321 matches
-
etice este faptul că judecata numită simbolic "veșnică" este imanentă vieții psihice deliberante și țelului ei, eliberarea. Răsplata și pedeapsa sînt asumate pe parcursul vieții temporale, deși această justiție temporală nu poate fi sesizată DECÎT LA NIVELUL DELIBERĂRII INTIME, adică prin autoanaliză și autocontrol introspectiv, perfect apte să sondeze profunzimile extraconștiente ale vieții psihice datorită faptului ca atît conștientul, cît și extraconștientul nu sînt spațial separate, ci legate funcțional. Tentația de a contesta imanența justiției este cu atît mai mare, cu cît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihică a unui singur om, atunci este valabil și pentru cea a tuturor oamenilor. Fiind valabil pentru toți oamenii, aceasta înseamnă că este valabil și pentru psihologi și pentru știința vieții care ar trebui să fie psihologia. Numai din perseverența autoanalizei rezultă sinteza, care nu este o teorie speculativă, ci o cunoaștere bazată metodic pe autoexperiment, singura metodă valabilă pentru studierea funcționării intime motivante, studiu care duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară, rezumând că acest joc nu le servește la nimic Parizienelor: "Je joue leur jeu, aussi bien qu'elles, mieux qu'elles peut-être, et ça me sert pour mes livres, tandis
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație a unui spațiu în care istoria, etica și literatura se întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al eroului-narator (spun "cumva", întrucît Stevens "se lasă" supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reiese din analiza atentă a textelor, la nivelul scriiturii propriu-zise și al arhitecturii romanești sau în folosirea cu precădere a tehnicii analizei psihologice. Acest ultim aspect constituie una dintre caracteristicile esențiale ale modernității. Autorul însuși afirma într-un studiu că „autoanaliza este una dintre primele caracteristici ale modernilor”. Încercarea de încadrare exactă a scriitorului într-o anumită „categorie” este pe cât de inutilă, pe atât de dificil de realizat. „Romantic prin temperament, clasic prin cultură, modern prin neliniștile tipice acestui secol, prin
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Aveam numai o singură dorință: să trăiesc, prin orice mijloc, bine [...]” - p.84; ,, În privința femeilor și a dragostei, mai ales, eram poate un cinic. Nu iubisem niciodată.” - p.84). Primele nouă capitole se constituie astfel într-o confesiune impregnată de autoanaliză a sentimentelor și de reflecții asupra aspectelor esențiale ale vieții: iubire, moarte, creație, destin. Debutul romanului este brusc, fără nici o legătură aparentă cu restul. Dorința lui Mavrodin de a avea altă identitate, de a trăi viața altcuiva nu este un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
etapă critică, poate cea mai semnificativă, se constată la vârsta școlară mare. În adolescență se produce un salt în integrarea funcțiilor cognitive, afective, motivaționale, volitive și caracteriale. Se desfășoară, așa cum observă Rousselet (1969) și alți autori, un intens proces de autoanaliză și autoevaluare, de raportare la un ideal de viață și de integrare socială. Precumpănitor în această etapă este, cum subliniază și Erikson (1959), sentimentul identității, mai ales acela al personalitate și la afirmarea și integrarea lui profesională și socială. De
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
mult de planul formal al romanului. Tehnica cinematografică preferată de scriitor mai ales în vederea obiectivității pe care o sugerează la un anumit punct, prin înregistrarea succesivă a unor imagini exterioare, își are un corespondent în lumea interioară în tentativa de autoanaliză pe care o au personajele. Tentativă care eșuează de altfel în reflecții cu caracter generalizator (despre care am pomenit deja) sau în efortul de reprimare a unor impulsuri (în cazul lui David Dragu - în relațiile cu tatăl său). Elanul discursiv
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Aveam numai o singură dorință: să trăiesc, prin orice mijloc, bine [...]” - p.84; ,, În privința femeilor și a dragostei, mai ales, eram poate un cinic. Nu iubisem niciodată.” - p.84). Primele nouă capitole se constituie astfel într-o confesiune impregnată de autoanaliză a sentimentelor și de reflecții asupra aspectelor esențiale ale vieții: iubire, moarte, creație, destin. Debutul romanului este brusc, fără nici o legătură aparentă cu restul. Dorința lui Mavrodin de a avea altă identitate, de a trăi viața altcuiva nu este un
