27,664 matches
-
până când i-a căzut bine partidului să se descotorosească de-un element incomod. În noul context, nici un om normal nu mai dă doi bani pe hârtiile țnute în mânecă până s-au jerpelit. Chiar de-ar fi sută la sută autentice, ele s-au îngreunat de duhoarea pestilențală a șantajului și a manevrei politice. Ieșirea la bătaie a d-lui Timofte nu poate fi străină de "revizitarea" de către Apador-CH a biografiilor primilor doi oameni ai statului, Năstase și Iliescu, exemplar serviț
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
lumii. O adevărată boală, cum el însuși recunoaște, dar... "o boală-nvinsă-i orice carte". De fapt, lucrul cel mai important de semnalat în așa-numita critică a lui Lucian Raicu este acela că el trăiește și face literatură ca un creator autentic, nu are obiectivitatea și detașarea unui critic, nu e precaut și măsurat în vorbe. Se poate numi aceasta critică? Fie ea și de identificare? Vorbește despre alții vorbind, de fapt, despre sine, fără a fi, lucru rar și inexplicabil, narcisist
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
a da sens peiorativ excepționalității, Lucian Raicu se simte, cred, mai solidar cu ceea ce numește "morala intransigentă" a celor mari, decît cu "morala relaxată" a celorlalți. Prostiile respectabile" și înfricoșătoarea banalitate ucid adevărata înțelegere a operelor literare, de aceea criticul autentic, cel care trebuie "să cadă pe gînduri" și să te pună pe gînduri are nevoie de ceva esențial: "puterea de caracterizare" ("Un critic se recunoaște după această vocație specială, depreciat «impresionistă» a caracterizării"). Boala, care stimulează creativitatea, plictiseala vieții literare
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
statutul social al celui ce o trăiește. Numai o gîndire ce se hrănește din experiență are valoare pentru gînditorul american, pentru că numai ea devine pînă la urmă o forță al cărei impact se măsoară acum și aici. De aceea: "cărturarului autentic îi este ciudă cînd pierde o ocazie de a acționa, știind că puterea lui se va micșora. Tributul adus, în repetate rînduri, de William James lui Ralph Waldo Emerson nu se explică doar prin influența binefecătoare a Eseurilor asupra sa
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
a se realiza sub acest nume (se pare că l-a schimbat). Nu e rațional ceea ce spunem, dar e... adevărat. Unui Marian Beșcucă "tocmai bunul-gust îi lipsește, cu desăvîrșire". În scrisul unui Victor Cilincă "există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa". Un Florin Țupu "nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil". Un Eugen Cioclea face - cum altminteri? - figură de... cioclu: " Citind versurile lui
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Butterfly. Însoțind personajele liricii italiene, Carmen, eroina lui Bizet, palpită de senzualitate în Habanera, Chimène din Le Cid (Massenet) bulversează prin tragism în aria Pleurez mes yeux, în timp ce Rosalinde ( Die Fledermaus de Johann Strauss) cântă ceardașul Klänge der Heimat cu autentică pulsație ritmică și nerv. Toată această adâncă implicare, evidentă în sala de concert, are rara virtute de a se menține în audiția pur sonoră. Minuțiozitatea construcției înaripează, personajele capătă viață, vocea plutește suveran. Cu o abordare repertorială atât de largă
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
luăm de coarne taurul corupției și să renunțăm să facem pe proștii când vine vorba de controlul structurilor securiste asupra economiei. Câțiva isteți vor sări imediat cu gura și vor invoca uzanțele diplomatice, taxându-l pe unul dintre puținii susținători autentici ai României de obrăznicie și nerușinare de amestec în extraordinarele noastre "afaceri interne". Bine că nu și de "pericol la adresa siguranței naționale" Mai vine și dl Verhaugen și te anunță, rostind cuvintele ca după manual, că anul 2007 reprezintă doar
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
în Europa și nici în NATO? E.S. Îi las în pace. De omul unei singure metode trebuie să te ferești, ca și de omul care a citit o singură carte. E obstinat, intratabil, alergic la ideea de dialog. Ori critica autentică este un dialog: cu opera, cu alții, cu cei dinaintea ta, cu autorul cărții care a vrut ceva și a ieșit altceva etc. Cei care țin un șablon în mână și vor să citească toate cărțile cu el și prin
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
prin te miri ce văgăuni culturale și nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea, simte că este copilul care se sprijină de valorile autentice, tânărul descins din speranțele și dragostea publicului, omul matur luptându-se cu devălmășia stilistică și atitudinală a muzicii actuale, pustnic în chilia gândurilor, învățat printre duhurile partiturilor, sărac în dorința de preamărire și bogat în spaima de a nu onora
