308 matches
-
enciclopedie, de apropieri curajoase între fapte mult depărtate între ele. Distanțele se pierd în viziunea această romantică, viziune ce concentrează spațiul, creînd un univers de armonii nevăzute și simboluri. E relevat interesul special al lui Hașdeu pentru origini, pentru momentele aurorale restabilite pe coordonate abisale, între care obîrșiile dacice ale poporului român, pe o direcție pe care au mers Grigore Tocilescu, Nicolae Densusianu, Vasile Parvan, Lucian Blaga. Această atracție de factură romantică apare consubstantiata cu întoarcerea către rădăcinile dinaintea latinității care
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
încrustată într-un ungher secret al minții, de unde știu că va dispare doar o dată cu funcțiile cortexului, neuronilor, sinapselor mele. S-ar prea putea ca Marina, de acolo unde este (unde o fi oare?), să nu fi reținut nimic din ziua aurorală a încastrării ei definitive în structura de rezistență a memoriei mele; aș zice că nici nu mai contează: esențialul e că, în neștiința ei, a înfipt adânc unul din pilonii trecutului, făcut - grație ei - numai din farmec și evanescență. Adio
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
devenind în felul acesta nu doar scriptorul, ci și obiectul literaturii, prin simțirea infantilă la ajutorul căreia recurge. "Scoateri de limbă" la adulți, "tocmai fiindcă știu că gestul meu copilăresc îi scoate din sărite", paginile în chestiune refac psihologia vîrstei aurorale printr-o naivitate afectuoasă, prin animism și antropomorfism, dar mai cu seamă printr-un imaginar activ, inepuizabil. Obiectele sunt iubite, botezate, dojenite, printr-un acaparant simulacru de umanitate dibuitoare, ce își face ucenicia. Nepăsătoare la ce ar putea gîndi cei
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
Oh, nu, nu! Cuplul care mi-a luminat orbitor sufletul, ca un soare fraged, mereu pierdut, mereu regăsit la buza lacomă a unui orizont intim a fost Tom și Becky! Da Tom Sawyer și Becky Thatcher! Cel mai fermecător, mai auroral, mai pur și mai sfîșietor-dulce cuplu, pentru mine, din întreaga literatură! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 4.IX.1980
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
a ceea ce Pillat numește stânga și extrema stângă a liricii interbelice o enormă influență: suprarealiștii francezi, futuriștii italieni, expresioniștii germani rămânându-i datori. Precum, dimpotrivă, lirica americană își datorează originalitatea tocmai și anume lipsei de tradiție, de surse, caracterului ei auroral. Ceea ce duce la un alt fel de puritate... În mare, căile investigației pillatiene în sfera liricii pleacă astfel de la inovatoarea Renaștere, către stația poeziei pure - era momentul de vârf al disputei bremondiene - cea “nedespărțită de muzică, de armonia cuvântului golit
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Mihai Zamfir Figură aurorală a pașoptismului, Heliade este cel dintîi scriitor român care a avut ideea apartenenței la o „generație a începutului“ al cărei șef să fie el însuși. Psihologia inaugură rii, a lansării unui plan pentru dezvoltarea ulterioară a culturii naționale, îl definește
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
lux,/ roz, inedit, al Isadorei" (Antistrofă). E un idiom sofisticat, al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce stîrneau hazul ori indignarea contemporanilor, însă pe care-i percepem azi cu o blîndă comprehensiune și în care vedem nu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
instabilă, construit fiind pe baze nesigure: focul - care se autoincendiază, pământul - care se absoarbe în propriile străfunduri, apa - sub formă de mlaștini și aerul - insuficient, sufocant. "Un univers pe cât de viguros, pe atât de măcinat lăuntric, consistent și fragil, inform - auroral și crepuscular, fastuos și declinant." (Nicolae Manolescu). Liviu Georgescu - Călăuza, Ed. Axa, Botoșani, 2000
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