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
descoperi subtilitățile și încrengăturile acestor erori, posibil și, inevitabile - “orgoliile” care au “forțat” evenimentele, după cum apreciază Emil Cioran în Ispita de a exista, prin afirmația: “Orgoliosul... forțează evenimentele”, apoi își “forțează firea”, iar atunci când își “consumă revoltele, abdică...” Relevantă este autoanaliza actanților cărora se impune a li se acorda “ultimul cuvânt”, pentru a-și defini atitudinea (atitudinile) sau pentru a-și delimita “poziția”, așa cum o recunoaștem și în formulările lui Mircea Vulcănescu: “am fost totdeauna naționalist, dar naționalist luminat (patriot), așa cum
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de inspirație în împrejurările stricte ale propriei existențe, în experiența directă de viață, și exploatează din plin avantajele condiției sale de călător, de "străin" rătăcind fără țel prin lume7. Voit sau nu, contactul cu oameni și locuri exotice îndeamnă la autoanaliză, favorizând totodată o mai bună cunoaștere de sine. Ca atare, scos din habitatul obișnuit și confruntat cu experiențe inedite, sedentarul moldovean își descoperă un suflet de artist și, asemeni predecesorilor săi din secolul al XIX-lea, ține să-și noteze
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia "purificarea" personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire a vinovaților. 51 Mihai Gramatopol, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969, pp. 236-237. 52 Oedip e un erou specific mitului decadent, un erou "care asociază intelectualismul, autoanaliza și caracterul ocult al cunoașterii cu ambiguitatea sexuală ca nucleu al mitului decadent" (vezi Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill consideră
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p. 76)". [Acest principiu se sprijină pe ideea că respondentul este] "expertul proceselor de gîndire care l-au condus la emiterea răspunsurilor sale. Se evită astfel dificultățile interpretative bine cunoscute ale unei analize de conținut efectuate de un terț [...]. Această "autoanaliză" este efectuată a posteriori: subiectul asociază mai întîi, apoi revine asupra producției sale pentru a identifica, în felul său, regulile generatoare." Ibid. În faza de "justificare", subiecții sînt stimulați să spună de ce au exprimat cei trei termeni gîndindu-se la cuvîntul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
unui subiect separat indică existența unei fabule secundare. De exemplu, în Of Old People de Couperus am putea considera că unii dintre copii și dintre nepoți sînt subiecte autonome. În lupta sa pentru a deveni artist, Lot are nevoie de autoanaliză ca adjuvant. Acest adjuvant se dovedește a fi un opozant atunci cînd Lot ajunge să-și înțeleagă predispoziția emoțională și cînd țelurile lui încep să intre în conflict cu cele ale bătrînilor. Se mai întîmplă ca puterea să rezide în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
tare În pat decât o singură dată cu o gagică. Trage-i-o ca lumea prima oară șapoi posă faci În esență ciai chef. Pânla urmă se prind ele că ești doar un puțoi egoist, diobicei după câțiva ani de autoanaliză nefructuoasă, da până atunci În general te-ai săturat și o pui cu alta. Bunty e o femeie puternică, dar Bladesey evident că nu și-a făcut ca lumea temele pentru acasă. Aș fi zis că-i ia ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
termenul alterat de spectacol, îi dă numele de "acțiune". Un asemenea dar nu se poate opera decât într-un "teatru de cameră", în care o adevărată intimitate, favorizată de proximitate, se stabilește între public și actori. Rezultă de aici o autoanaliză a actorului, dar și a spectatorului, dacă acceptă să participe. Pentru fiecare producție, Grotowski concepe un nou fel de joc, care creează relații specifice actor/public. "De aceea, scrie Grotowski, o variantă infinită de relații actor/spectator este posibilă. Actorii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îmi aminteam că a spus-o clar unul!