271 matches
-
specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare trivială, dar nu putem neglija chiar orbește tema unui roman). Despre densa rețea de capilare care leagă realul de ficțiune? Despre stil, pur și simplu, autarhic și copleșitor, adică despre literatură și nesfârșitele ei latifundii? Sigur că da, într-o anume măsură, căci acesta e profilul lui Marin Mălaicu-Hondrari, exersat cu admirabilă tenacitate încă de la prima lui carte. Aș avansa însă o ipoteză destul de îndrăzneață și
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
a CAER permitea Moscovei să exercite un control eficient asupra mișcărilor țărilor-satelit. În cadrul CAER toate liniile de cooperare aveau un traseu vertical, spre Moscova, si nu orizontal, între statele din regiune.193 Cooperarea economică bilaterală era descurajata 194 în favoarea dezvoltării autarhice a economiei naționale, aceasta din urmă fiind limitată doar de politică de promovare a dependenței economice față de Uniunea Sovietică.195 Mai mult, prin faptul că URSS avea la dispoziția să o rețea mondială de partide de exemplu la întâlnirea de la
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu și nici câștigător, se înscriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
răbdare și pasiune; - prepararea unor produse culinare cu ingrediente primare, fără adausuri chimice, ce duc la obținerea de produse lactate (brânzeturi, cașcaval), produse din carne și pește, băuturi alcoolice, prăjituri ș.a. 2. Meșteșugurile constituie nu doar activități indispensabile unei economii autarhice, specifice perioadelor istorice vechi, ci pot genera adevărate opere de artă, prin măiestria creatorilor. Se impun: - olăritul, activitate tradițională pe bază de materii prime locale și cu o prelucrare specifică (ardere, gravare). Centre mai cunoscute arii de practicare sunt: Marginea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
crupele în afară, cu tineretul la mijloc, iar armăsarul pregătit de luptă în afară. Scroafele făceau cerc, dar cu boturile în afară pentru pentru a încolți lupul. Iată lucruri pe care germanii nu le cunoșteau. Aici domnea un complet sistem autarhic, populația producând aproape tot ce-i trebuia pentru casă. Unul dintre germani, Gaspar, din nordul Germaniei, pentru prima oară a văzut roșii, un altul pepeni. Se consumau zarzavaturi, ouă de rață sălbatică, carne de pasăre și de porc. Se cultiva
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
unde se face caz de democrație fără să fie nevoie. Vom controla îndeaproape mișcarea mărfurilor și călătoriile negustorilor în afara țării. O să le punem în vedere că înainte de toate e nevoie de un comerț național, că trebuie să devenim o țară autarhică, așa cum a ajuns Italia Ducelui, care produce tot ce are nevoie singură, iar, dacă nu reușește să producă, atunci nu mai are nevoie de acel lucru. Crima civilizației plutocratice este aceea că a inventat necesități artificiale la națiuni pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și în perioada de tranziție. Sistemul economic promovat de comunismul românesc corespunde idealului corporatist 1 de organizare a societății descris de Mihail Manoilescu în anii ’30 (Manoilesco, 1938). Principalele argumente ale acestei interpretări, după cum arată Daniel Chirot, țin de tendința autarhică a sistemului economic 2, de industrializarea masivă și de ideea naționalismului excesiv. Tranziția Afirmam anterior faptul că bărbații reprezintă grupul câștigător al tranziției și că, datorită modului de interacțiune dintre diferitele grupuri prezente în socialism, ei au reușit să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
emanciparea economică a zonei, valorificarea superioară a resurselor sale, gradul de autonomie decizională în folosirea resurselor proprii și atragerea celor străine, ridicarea nivelului de trai al locuitorilor. În același timp, însă, prezintă interes căci nu este vorba de un sistem autarhic modul în care economia locală se înscrie în concertul economic național, elementele de originalitate și specificitate cu care participă la diviziunea națională a muncii. Prin poziție geografică, tradiție, resurse, politică economică (regimul impozitelor și taxelor locale, sistemul de facilități, instituirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
