269 matches
-
c-o să ieșim din București. Fâșii de iarbă mustind de apă înconjurau din toate părțile colonia de rulote cu perdele colorate. Trupa venise în Capitală de peste o lună, fără reclamă zgomotoasă, alămurile lor nu reușeau să treacă de distracția mahalalei. Aurolacii ajutau la toate, descărcau-încărcau, puneau oglinzile să prindă, să amplifice lumina, ridicau panourile casante cât un stat de om, le strângeau când începea să plouă, adică tot mai des trebuia să repete manevra asta... Aveți spectacol? Avem în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe lângă care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și cerșetori internaționali, cu permis de liberă trecere prin toată Europa, vezi, se emancipaseră de-acum, Occidentul venise să-i ia de suflet cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu aurolac. Inspiri-Expiri. Miros de combinat chimic. Li se distribuie bilețele cu poezioare despre părinții iresponsabili. Când ajung la Inspectorat, deja coada ocupă trei coridoare. Multe figuri cunoscute. Mă încurajează: tot mai bine era cu ăla de educație fizică. Cel puțin avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acasă... Tot tacâmul. Ei ne-au zdruncinat serios convingerea că de România se alege sistematic praful, amintindu-ne că, în cei zece ani ai lor de absență, au dispărut dughenele ce sufocau trotuarele, câinii vagabonzi, munții de gunoaie dintre blocuri, aurolacii din scările blocurilor, spectrul vadimist și spaima mineriadelor, în vreme ce tot mai mulți colegi de-ai lor își făceau nume, firme și chiar averi în Apus, tot mai multe vedete rock vin pe Dâmbovița ca acasă, lumea românească și-a redobândit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
s-a făcut, însă, rușine și n-am găsit ceva mai bun de făcut decât să improvizez o poveste. Am zis că mă duc după alimente, la Lisa. De fapt, mințeam. M-am dus doar în Gara de Nord. Atunci nu erau "aurolaci" acolo, am putut să par un călător cumsecade care a pierdut trenul sau a sosit din provincie și nu are bani de hotel. După trei zile (ziua umblam pe străzi, lihnit de foame, sau mai făceam pe hamalul), m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un ecou straniu: „...sub pașii noștri grei... Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unitatea militară, tranversa șoseaua pe niște stâlpi, așa, da’ am tăiat-o din capu’ ăsta, de la unitatea militară. 200 de metri, poate și mai mult. Ne-a văzut, dar nu prea-i interesa pe ăia. Nu-i interesa. Ne-ajuta aurolacii de-acolo, ne ajuta. Le dădeam și lor un pachet de țigări, zece mii de lei și trăgea de le venea rău. Și le ardeam pe câmp, acolo. Băgam în sac și plecam prin metrou, prin tramvaie... așa plecam cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trăgea de le venea rău. Și le ardeam pe câmp, acolo. Băgam în sac și plecam prin metrou, prin tramvaie... așa plecam cu ei acasă. În saci, da, că eram îmbrăcați curați. Că-i plăteam pe ăia - zece-cinșpe mii. Pe aurolaci. Ei tăia. Întâi îi ardeam. Îi dădeam foc, că are cauciucul ăla grosu’. Are două rânduri... de fapt, trei. Ardea alea, strângea sârmele și le băga acolo. Ori luam taxiul și plecam cu taxiul. Furam de stingeam; nu iertam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de junglă, e pușcăria junglă în general, dar acolo nu e un om mai matur să te învețe să faci bine. Acolo ești de capul tău, faci ce vrei, te droghezi, acolo disperi mult. Nu luam droguri, cu pastile, cu aurolac, prin pușcărie procuri ce vrei tu. Eram pe Brăila. După ce am plecat pe cursă, iar m-am luat de m-am tăiat. Eram disperat că familia mea era la pușcărie, că pe mine nu mă caută nimeni, nu mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a murit el, nu am fost acasă. M-am întors că m-a luat poliția după stradă și mama venea și mă lua. Iar fugeam. N-am stat pe stradă până la Revoluție. Am stat vreo trei luni pe stradă, cu aurolacii. Și dup-aia, m-a luat o femeie, o țigancă din Grozăvești și, pe lângă cei șapte copii ai ei, m-a crescu și pe mine. M-a luat în metrou. Mi-era frică să merg cu ea, că erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
