392 matches
-
mai mari de insulină. Importantă determinării anticorpilor antiinsulari, anti-GAD și antiinsulinici se dovedeste reală pentru screening-ul rudelor de gradul 1 ale diabeticilor, în vederea identifcării subiecților ce urmează a fi incluși în studiile prospective vizând prevenirea diabetului zaharat. Detalii privind folosirea autoanticorpilor anti-β-celulari pentru predicția DZ tip 1 la om sunt redate în paragraful dedicat prevenției DZ tip 1. Deoarece citokinele sunt în același timp reglatori dar și mediatori ai proceselor imune, este evident că ele pot avea un rol important în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
citokine de tip Th2 de către celulele mononucleare din sângele periferic al gemenilor neafectați ai unor pacienți cu DZ tip 1 (Kalmann et al 1999). Mai recent a fost izolat din sângele pacienților diabetici (dar și la frații lor nediabetici cu autoanticorpi ICĂ) un subset de limfocite Natural Killer - NK1.1 (CD4-/CD8-). La diabetici, aceste clone de limfocite Ț produc exclusiv IFN? în timp ce la frații lor neafectați celulele NK1.1 produc atât IFN? cât și ÎL-4. De asemenea, jumătate din subiecții
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
s-a demonstrat că, la rudele de gradul 1 cu risc crescut pentru DZ ale pacienților diabetici, apare o producție leucocitara crescută de IFN? (Karlsson et al., 2000). Un studiu recent, (Nicoletti et al., 2001) a arătat că la rudele autoanticorpi pozitiv ale pacienților DZ tip 1 există niveluri circulante crescute de ÎL-18. În prezent se acceptă că ÎL-18 intervine în patogeneza DZ tip 1 la om prin stimularea producției de IFN? de către limfocitele Ț (Nicoletti et al., 2001). Distrugerea celulelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a bolii presupune intervenția factorilor de mediu (virali, toxici sau alimentari) care acționând pe fondul susceptibilității genetice pot declanșa atacul autoimun. A treia etapă patogenica este cea a procesului autoimun îndreptat împotriva celulelor ?-pancreatice. Procesul se concretizează serologic prin apariția autoanticorpilor anti β celulari, iar morfopatologic prin instalarea procesului progresiv de insulița. Trebuie menționat că această etapă are o durată variabilă, ce se întinde de regulă pe durata mai multor ani. Ea este mai scurtă în cazurile de DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
avantaje și dezavantaje. Markerii genetici (în special IDDM1 și IDDM2) indică predispoziția pentru DZ tip 1 dar nu și boală activă din moment ce, ca pentru majoritatea afecțiunilor poligenice, doar o minoritate din cei aflați la risc vor dezvolta boală. Markerii imunologici (autoanticorpii β-celulari) merg ceva mai departe, indicând apariția unui proces autoimun anti- β-celular. Chiar și în acest caz, riscul de progresie către DZ clinic manifest poate fi destul de mic, situație similară și pentru alte boli autoimune (de exemplu, doar o minoritate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
doar o minoritate din femeile cu anticorpi antitiroidieni vor dezvolta o boală clinic manifestă). Markerii metabolici (reprezentați de măsurarea funcției secretorii β-celulare ca răspuns la un IVGTT) merg și mai departe, indicând direct afectarea funcției organului țintă. Coroborați cu prezența autoanticorpilor, ei indică cu mare probabilitate debutul clinic al DZ tip 1 în următoarele luni. Riscul genetic a fost de obicei apreciat prin intermediul parametrului de Risc Relativ, definit ca fiind raportul dintre incidența bolii la persoanele purtătoare ale defectului și incidența
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Situația este în orice caz valabilă pentru alelele genei insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur autoanticorp, de regulă ICĂ care rămâne cel mai predictiv
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur autoanticorp, de regulă ICĂ care rămâne cel mai predictiv dintre autoanticorpii anti-β celulari luați izolat. Un studiu prospectiv pe rude de gradul 1 efectuat la Universitatea din Florida a arătat că un titru ICĂ > 40 unități JDF se asociează cu un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur autoanticorp, de regulă ICĂ care rămâne cel mai predictiv dintre autoanticorpii anti-β celulari luați izolat. Un studiu prospectiv pe rude de gradul 1 efectuat la Universitatea din Florida a arătat că un titru ICĂ > 40 unități JDF se asociează cu un risc de 70% de apariție a DZ tip 1 în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, riscul DZ tip 1 pentru subiecții ICĂ(+) mai tineri de 13 ani a fost 62%, comparativ cu doar 4% pentru cei cu vârsta peste 40 ani (Bingley et al., 1994). Dintre ceilalți autoanticorpi, într-un studiu pe rude de gradul 1 efectuat în Germania (Christie et al., 1997), GADA se asociază cu un risc pe o perioadă de 5 ani de aproximativ 56%, iar IA-2A cu un risc de aproximativ 64%. Majoritatea studiilor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de gradul 1 efectuat în Germania (Christie et al., 1997), GADA se asociază cu un risc pe o perioadă de 5 ani de aproximativ 56%, iar IA-2A cu un risc de aproximativ 64%. Majoritatea studiilor actuale implică analiză mai multor autoanticorpi anti-β celulari, puterea predictiva a fiecăruia luat izolat fiind totuși limitată (Winter et al., 2002). Astfel, într-un studiu efectuat la Joslin Diabetes Center (Ziegler et al., 1989), riscul de apariție a DZ tip 1 la rude de gradul 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
riscul de apariție a DZ tip 1 la rude de gradul 1 pe o perioadă de 5 ani a fost de 17% pentru IAA(+), 42% pentru ICĂ(+) dar de 77% pentru cei IAA/ICĂ (+). Se pare că numărul total de autoanticorpi anti-β celulari prezenți este mai important decât tipurile de combinații specifice dintre aceștia. De exemplu, în studiile prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, prezența oricărui autoanticorp suplimentar pe langă ICĂ a crescut riscul de apariție a DZ tip