schimburilor. Totuși, concretizarea liberalismului economic nu a dus niciunde la dispariția națiunilor, din contra. Acest lucru poate fi înțeles prin faptul că frontierele nu trebuie privite doar din punct de vedere economic, ca mijloace de demarcare a unui spațiu relative autarhic și de protecție față de restul lumii. Ele delimitează, de asemenea, spațiul în sînul căruia se derulează un anumit număr de transferuri, în general invizibile, cum e recursul la o monedă unică în spațiul considerat, fluxuri parțial nestingherite de existența administrațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a definit. Literaturi care au poeți ca Mallarmé sau Ion Barbu sunt literaturi mature. Asta pentru că poetul sentimental sau rapsodul național apar pretutindeni dintr-o legitate, pe câtă vreme poetul ermetic nu este cerut de o asemenea legitate, el este o natură autarhică. Gîndindu-se la acest lucru, cititorul va vedea mai limpede viața și scrisul implicate direct, inseparabile, într-o operă de construcție. Vederea totală a lui Ion Barbu, iată un lucru pe care mulți critici l-au neglijat. Oricât de amănunțit s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar, în sinea mea, continuând firul gândurilor, îmi propun că, în cadrul sistemului de configurare a platformei STM, sè analizez și influența acestui server oglindè, sufeltul metafizic, si sè testez capacitatea lui de a crea linii de comandè suplimentare, adiacente și autarhice sistemului de bazè, Ilarie se înfierbântè, de parcè mi-ar auzi gândurile, contrazicându-mè, Matei, ascultè-ți, mai întâi, sufletul! Nu trebuie sè ne folosim numai urechile pentru a auzi chemarea cea adevèratè! Fiecèrui simt din sistemul anatomic de simțuri îi corespunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
conținutul său propriu pentru a funcționa ca un fel de emoticon al stărilor emoționale confuze și contradictorii ale populației. Această anemie semantică, explicabilă și firească într-o anumită măsură, a devenit însă model public prin promovarea în mass-media a talk-show-ului autarhic, a simulacrului de dezbatere publică, în care limbajul nu se semnifică decît pe sine și se reduce adesea la punerea în valoare a vorbitorului. Cuvintele evoluează într-un balet narcisic, incapabile să rostească nu doar adevărul, ci și falsul. Poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și ei să umble pe pământ. Acum, n-ar mai îndrăzni. Înainte de al doilea război mondial, care i-a obligat pe țărani să ia contact din nou cu istoria, adică în anul plecării mele la liceu, nu dispăruse satul aproape autarhic, cu orizonturi rigide, bănuitor și prudent în fața noutăților. În București se încinsese de mai bine de un deceniu "cearta dintre antici și moderni", în versiune românească, dar Lisa trăia liniștită într-un timp semipatriarhal. Tehnica modernă se reducea atunci la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Imperiu). Astfel, tezaurele de monede romane sunt tot mai puține pe măsura întăririi dominației slave la nord de Dunăre. După împăratul Justin II (565-578), moneda romană aproape dispare pentru mai multer secole (VII-X). Economia de schimb în natură a slavilor, autarhică, a pus capăt legăturilor comerciale cu Imperiul. Simbioza româno-slavă este prezentă în Transilvania și Muntenia, în secolele VII-VIII, pe când în Moldova, simbioza se prelungește încă două secole (IX-X). După secolele VIII-IX, așezările slave și slavo-române încep să dispară și să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
industriei. În plus, în loc să încurajeze dezvoltarea economică pe bază regională, cu fiecare zonă concentrată asupra producerii a ce putea ea fabrica mai bine, influența sovietică a făcut la început ca toate statele să aibă economii industriale similare și paralele. Planurile autarhice, practicate în Uniunea Sovietică, date fiind rezervele ei bogate de resurse naturale, aveau să se dovedească totodată nerecomandabile în Balcani, dar odată implementate, erau dificil de schimbat. Modelul stalinist a fost adoptat inițial, cel puțin parțial, din cauză că experții sovietici și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
piața liberă. Comerțul exterior a trecut și el sub controlul guvernului. De acum înainte, importul și exportul de bunuri erau efectuate prin intermediul unor oficii speciale ale statului, organizațiile de comerț exterior. Inițial, relațiile comerciale cu exteriorul nu erau încurajate; programele autarhice din perioada de început încercau să limiteze comerțul la procurarea articolelor care nu puteau fi produse de economia internă a statului respectiv. O nouă povară era deci pusă pe umerii guvernului central și ai aparatului birocratic al statului. Cu toate că multe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
