430 matches
-
un loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72. • Ibidem, p. 73. • Ibidem, p. 76. • Fr. Furet, op. cit., p. 14. • Ibidem, p. 15-20
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a cugetătorului, burghezul este meschin, obtuz și diform. De la stânga la dreapta, de la Lamartine, Heine, Hölderlin și până la Stendhal și Flaubert, toată lumea îl urăște 10. În spațiul cultural și social-politic românesc ura față de burghez este însă departe de a fi aureolată de un asemenea prestigiu. Într-un mediu istoric întârziat, burghezia nu este repudiată atât pentru starea ei materială, cât pentru originea sa etnică. Faptul că numeroși exponenți ai capitalismului primar erau alogeni a generat o reacție de adversitate față de străini
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din dosarul de urmărire al scriitorului Stelian Tănase (ale cărui manuscrise erau oricum stopate de filtrele diurne ale cenzurii) un ofițer de contrainformații notează scopul misiunii: „Să prevenim apariția eventualelor lucrări cu conținut necorespunzător”1. Sfâșiate și, În același timp, aureolate de nimbul (derizoriu astăzi) al acestor hărțuieli, cărțile scriitorilor au continuat să apară În România comunistă și ele au vorbit În mod cert alt limbaj decât cel tot mai rudimentar, mai agresiv, mai sufocant al Puterii. Cu toate limitele (inclusiv
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
publică A. Mândru, A.C. Cuza, Elena Văcărescu, D. Anghel, Elena Farago (Fatma) ș.a. Aceeași atmosferă nostalgică, paseistă se întâlnește și în proză. Emil Gârleanu își ia subiectele predilecte din Iașii copilăriei și din experiența sa bârlădeană, compunând cu gingășie portrete aureolate de blândețe și bunătate (moșnegi, boieri sărăciți, visători). Sunt prezenți în revistă și alți prozatori: Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Artur Gorovei, N.N. Beldiceanu. În privința articolelor și studiilor, poate fi considerat semnificativ cel publicat în 1904 de Șt. Petică, intitulat
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
cu inspirate descrieri, a lui „Il Poverello”, „noua întruchipare a lui Iisus pe pământ”. O apariție enigmatică acest sfânt, cândva dedat unei vieți ușuratice, de petreceri, și căruia zguduirea unor revelații avea să-i stârnească „sublima nebunie idealistă” ce îl aureolează. Spiritul franciscan, de euforică înfrățire cu toate ale firii, de exaltate renunțări și absolută dăruire, e detectat și în manifestările lui târzii, în Țările Române. O ofrandă lirică, s-ar putea spune, este transpunerea în românește a imnului lui Francesco
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
lumii și al constelațiilor. De un lirism intens, câteva pagini descriu cum, într-o după-amiază de septembrie, oglinda lacului e tăiată de barca purtându-i pe Mihai Comăneșteanu și pe Tincuța, pătrunși de primii fiori ai dragostei. Poezia iubirii împlinite aureolează idila, încheiată matrimonial, a lui Matei Damian și a Sașei Comăneșteanu, proprietara moșiei din Comănești. Apropierea celor doi, trecuți de prima tinerețe, se produce treptat, cu tatonări reciproce, disimulări, mici șiretenii candide, cu replieri interiorizate; stări între somn și trezie
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
se va revigora abia în secțiunea de sinteză din final. Cultivată la romantici ca specie literară pentru comunicarea subiectivității, cartea de drumeție particularizează tipul călătorului instabil, multilateral și contradictoriu. Atenția exegetului se îndreaptă spre zonele explorate - muntele, lacul, ruinele, orașul aureolat de istorie și Orientul -, asimilate de romantici voiajului metafizic și psihologic, în timp ce natura și vechile civilizații sunt receptate printr-o obstinată mistică a transcendentului. Prezență nu numai de subtext în toate aceste studii, literatura română va fi abordată autonom în
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
soarele de vară”. Fructe sunt nu doar în cămară, ci peste tot; ele spânzură grele în crengi și cad, masive, ca în livezile miraculoase de pe malurile Tigrului și ale Eufratului. Ceea ce duce la o spiritualizare a peisajului. Nimburi de paradis aureolează fiecare priveliște contemplată cu ochii copilăriei, conferind picturii pillatiene un farmec aparte. Procedeul frecvent, observat de Tudor Vianu, e filtrarea naturii prin artă, cu o tehnică ce este a picturii impresioniste. În loc de a zugrăvi peisaj sau obiecte, poetul le schițează