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de 77% pentru cei IAA/ICĂ (+). Se pare că numărul total de autoanticorpi anti-β celulari prezenți este mai important decât tipurile de combinații specifice dintre aceștia. De exemplu, în studiile prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, prezența oricărui autoanticorp suplimentar pe langă ICĂ a crescut riscul de apariție a DZ tip 1 pe 10 ani de la 6% la 27%, riscul crescând la 88% pentru ICĂ plus alți doi autoanticorpi (Gardner et al., 1999). Datele sunt confirmate și de un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, prezența oricărui autoanticorp suplimentar pe langă ICĂ a crescut riscul de apariție a DZ tip 1 pe 10 ani de la 6% la 27%, riscul crescând la 88% pentru ICĂ plus alți doi autoanticorpi (Gardner et al., 1999). Datele sunt confirmate și de un studiu la rude de gradul 1 din regiunea Milano, Italia (Pastore et al., 1998). Astfel, daca riscul de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
et al., 1999). Datele sunt confirmate și de un studiu la rude de gradul 1 din regiunea Milano, Italia (Pastore et al., 1998). Astfel, daca riscul de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
studiu la rude de gradul 1 din regiunea Milano, Italia (Pastore et al., 1998). Astfel, daca riscul de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală (LaGasse et al., 2002). Analiza combinată a tuturor celor 4 autoanticorpi majori (ICĂ, IAA, GADA și IA-2A
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei fără autoanticorpi și de 2,9% la cei cu un autoanticorp, riscul a crescut de aproape 10 ori (până la 31,4%) pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală (LaGasse et al., 2002). Analiza combinată a tuturor celor 4 autoanticorpi majori (ICĂ, IAA, GADA și IA-2A) poate crește sensibilitatea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
pentru asocierea a cel puțin trei autoanticorpi. În concluzie, autoanticorpii anti-β celulari pot fi predictivi pentru apariția DZ tip 1 atât la rudele pacienților diabetici, cât și pentru populația generală (LaGasse et al., 2002). Analiza combinată a tuturor celor 4 autoanticorpi majori (ICĂ, IAA, GADA și IA-2A) poate crește sensibilitatea și specificitatea acestei metode de screening. Investigarea capacității insulino-secretorii reprezintă singura modalitate de a evalua funcția „organului țintă” în DZ tip 1 că boala autoimuna, si de a aprecia rezervă funcțională
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de predicție. Copiii incluși sunt testați pentru principalele alele HLA DRB1, DQB1 și DQA1 (de risc și protectoare) așa cum am arătat mai sus. Cei cu un risc genetic mare și mediu intra într-un program special de monitorizare a apariției autoanticorpilor anti-β-celulari. Inițial se determina anticorpii ICĂ la intervale de 3 luni până la vârsta de 2 ani, ulterior de două ori pe an. Copiii care devin seropozitivi ICĂ vor fi testați la intervale de 3 luni pentru toti ceilalti autoanticorpi majori
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
apariției autoanticorpilor anti-β-celulari. Inițial se determina anticorpii ICĂ la intervale de 3 luni până la vârsta de 2 ani, ulterior de două ori pe an. Copiii care devin seropozitivi ICĂ vor fi testați la intervale de 3 luni pentru toti ceilalti autoanticorpi majori: IAA; GADA și IA-2A. În cazul pozitivării unuia dintre aceștia, se trece la măsurarea de două ori pe an a primei faze a insulinosecreției în cursul unui IVGTT. Pentru a oferi doar o scurtă imagine asupra eficienței acestui protocol
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
din perioada 1994-1999, părinții a 94,4% dintre aceștia și-au dat acceptul pentru includerea în programul de predicție. Dintre aceștia, 4651 (14,8%) au prezentat un risc genetic semnificativ și au fost incluși în programul de monitorizare a apariției autoanticorpilor. Dintre aceștia, 22 de copii au dezvoltat DZ tip 1 până la vârsta de 5 ani. Protocolul de studiu a permis identificarea înainte de debutul clinic a 75% dintre acestia (Kupila et al., 2002). În prezent se află în curs de defășurare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
alfa-amino-3hidroxi-4metil4isoxazolepropionic acid, care pot proteja celulele oligodendrogliale și axonii față de neurotransmițătorii excitatori tip glutamat, dar nu pot bloca răspunsul imun față de antigenele mielinice. În concluzie, putem spune că reacțiile inflamator-autoimune distrug mielina prin acțiunea directă a macrofagelor, dar și prin intermediul autoanticorpilor, citochinelor și complementului. După cum am mai afirmat, cauza SM este necunoscută, dar se crede că implică trei factori: vulnerabilitatea genetică (moștenire de prea multe gene susceptibile și prea puține gene de protecție), vreo formă de expunere la unul sau mai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
după debut, insulita este rar prezentă, însă se constată necroza difuză a celulelor ß și atrofia consecutivă a insulelor, dispersarea celulelor α și δ și, rar, insule regenerate din epiteliul ductal (1). În ultimele decenii, au fost identificați mai mulți autoanticorpi, dintre care cel mai bine descriși sunt anticorpii antiinsulari citoplasmatici (ICA), autoanticorpii antiinsulari de suprafață, autoanticorpi anti decarboxilaza acidului glutamic (GAD) și autoanticorpii antiinsulină (IAA). În tabelul 5.1 este redată frecvența cu care se decelează anticorpii anti-GAD în diferite
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]