românești. Izolarea simbolică este esențială. Ceaușescu miza pe o tresărire a națiunii. Or, această națiune nu-1 urmează nici în proiectele sale grandioase de reorganizare a peisajului și nici în mobilizarea sa naționalistă antimaghiară. Speranțele într-o mutație transnațională înving speranțele autarhice. Ceea ce era în anii '50 un proiect prometeic devine în anii '80 subiect de scandal. Ceaușescu distruge, se spune; el însă pretinde că ar construi. Acționînd, el rămîne credincios propriilor declarații din 1965 și 1971, ca și cum erei perestroika a lui
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în anii '20 ai secolului XX, Ortodoxia "era un curent mai mult spiritual și cultural"; în anii '30, ea a devenit "un curent politic, adesea cu atitudini extremiste, xenofobe, autarhice" este contraproductiv în măsura în care Ortodoxia nu se confundă cu practica culturală sau cu cea politică, în pofida unor derapaje care începeau să prindă contur în interiorul Bisericii, amendate de elita intelectuală interbelică, precum am relevat, prin analiza noastră, în anumite cazuri punctuale. Dacă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și pri vate și care este unica bază solidă a ade văratei democrații.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Opere, ed. cit., pp. 498-499. </ref> În această ecuație a moderației, „naționalismul“ profesat de „fracționiști“ este doar un alt nume pentru șovinismul autarhic ce propune, odată cu persecuțiile antisemite, evitarea privirii critice și a deschiderii către autenticul progres. Încurajarea cetățeniei, metamorfozarea supusului în actor al regimului constituțional sunt de neimaginat în absența unei îndrumări spre civilizație. În această pedagogie de durată lungă, organizarea energiei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
referința realistă este o transcendență care subminează caracterul imanent - absolut, deci - al operei. În treacăt fie spus, aceasta este esența avangardei: beția imanenței, venită de la Nietzsche, care Încearcă, Într-un exercițiu mistic, topirea transcendenței și a imanenței Într-un Unu autarhic: arta. (Oarecum la fel gîndise Marx desființarea claselor sociale, topirea lor Într-un Stat fără clase sociale). Dar, În mod ciudat, Todorov nu opune avangarda unei arte democratice, ci tocmai artei ideologice a comunismului triumfător. Mi se pare prima lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
virtual măcar, lucrarea sa recunoaște implicit problema cu care se confruntă cultura, mai mult, societatea și indivizii, În pragul mileniului trei: comunicarea. Tema din remă a cărții aceasta este, comunicarea, conștiința stimulată de prezența Celuilalt, ignorat de teoriile tari și autarhice ale secolului lui Hitler dar și al lui Lévinas. Comunicarea este tematizată la două nivele: structural, În primul rînd, apoi, intenționat sau ba, dar nu lipsit de importanță, lexical. Introducerea și Încheierea cuprind șapte capitole axate pe tot atîtea categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
romanul celebru pentru că include prima definiție a autoficțiunii datorată lui Serge Doubrovsky, În 1977: Fils (Fii sau Fire). Aici, autoficțiunea e o simplă practică scripturală, „autofricțiune”. Actul scrisului e echivalent cu actul sexual, violent și liber, sublim În Încercarea lui autarhică și sisifică de auto-oglindire. Aceste două romane sunt greu lizibile din pricina absenței punctuației, a coerenței narative. Ele reprezintă cântecul de lebădă al utopii literare, eșuate ca orice utopie. Desprinderea de acest model se produce În 1983, când Sollers publică romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte bogat, mult prea bogat pentru intențiile proiectului său. În loc să cerceteze noile forme ale literaturii și să-i reevalueze rolul În contextul societății urbane, tehnicizate, ritos individualiste și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ales, cît privește protagonistul, Întotdeauna bărbat, o irepresibilă dorință evazionistă coextensivă unei atracții neînfrînate pentru arcanele ininteligbilei feminități. Avem așadar bărbatul Însurat care-și iubește nevasta și copiii, dar care duce o viață lipsită de nerv, purtată de briza unei autarhice mulțumiri mic-burgheze. Avem apoi femeia-soție, ajunsă la capătul căutărilor, viețuind fericită și autosuficientă. Avem apoi Femeia-ideal type, frumoasă, inaccesibilă, În mod special dezechilibrată În ultimul roman holderian, de care "el" se Îndrăgostește pe nepusă masă, atît de ea cît și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]