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
cu mari reușite și relații sus-puse, prin care îi subjugă pe toți. În genere însă, Oraș patriarhal este o construcție romanescă viabilă, impunând prin arhitectura epică balzaciană, reușind să dea culoare și dimensiuni stereoscopice ambianței orașului românesc de provincie și aureolând-o cu tristețea dramei dezrădăcinării. De altfel, prin aceste două romane P. și-a propus să reprezinte în panorama sa epică conceptul exponențial sămănătorist al „târgurilor unde se moare”, cum își și numește ciclul în care le include. Altă idee
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
acțiunea, oscilează între două prezențe masculine, Andrea și Michaell, visând, în cele din urmă, la același Costa. Corespondent feminin al lui Costa, contaminată fiind de „molima plecărilor”, ea se caracterizează totodată printr-un ciudat amestec de trăsături: femeie mondenă, vag aureolată de bovarism, cu porniri boeme. O figură de un pitoresc aparte este Mavrodaphni (Daphni cea întunecată), fiică a apelor Dunării, „femeie-sirenă”, prezență secundară, însă destul de bine conturată, după cum se arată și atmosfera particulară, de un poetic nedefinit, a meleagurilor dobrogene
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
interpersonale, cultura și mass-media au fost și ele focalizate pe aceleași priorități programatice, care au menirea de a da un sens mișcării și transformărilor sociale din tranziție, o direcție și un mod de polarizare a unor semnificații sociale care sunt aureolate de un prestigiu greu contestabil. Sondajele de opinie, atitudinile general acceptabile social, problemele intens evidențiate, comentate și vizualizate de presă sau de liderii de opinie demonstrează asocierea cu opțiunile și realizările celor trei programe instituționale și cu eventuala lor promovare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
niciodată atât de elocvent ca atunci când mâinile ni se opresc pe o porțiune a lui. Prin mișcări fugitive sau prin evoluții mai ample, mâna exprimă adesea ceea ce nu se spune. Să vedem despre ce este vorba. Mâna prin păr Părul aureolează fața și contribuie la întărirea armoniei ei. Acesta este, fără îndoială, principalul motiv pentru care, atunci când vine vorba despre seducție, gesturile mâinii prin păr au atât de multă importanță. Să începem prin a combate două idei preconcepute care dăunează citirii
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
unei anchete care începuse - cu toate eforturile lui Marlowe - să treneze. Dacă aș fi avut puterea, aș fi încheiat romanul odată cu capitolul 27. Lamentabila discuție telefonică din ultima secvență a cărții, între Marlowe și Linda Loring, riscă să ruineze imaginea aureolată de singurătate a detectivului capabil să înfrunte nesfârșitul mister existențial pus în funcțiune de forțele răului. Sau poate, în ceasul ultim, Chandler a vrut, asemenea faraonilor din vechime, să ia cu sine în mormânt tot ce i-a aparținut? „Un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de culoare și dinamism. Copleșit, totuși, de autoritatea unor înaintași (V. Alecsandri, M. Eminescu ș.a.), el lasă rareori să răzbată și un timbru mai personal. Rețin, prin intensitatea elanului patriotic, poemele din Păstori de timpuri, ciclu evocator al unei istorii aureolate de mit și legendă. Nu lipsesc nici versurile de inspirație biblică în care, în pofida unor tonalități adecvate, nu se ating zonele de profunzime ale modelului. Poetul a lăsat și câteva sinteze privitoare la literatura rusă și reprezentanții ei de marcă
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
rămâne goală etc.) trebuie interpretat ca imposibilitate de a da sau de a primi. Celui ce visează îi lipsește generozitatea (nu știe să dea) sau umilința (nu știe să primească, dar mai ales nu știe să ceară). Vezi Cerșetor. Aură, aureolă Haloul luminos ce înconjoară capul (aureolă) sau întregul corp (aură) simbolizează strălucirea, energia pozitivă, căldura și lumina. Este un indicator al evoluției, cunoașterii, înțelepciunii și sfințeniei. Interpretarea depinde de ființa aureolată: - dacă e vorba chiar de cel ce visează, inconștientul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