alea. Și-o găsi ea nașul pân’ la urmă. Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate hârtoapele din centru și după multe manevre, opresc în fața sediului Ministerului de Externe. Thoughtful ca întotdeauna, ministrul a pus trei aurolaci din zonă să dea la lopată și să degajeze curtea de omătul și noroiul depuse peste tot încă de la Intrarea Maicii Domnului, când a căzut prima zăpadă din iarna asta. Pe la prânz, nemulțumit de rezultat, a mai pus și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un ventriloc. Și nici paginile nu le mai întorcea. Stătea cu mâinile întinse, cu cartea între ele, ca o tavă goală pe care tot aștepți să vină să ți-o ia cineva. Primii care au început să huiduie au fost aurolacii lui Râmboacă. I-au urmat șahiștii din Asociația „Obancea șahistă“. Apoi s-a pornit scandalul. Mai să-l linșeze pe trișor. Era al optulea dintr-un grup de surdo-muți instruit de Subreanu, care încercase astfel să-și pună în aplicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar își dă silința, trebuie să recunosc. Dacă începe să-și facă de cap, spune-mi și o să pun să-l biciuiască.“). Sextus se ivi din biroul lui Bez. Înalt și slab, ca un cadavru în putrefacție, avea o față de aurolac, dar nu și vocea potrivită. —Păzea, că vine Lurch 1, spuse Bez. Lurchie, ia adu-ne tu ceva de băut, mie și lui Sam! Eram nevoită să recunosc faptul că săracul băiat chiar semăna, și încă foarte tare, cu valetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
păreau născuți unul după altul, din aceeași plămadă, ci în același timp, dintr-o oglindă. Ceea ce însă aduna cele două fețe ale oglinzii între aceleași coperți și făcea ca un singur nume să fie acoperitor pentru amândoi era punga cu aurolac pe care, cu mâini tremurânde, și-o treceau unul altuia sau, mai exact, și-o smulgeau unul altuia. Lucică avea, în schimb, fața albă și netedă, chipul prelung de parcă ar fi fost zugrăvit pe tencuială, iar trăsăturile delicate păreau trase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dușcă și oftă. — În fiecare zi de duminică Iisus moare pentru noi pe altar. Se făcu tăcere și toți îl priviră nedumeriți. Atâta tăcere, încât se auzeau măruntaiele gunoaielor, desfăcându-se, și buzele celor doi puști sugând din punga de aurolac. Ceea ce îi aminti lui Calu că el e șeful. — Puțică ! strigă. Ia fă-te-ncoa’ ! Cei doi flăcăi se înfățișară, ținând, fiecare, de câte un colț al pungii. — E vremea să ghiojdim, hotărî lipițanul, făcând, cu palma, un semn pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care le înviorase ochii și le îmbujorase obrajii. Omul-pasăre făcea volute, începând deja să amestece limbile, păsărește. Puteai să juri că ai în fața ta doi frați siamezi. Puțică își îmbrăcaseră haina largă, singura pe care, laolaltă cu punga duhnind a aurolac, erau dispuși s-o împartă. Fiecare cu câte o mână și un picior afară și capetele scoase ca din același gâtlej, făcură o tură prin fața audienței înveselite. Apoi trecură la numărul de senzație. Puțică din dreapta începu să mănânce semințe de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu ochii împăienjeniți de vaporii de aurolac. Trăgeau cu nesaț din punga de plastic ținută strâns, ca nu cumva aburii amețitori să se risipească. Era felul lor de a respira, care îi făcea liberi, gata să îndure bătaia și foamea. Viața le era plină de neprevăzut, auzeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altul. Magdalena se întinsese pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