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
Dacă abandonăm privirea generală, vedem fragmente, observăm cîte un liman inventat, cîte o insulă pentru fiecare dintre noi. Propria insulă pare să fie singura modalitate posibilă de supraviețuire în aceste vremuri... Vedem pe unele dintre aceste insule veritabile arsuri ale autenticului, gesturi mai puțin cunoscute și expuse privirii generale, dar pline de vitalitate. Găsim încercări îndrăznețe, rezultate în urma unor îndelungi perioade de reflecție, răspunsuri foarte personale, refuzuri clare de a mai fi victimele inerției. În acest context, merită menționată în mod
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
respinsă. De aceea e bine să nu uităm că actul critic se bazează pe impresii în mult mai mare măsură decît i-ar fi îngăduit unui cercetător din alte științe. Judecata critică e impresionistă prin chiar natura ei. E "sinceră", autentică, biografică, pe scurt, subiectivă. Impersonalitatea ori obiectivitatea, criticul trebuie să le lase pe seama altora. Speriați de reacția scriitorilor, unii critici se justifică afirmînd că sînt obiectivi, mai bine zis, mai obiectivi decît scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
al imponderabilității și al transparenței. Lumea lui fragmentată, consolidată material și acreditată spiritual în grade diverse, măcinată de tensiuni aparente și gata oricînd să se pulverizeze din pricina unor nenumărate tendințe centrifuge este, în fundamentul ei, una surprinzător de solidă, de autentică și de unitară. Fără să-și propună explicit, pictorul dovedește un lucru de o importanță covîrșitoare: în pofida reprezentărilor obosite și schematice, formele simbolice trăiesc în simultaneitate și nu se subminează după principiile mecaniciste ale prăvălirilor de grohotiș.
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
care își umplu timpul liber cu culorile și pensulele, dar de aici și până la profesionalism este cale lungă. Trebuie să avem un accentuat simț al măsurii, dar pentru asta trebuie să fim profesioniști, cunoscători ai fenomenului plastic. Numai un artist autentic are măsura lucrurilor. Pentru un profesionist scara valorică artistică pe care o posedă în propriu-i intelect este un lucru fundamental. Dl doctor nu are în concepția sa nici o scară valorică. Dacă ar fi avut-o ar fi utilizat-o
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
atunci când bolnavi fiind ne ducem să ne tratăm la pictor, iar când vrem să vedem artă ne ducem la doctor. Fiecare cu meseria lui. Să nu uităm că artist nu este cine vrea, ci numai cine poate. Sunt câțiva artiști autentici la Geneva și în Elveția, profesioniști, care și-au închinat în exclusivitate efortul și viața artei, dar aceștia nu ies în față, nu insistă, au conștiința propriei lor valori și știu că nu cu prezentul au ei de-a face
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
lingviști. În ultimele decenii, pragmatica și analiza conversației au atras tot mai multe cercetări, în lume și la noi. Se știe însă că, dincolo de teoretizări, în aceste domenii e importantă cunoașterea comunicării reale, integrate în contextul ei situațional, a fenomenelor autentice de oralitate. Or, pentru limba română cercetătorii dispuneau pînă acum doar de culegeri dialectale: nu tocmai de folos pentru analiza conversației, în măsura în care erau înregistrări ale unor fragmente monologice, direcționate ( " Ce-a făcut subiectul ieri", "Cum preparați porcul?") și orientate către
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
limba română actuală. Corpus ( selectiv), Schiță de tipologie, Editura Universității din București, 2002 ( colaboratori: Andra Șerbănescu, Andreea Ghiță, Laurenția Dascălu Jinga, Iuliana Madeleine Lazăr, Diana Stănciulescu-Ghido, Răzvan Săftoiu, Ioana Cristina Pîrvu, Marioara Ion, Mirela Gheorghiu). Ambele volume cuprind un material autentic, de vorbire spontană din ultimul deceniu ( înregistrările Laurenției Dascălu încep din 1993). Ambele au în vedere româna de uz mediu: paradoxal, cea mai neglijată varietate a limbii, tocmai pentru că este nemarcată. Dincolo de unele diferențe în modul de organizare ( tipologia conversațiilor
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
să-l încălzesc, să-l feresc de gheața reumatică a filozofiei voastre." (pag. 366) Eliade își sintetizează primele cinci foiletoane: "Am pornit de la constatarea unui spirit al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă: dorința de o sinteză completă și autentică. De aici, critica diletantismului, nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate... Am arătat apoi necesitatea experiențelor, de orice fel, pentru gimnastica spiritului.(...) Și am încheiat această primă serie de note