punct de referință (fie și pentru o raportare polemică). Literatura funcționează după principiul tutelar al autogenezei și autotelismului. Cărțile descind din cărți, iar, în spațiul artistic, noutatea absolută rămîne doar un mit. Neexistînd creație din nimic, nu există un moment auroral. Totul, în cultură, vine în continuarea a ceva pe care se sprijină. Imposibilitatea identificării unui moment al începuturilor nu a împiedicat însă, ci, dimpotrivă, a amplificat fascinația pentru acesta, transformîndu-l într-o adevărată obsesie care a dus la postularea axiomatică
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
deci, predispunând la o uitare comodă. Dar, personal, văd lucrurile un pic diferit. N-aș vorbi numaidecât despre o nostalgie a tinereții pe care deja sexagenarii autori o resimt. Îmi este însă destul de clar că aceștia sunt conștienți de momentul auroral pe care l-a reprezentat în scrisul lor deceniul al nouălea. Cu toate neajunsurile lui de ordin politic și social, intervalul a fost unul extrem de fertil și, în felul său, extrem de coerent. Se vorbea, între debutanții de atunci, despre „generația
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
eminenții politologi Dolănescu și Irina Loghin, apți a-i îndoctrina pe români. Așa a crezut în incalculabila-i generozitate, dl. Vadim. Acum, că s-a descotorosit de aceste salamandre, de cum au dezertat, dumnealui se simte nou născut, convins că o aurorală epocă i se deschide înainte, mai cu seamă după ce dna Sanda Țăranu i s-a alăturat cu arme și umbrelă. Când încă un cârd de parlamentari de-ai săi se vor îndrepta hipnotic pe curbele fluidului magnetic al paradisului Puterii
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
poeților, determinându-i să facă tot ceea ce, de regulă, nu se face; și să scrie tot ceea ce, în mod curent, nu se scrie... Sub acest raport, există o clară continuitate între cele două momente artistice, chiar dacă al doilea, cu orgoliul auroral al debutului, preferă delimitarea cât mai zgomotoasă de cel care l-a precedat. Între Mihail Gălățanu și Marius Ianuș, ori Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Teodor Dună, apropierile sunt vizibile - și determinate de angajarea decisă a noilor poeți pe
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
fiecărui poem în parte, dar volumul în sine se dorea și era o construcție. Ca și în cîteva din cărțile ulterioare, Liviu Georgescu propunea acolo o cosmogonie, imagina geneze și apocalipse, într-un traiect pe care unii interpreți îl numeau auroral. În sensul că, pe urmele romanticilor, poezia aceasta construia în mari panorame reinstituirea luminii. Apocalipsele erau doar o etapă, necesară noii geneze. De altfel, Ziua de dinainte mizează, cred, dincolo de reușitele de traseu, tocmai pe acest sens global, pe care
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
că nu s-ar fi putut apropia de T. Maiorescu, acceptîndu-i opiniile, participînd la constituirea Junimii și la apariția Convorbirilor literare. Destinul, să conchid, a fost, și de această dată, bun cu Iacob Negruzzi. A devenit repede, atunci, în epoca aurorală a învățămîntului universitar de la noi, profesor universitar și și-a exercitat această funcțiune nu numai la Iași, ci și, după strămutarea sa din 1885, la București. Și, pe deasupra, ca să aibă din ce trăi (moștenise, ca legatar al averii părinților, o
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
dup-aia șampanie, caviar/ gagicile pe noi grămadă, și să vedeți ce decorații ne-a dat/ însăși regina, bă, cu mâna ei...»" (pp. 86-88) Primele versuri citate spun destul de mult despre felul subtil în care Mircea Cărtărescu transmite disoluția iluziei aurorale din anii optzeci: dacă în volumele anterioare se găseau poeme puse pe ritmurile hiturilor celor patru Beatles (cam în felul în care Șerban Foarță scria Texte pentru Phoenix), de data aceasta linia melodică se evaporă, laolaltă cu spiritul. Ce rămâne
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
suferință: („să port calvarul și umilința ca nimeni alta”). Frustrarea e însă liric productivă. Incapabilă a-și reface autobiografia, Clara Mărgineanu se „răzbună” asupra acesteia în efigie, conturînd un peisaj morbid, sălaș al unei entropii lăuntrice, aparent fără leac. Vîrsta aurorală revine stăruitor în memoria lirică: „tăcerea i-a născut în inimă un monstru: umilința/ pe viață,/ nici măcar nu i s-a spus că mai are un tată:/ Dumnezeu” (Amintiri din copilărie). Ființa frustrată dă pe gît potirul cu păcură, paginile
