mărturisiri și cunoaștere). În 1930 a adunat poeziile sale răzlețe în volumul "Späte Ernte" (Recoltă târzie). Despre acest volum el declara că a rezultat din „praful“ adunat în atelierul său se „aurar“, explicând că după ce mătură praful din atelierul lor, aurarii nu îl aruncă ci îl pun la topit, scoțând din el câteva grame de aur. La 3 ani după publicarea acestui volum, Ernst Kühlbrandt a murit la Brașov, în 1933.
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
1910, pentru a se întoarce după un an pentru a preda ca profesor într-o școală care avea doar o încăpere. În 1913, s-a înrolat la "Facultatea de artă a Institutului din Chicago" (în original, , lucrând simultan ca un aurar și argintar. Între 1920 și 1928, artistul a vizitat Europa de patru ori, unde a studiat diferite stiluri de a picta, dar mai ales impresionismul și postimpresionismul. În ciuda studiului aprofundat al acestor stiluri de pictură, influența cea mai evidentă în
Grant Wood () [Corola-website/Science/330088_a_331417]
-
mai multe ipoteze la fel de credibile. Unii cercetători recunosc autoportretul lui Botticelli, orientarea capului și a privirii părând proprii pictorului care se privește în oglindă. Dar teoria acreditata în zilele noastre presupune că este vorba despre fratele pictorului, Antonio Filipepi, meșter aurar și gravor de medalii. Este vorba despre o operă intensă, în care chipul osos este redat cu minuțiozitate pentru a surprinde aspectul cel mai veridic și profund din fizionomia personajului. Este interesant de observat felul în care pictorul a scos
Portret de bărbat cu medalie () [Corola-website/Science/331071_a_332400]
-
se găsesc la Rūmī însuși, maestru spiritual sufi în numele căruia s-a înființat. Povestea creării acestei unice forme de "dhikr" ne spune că Rūmī se plimba prin piața orașului într-o zi, când a auzit sunetul ritmic al ciocanelor unor meșteșugari aurari. Se crede că Rūmī a auzit ""lă ilăha illă-llăh"", în arabă "لا اله الا الله", " Nu există alt zeu în afară de Allah (Dumnezeu)", rostit de către meșteșugarii batând aurul cu ciocanele și a fost atât de fericit încât și-a întins brațele
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
de română și de religie ortodoxă, despre care scrie că sunt bogați și curați. Era o ocupație veche a băieșilor, pe care au abandonat-o după un timp. Dimitrie Cantemir scrie la rândul său, în "Descriptio Moldaviae" (1714), despre țigani aurari. Nume de familie ce reflectă prelucrarea lemnului și aurăritul practicate de romi apar în documente din Transilvania din prima jumătate a secolului al XVIII-lea: în 1735 cel al unei femei pe nume Kalános („lingurar” în maghiară) condamnată pentru vrăjitorie
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
de romi apar în documente din Transilvania din prima jumătate a secolului al XVIII-lea: în 1735 cel al unei femei pe nume Kalános („lingurar” în maghiară) condamnată pentru vrăjitorie; în 1737, nume cu același sens pe o listă de aurari a autorităților; în 1744, numele Bojásul (prima atestare cunoscută a cuvântului „băiaș”); în listele din 1746, 1749 și 1752, același nume și în alte variante, precum și cel de Linguraru. O serie de articole ale preotului luteran Samuel Augustini Ab Hortis
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
tradus printre altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii sau aurarii și lingurarii, pe aceștia din urmă calificându-i drept „cei mai civilizați”. Primul autor croat care menționează prezența unor băieși în Slavonia este învățătorul Ferdo Hefele, într-un articol din revista "Vienac" din Zagreb, în 1890. Un călător german, Heinrich
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
care sunt endonime în unele comunități de băieși și exonime în altele. În România sunt cunoscuți cu denumirea de băieși sau băiași în Ardeal, băniași în Banat, cea de rudari este specifică Olteniei și Munteniei, iar în Moldova se numesc aurari sau lingurari. În Oltenia se mai numesc și albieri, rotari și corfari (de la „corfă”, cuvânt regional pentru „coș”). În Bulgaria sunt numiți mai ales "rudari", uneori cu varianta "ludari", dar și "lingurari", "kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
sau lingurari. În Oltenia se mai numesc și albieri, rotari și corfari (de la „corfă”, cuvânt regional pentru „coș”). În Bulgaria sunt numiți mai ales "rudari", uneori cu varianta "ludari", dar și "lingurari", "kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
relativ joase, care au fost construite în stil manierist la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru a-i găzdui pe cei douăzeci de gardieni ai împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg (1555-1612), precum și familiile acestora. Numele său se datorează aurarilor care au locuit mai târziu în acel loc. Strada a fost cunoscută și sub numele de Strada Alchimiștilor sau Aleea Alchimiștilor, din cauza unei legende că acolo ar fi locuit în secolul al XVI-lea câțiva alchimiști care încercau să transforme
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
a fost finalizată de către Johann Ignaz Rokický. Decorarea sculpturală a fost începută de către Phillip Sattler, fiind continuată după moartea sa de Andreas Zahner, care a realizat 18 sculpturi și 9 reliefuri într-o perioadă de 7 ani înainte de a muri. Aurarul Simon Forstner, care a realizat sculpturile din cupru aurit ale Sfintei Treimi și a Maicii Domnului, a fost oarecum mai norocos și a reușit să-și termine lucrarea sa extraordinară. Cu toate acestea, el și-a deteriorat sănătatea atunci când a
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]