conectivitatea, adică posibilitatea de a stabili legături, de a intra în comunicare, în reverberație și vibrație informațională. Virtualul este dincolo de real, cu ceva din el și, uneori, împotriva lui. Pe de altă parte, și realul pretinde uneori să fie „dublat”, aureolat de ireal, de virtual. Hibridarea permanentă a realului de virtual și invers stă probabil la baza progresului spiritului prospectiv și progresiv al conștiinței umane. Fiecare obiect virtual trimite spre un altul, deschide noi posibilități de invenție și de imaginație. Universul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Acestea instaurează noi percepții asupra distanței, spațiului, timpului, rapidității, oportunității. Ne putem întreba care mai este înțelesul copilăriei trăite acum, comparativ cu deceniile trecute? Este posibil ca experiențele fundamentale ale omului să fie filtrate de aceste noi ancadramente, ce pot aureola altfel trăirile de acest fel (prima iubire, bucuria aflării adevărului și a reușitei, atașamentul față de aproapele care în realitate ne este departeă). Se naște astfel un nou spațiu de comuniune și împărtășire a experiențelor - cel de ordin virtual. De altfel
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: „Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
contribuții exegetice extrem de substanțiale, care au confirmat statura modernă, europeană a scrierilor lui B., iar Inimi cicatrizate a fost transpusă imediat după apariție în idiș și a cunoscut câteva ediții în Israel, precum și versiuni în alte câteva limbi. Faptele se aureolează de nu știu ce nimb fantastic, de un anumit grad de magie, fără însă a-și pierde consistența lor concretă. [...] Și marea valoare a cărții tocmai aici stă: că se prezintă ca o sinteză închegată, organică, unitară a unor probleme metafizice și
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
a o transporta în lumină - simbolul axial al volumului, ca și al celor ulterioare. Poetul plonjează într-un lung „vis ontic”, în care „obiectele sunt / O scară cu treptele ferme / o lume fără praf”. Obsedanta temă a Timpului revine, însă aureolată de noblețea traseului ezoteric, de al cărui instrument magic, cuvântul și Cuvântul, poetul, ca și eseistul, devine tot mai conștient. Odată cuvântul rostit, „Lumea poate începe”. El este prima și ultima treaptă a creației / Creației: „Iată, îți dau un cuvânt
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
pe șine. E doar un moment de simbolism ieftin, pentru că trebuie să mă supun regulilor stricte ale realismului. Cu alte cuvinte: nu se vede nimic. Ceața primăvăratică plutește pe meterezele podului Belle Isle, proaspăt inaugurat. Globurile gălbui ale felinarelor strălucesc, aureolate de ceață. ― Ce de trafic la ora asta! se miră Lefty. ― Da, Îi răspunde Zizmo, e foarte circulat pe timpul nopții. Podul Îi poartă lin pe deasupra râului și Îi depune pe partea cealaltă. Belle Isle, o insulă În formă de parameci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cine ar putea fi? întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
omul cu părul brumat. Problema încetase, pentru că întunericul mă oprea să văd fața Adelei, oglindă în care, prin contrast, îmi număr anii, și pentru că inconștient știam că același întuneric o oprea și pe ia să-mi vadă argintul care mă aureolează. Dar prima casă din Bălțătești rupse farmecul. Case, maghernițe... De unde răsăriseră toate acestea? La lumina felinarului de peste drum de poarta ei, am văzut-o. N-o mai văzusem de mult, din restaurantul de la Târgu-Neamțului. Acum era obosită. Îi era somn
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iar cum Atena nu-l slăbea cu privirea ei fascinantă, Tony Pavone cu suficientă emoție o sărută pe frunte. Privirea lui se Încruțișă cu a fetei studiindu-se câteva fracțiuni de secundă fără să clipescă. Întreaga ei figură se profila aureolată de strălucire depășind orice imaginație...! În timp ce ochii sărbătoriteipictați-de un limpede albastru, mărginiți de strălucirea unor presupuse diamante ce difuzau lumina ochilor imitând datorită refracției Însuși, Curcubeul - te hipnotiza cu așa o forță de penetrație, Încât cu dificultate reușeai să revii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]