“ - Unii dintre vorbitori au făcut și cazuistică măruntă. Dar autoanaliza, autocritica au fost palide. E sau nu e demn, tovarăși, pentru un comunist, ca într-un asemenea cadru deschis să-și facă autoanaliza? Iar această autoanaliză deschisă a lipsit la un membru de partid intrat doar de un an în rândurile acestuia! Este inadmisibil, tovarăși! Acestea se petrec pentru că s-a lucrat foarte puțin cu oamenii, pentru a li se imprima acest spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a spus-o clar unul!“ - Unii dintre vorbitori au făcut și cazuistică măruntă. Dar autoanaliza, autocritica au fost palide. E sau nu e demn, tovarăși, pentru un comunist, ca într-un asemenea cadru deschis să-și facă autoanaliza? Iar această autoanaliză deschisă a lipsit la un membru de partid intrat doar de un an în rândurile acestuia! Este inadmisibil, tovarăși! Acestea se petrec pentru că s-a lucrat foarte puțin cu oamenii, pentru a li se imprima acest spirit deschis tuturor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o întoarcere către sine, o autoanaliză; sacrificiul, renunțarea la propria persoană și la împlinire sunt puse în balanță cu echilibrul familial, în favoarea acestuia. În reacțiile personajelor primează intensitatea sentimentelor, mai cu seamă a iubirii, trăirile sufletești în general. Micile drame consumate în lumea provincială constituie substanța
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
mai ... frumoase. Criteriul de operare fiind dictonul nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Sunteți de acord că aceasta nu este știință obiectivă ci o apreciere. Stimați colegi în ale științei, faceți un efort de autoanaliză a activității dumneavoastră intelectuale și spuneți ce este sigur și imbatabil în judecata proprie, aveți grijă și de puțină modestie. Concluzie, îndemn și apel la empatie Principala concluzie care se desprinde de cele prezentate este aceea că trebuie făcute eforturi
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
este drumul intelectualității, fără idei preconcepute, fără dogme, fără exagerarea capacităților personale. Și toate acestea sunt convins se întâmplă pentru că nu există un sistem de măsură cu unități de măsură obiective. Va îndemn ca modest slujitor al cunoașterii obiective la autoanalize, la cat mai multe comparații, la înțelepciune, la logica realului posibil.
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
au pentru noi semnificația simbolică a unei înlocuiri a introspecției (și retrospecției) prin acțiune, ea găsind în lupta cu Helgomar David pentru înlăturarea nedreptăților un exemplu emblematic, ceea ce configurează perspectiva deschisă asupra continuării ciclului romanesc ca pe o abandonare a autoanalizei în favoarea unui activism întrezărit ca o salvare posibilă"26. Eugen Simion subliniază și el prezența tabloului, justificând-o prin aceeași simetrie de destin pe care autorul o sugerează între orbii din tablou și personajul feminin central al romanului. În secvența
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mai greu de învățat deoarece în cadrul ei, influența reciprocă dintre psiholog și subiect este mai mare decât în oricare altă metodă și presupune o selecție a relatărilor făcute de subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecție, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecților. Există mai multe tipuri de convorbire, în funcție de situație alegându-se: o Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea acelorași întrebări, în aceeași formă și aceeași ordine pentru toți subiecții; o Convorbirea semistandardizată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
material extrem de bogat, precum și prelucrarea rapidă, mai ales când există răspunsuri precodificate la întrebări. Dezavantaje: Este posibilă apariția unor deformări subiective atât din partea experimentatorului, cât și a subiecților mai ales că această metodă se bazează pe capacitatea de autocunoaștere și autoanaliză. Este, de asemenea, posibil ca subiecții, chiar bine intenționați să furnizeze informații iluzorii, neadecvate în raport cu fenomenul investigat. METODA BIOGRAFICĂ (ANAMNEZA) Această metodă contribuie alături de alte metode la stabilirea profilului personalității subiectului, dar și la explicarea comportamentului actual al acestuia. Metoda
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]