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
cale de o viață): "În 1987, pe 23 februarie, a murit mama mea. 23 februarie era Ziua Armatei Roșii. Nici nu se putea o dată mai bine aleasă de Dumnezeu pentru sfîrșitul vieții ei"... Mai avem în carte și cîteva portrete autentice ( Iliu, Lovinescu, Dan Nuțu), și multe portrete șarjate, de o subiectivitate delirantă ( de pildă viziunea lui Săucan asupra lui Pintilie, cît se poate de nedreaptă). Dar să nu călcăm cu bocancii unei logici elementare peste fantasmele lui Mircea Săucan... Volumul
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
a mâniat, consecința supărării Divine fiind alungarea oii rătăcite la pășunat pe plaiul mioritic. Astfel oaia se întorcea la vatra strămoșească de bună voie și nesilită de nimeni, umilindu-i pe unii-alții care o găsiseră fix între două continente ( declarație autentică). FNI-iștii au jubilat, autoritățile au jubilat, polițiștii au ju... Nu. Ei au organizat o plecare de la aeroport ca-n filme lăsând jurnaliștii să vorbească între ei sau singuri. Oricum, până una-alta, peste plaiul străbun s-a simțit o
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
un efort notabil pentru el să pătrundă în viscerele creației unor poeți contemporani, vitaliști ori mizerabiliști, avangardiști și sexualizanți, distrugători de mituri și tabuuri, provocatori prin tematică și discurs. Spre finalul antologiei, excedat, autorul își îngăduie primul său accent critic autentic, întâia observație penalizatoare la adresa unui poet. Nefericitul e Paul Vinicius, dar mai nefericit pare chiar Ion Mircea, întristat la culme de mizeria lumii, de macularea Artei, de faptul însuși de a le constata: "Optzeci la sută din poezia lui Paul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
curgă apa. Dacă întrebai recepția, ți se spunea că este o defecțiune minoră care se va repara urgent. Și dura toată ziua. Telefonul mai avea încă o funcție importantă pentru cubanezi, în afara celei de comunicare la distanță. Faptul este strict autentic și a fost pomenit și de Fidel Castro într-o cuvântare. La televiziunea din Cuba se puteau vedea discursurile tovarășului Fidel Castro, filme cu viața și activitatea revoluționară a tovarășului și telenovele. Oamenii se dau în vânt după acestea. Dar
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
cea mai importantă, mai puternică creație a literaturii romantice a genului în secolul al XIX-lea. În marile pauze ale spectacolelor tetralogiei - pauze care la Bayreuth se extind pe durata unei ore întregi - ne-au fost oferite comentarii pasionante, de autentică altitudine intelectuală, comentarii și prezentări susținute de prof. dr. Cristina Vasiliu - de la Universitatea din București - aflată în dialog cu compozitorul și muzicologul prof. dr. Costin Cazaban de la Universitatea din Lyon. Comentarii de un excepțional interes în ce privește raporturile dintre mitologia scandinavă
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
Polirom, componentele acestei punți se regăsesc sub forma unui mozaic. Cum l-ați "lucrat"? R.W.: Este greu de explicat pe scurt, fiindcă există foarte multe detalii. Sunt totuși un scriitor german și am avut, dintotdeauna, în sensul cel mai autentic, o strînsă legătură cu cultura și literatura germană în baza identității mele etnice "minoritare". Ceea ce am urmărit în Habseligkeiten a fost descrierea acestei neliniști (Ruhelosigkeit) de care suferă emigranții aflați în căutarea a ceva greu de descris, a ceva ce
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
și rememorarea unor fapte mărunte, a unor întîmplări în care au fost implicate deopotrivă mari personalități ale artei românești ca Tonitza, Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ressu, Dărăscu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre actul creației, despre limbaj și despre tehnici, ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului", contextul Tranziției, limbajul determinant, realismul, expresionismul și alte asemenea elemente de analiză sunt cu totul insuficiente pentru a prinde substanța volatilă a poeziei tinere, structura ei de sensibilitate. În fond, orice experiență lirică autentică își inventează reperele, cerând criticii un serios efort de adaptare. Nu altfel stau lucrurile cu volumul Amazon al tânărului Ștefan Manasia, poet clujean discret în manifestări, "cuminte" socialmente, atât de discret și atât de cuminte, încât debutul său editorial (Amazon
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]