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
o sutană țesută grosolan, avea o înfățișare mai degrabă rustică. El a spus un lucru foarte frumos pe care l-am reluat în volumul meu Célébration, în capitolul despre Sfântul apostol Pavel: "Iisus, spunea abatele Munier, pornind de la simbolistica creștinismului auroral, Iisus este peștele, dar sfântul Pavel e scheletul peștelui". Iar fără schelet, un pește e o moluscă. R: Referindu-se la același raport dintre Iisus și Sf. Pavel, Cioran, vizând alte ținte, a spus un alt lucru: că apostolul e
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
la Bacovia un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării greoaie". Care e adevărul? Avem sentimentul că ambele imagini critice își găsesc pilonii de susținere în creația la care se referă. Ea este atît "primitivă" cît și "apocaliptică", aurorală și crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un amplu
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
discuții cu astfel de personaje și, în afara unei suverane incredulități, nu puteai scoate de la ei nici o iotă aprobatoare. Se întâmpla chiar să te considere puțin țicnit, un tarat incapabil să treacă dincolo de propriile complexe și să vadă lucrurile în lumina aurorală prezentată de avalanșa de cărți și studii ce proslăveau, în Occident, „valorile” comunismului. Culmea e că astfel de oameni, admiratori frenetici ai internaționalismului comunist, iau foc deîndată ce aud de globalizare. Schizofrenia fără speranță în care trăiesc a ajuns să
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și rotund/ un ochi lung prealung/ care ținea/ din anul 9 pînă în anul 999./ în
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
veșnic numai flori și un dulce sóre." Ceva din eleganța unicei margarete, pe fond neutru, trece în aceste rînduri care nu au nimic a face cu opulența mesajelor căutate, nostime, cu rime, cu motive, cu aluzii. Nimic, într-o urare aurorală, păstrînd distanța, de la un tînăr - pesemne - domn la o tînără doamnă, nu trimite la petreceri, la mese îmbelșugate, la bani, într-un cuvînt la toate aceste cîrje ale sărbătorii. Doar comunicarea simplă, spre a da de veste și celor dragi
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
Negreșit. Și încă, într-o tonalitate simpatetică: Oricum ar fi, biologicul, sexualitatea ocupă un loc central în literatură fiindcă așa se întîmplă și în viață, iar scriitorii doresc să simuleze realitatea. Ereditatea biologică ca și cea spirituală este produsul unei aurorale, nu mai puțin tulburătoare complementarități între cele două sexe, ilustrînd admirabil teza coincidentia oppositorum. O poți judeca doar coborînd la fondul acela obscur, atavic formînd o întreagă floră instinctuală care iese extatic la lumină ca un ciorchin de poezie, calinerii
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
frăgezime.// Ca să rămâi aici durată subteran,/ în porii din hârtie,/ ca o întâie dâră febrilă/ de sânge/ pe o coapsă nubilă,/ ca un dureros filigran." Scrisul, nimic nou, nu e o posedare oarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O aurorală minciună. Urna grecească, pe care fantoma lui Patrocle i-o evocă în vis lui Ahile. Urna datoriei săvîrșite, a poeziei împlinite în rostul ei, de-a aduce ființă în ființă: "Și știind că rostul meu sfârșește-n leat/ când farmecele
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
fin scepticism, o modestie anxioasă îl specifică pe critic, sub emblema unei persistente melancolii. Cîteodată grima e cea a unui ins dezabuzat, îmbătrînit pasă-mi-te în floarea vîrstei, ce-și recunoaște cu oarecare dificultate elanurile inițiale, topite în ceața aurorală, precum o legendă a ființei neîmplinite: Acesta ești tu, cel de azi. Un tip de patruzeci și trei de ani, care a ratat tot ce era de ratat (cariera, familia, marea iubire ), trecut încetișor, pe nesimțite, de la statutul de mare
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]