natural frumos ? Altfel spus, negăsind soluții (nu numai financiare, pentru că ăla cu salariul mare trebuie să și-l merite) putem să ne facem de frumos cu buruieni de urât ? în plină criză de competențe (pornind de la Guvern și terminând cu aurolacii) nu trebuiesc luate măsuri de criză ? Un cuvânt pentru Porumboiu: prietene, calificarea nu era numai visul și dorința domniei tale... scuză-i pe concetățenii noștri care au plecat mai din timp de la meciul internațional cu Slavia Praga pentru singurul motiv
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
unde ai noștri (FC Vaslui) au obținut un egal în preliminariile Cupei UEFA, impresionează. Foarte multe hoteluri și restaurante, curățenie desăvârșită pe străzi, spații verzi perfect organizate. N-am văzut câini comunitari. Din viața de noapte am văzut și câțiva aurolaci, un cabaret cu promisiuni... extreme ! Și mișcare până către dimineață . Am băut o bere împreună cu un prieten de la Evenimentul Zilei și m-am fotografiat cu bravul soldat Svejk al lui Hașek din cârciuma (modernizată) U Kalicha unde încă mai este
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
acest lucru se întâmplă în raport cu comunitatea noastră. Este și cazul acelor jurnaliști care au venit, poate pe fugă, în țara noastră, au luat contact atât cu realitățile dure care încă mai există la noi (copiii sau bătrânii străzilor, câinii vagabonzi, aurolacii) cât și cu o parte din lucrurile frumoase pe care le avem și noi. Apoi, totuși, au vorbit doar de primele. Mulți jurnaliști italieni nu cunosc faptul că la București, de exemplu, nu există tabere de rromi. Ei cred că
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
și strigăm: "Noroc, doctore, la mai mare!" Îmbrăcat în roz, culoarea tinereții eterne, dactăr Nicu zîmbește în stînga și-n dreapta și aruncă confetti: roșii, galbene, albastre. Tot cartierul se-nveselește de-odată, parcă au dispărut și gropile din asfalt, aurolacii din fața cinematografului, cîinii vagabonzi de pe alei... Cum să nu-l iubești pe dactăr Nicu, cum să nu-l votezi?! Dudu Dudu s-a născut în tomberonul de lîngă blocul P4, într-o pungă de plastic. Doarme în tomberon, mănîncă în
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
își afișează creațiile prin metrouri. Deși cele mai duioase clipe și le petrece omul la W.C. Capodoperele se sincronizează cu sensibilitatea mai multor veacuri. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Pentru cei din jurul lor, avangardiștii nu au fost decât niște aurolaci spirituali. Există creatori de artă care nu s - au mai putut ridica de sub lespedea primului succes. Abstractul în artă înseamnă ori mai multă subtilitate, ori aer rarefiat. Caligula îi obliga pe poeții mediocri să - și înghită versurile. Astăzi o asemenea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
substanțe 1)Ați luat hașiș, marijuana etc? Nu Da ........... Dacă da: Regulat? Câteodată? Pentru a vedea cum e? 3) Ați încercat și alte substanțe? Dacă da, despre ce substanță e vorba: Un medicament (calmant, stimulent...) Un produs de inhalat (eter, aurolac...) Halucinogene, LSD ... Ecstazy, amfetamine Altele (care) Conducerea automobilului 1. Aveți permis de conducere? 2. Atunci când conduceți... Niciodată Rar Des Întotdeauna Aveți tendința de a merge cu viteză mare? Vă puneți centura de siguranță? Vă puneți casca? Ați condus în stare
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Ca a noastră la televizor, unde rămînem multă vreme cu mintea brăzdată de anunțul primului-ministru ce s-a adresat „națiunii, singura căreia este obligat să-i dea socoteala”. Care i-a și dat-o. În Poliția română, un articol pentru aurolaci gînditori: „Căsătorie la Academia de Poliție”. „Era de așteptat ca doi tineri vivanți, serioși și profunzi să se căsătorească.” Ba nu era de așteptat deloc, de obicei se căsătoresc tinerii mai puțin vivanți, mai molîi. Un nostalgic definitiv cretin, citează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]