553 matches
-
legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs defensiv și „denegator”. După 1945 și mai ales după 1989, printre supraviețuitorii „mișcării” a aparut Însă și un discurs autocritic, exprimând regrete față de crimele comise și față de antisemitismul considerat drept „principala eroare”. În paralel Însă, a continuat denunțarea complicităților dintre „comuniști” (sovietici) și occidentali, cărora le-ar fi căzut victime Românii și România, la „Yalta și la Malta”, „comploturile” din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
vede la un moment dat destinul înscris pe o curbă descendentă. Cultivând o proză în genul lui Al. Ivasiuc și Nicolae Breban, Ș. rămâne o figură de rang secund, neputând specula până la capăt tematica și cazurile de conștiință înfățișate. Structură autocritică, el își intuiește limitele și revine continuu asupra aceluiași tip de scenariu și personaje, de unde și o posibilă explicație pentru prolificitatea sa. Scrisul lui stă sub semnul acestei întoarceri permanente și al propensiunii pentru disecarea minuțioasă, înțesată de detalii, dar
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
cît făcea Jdanov, și, mai ales, să nu ne lăsăm tîrîți nici pe o pantă a proletcultismului, care ar fi dat naștere la o literatură necorespunzătoare nici intereselor partidului, nici literaturii în general". Dacă schițează, uneori, cu destulă stîngăcie, gestul autocritic, de facto o autocomplezență ("Eu n-am uitat că și eu am scris și nici nu neg vreodată ce am scris, totdeauna mi-am renegat versurile proaste, niciodată n-am fost de acord cu ele, dar tot eu am scris
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
literaturii române de la origini până la 1900 S. le-a adăugat „numele a 39 de literați care, din varii motive, au fost omiși”. Eseul despre G. Bacovia reia discuția din capitolul dedicat poetului în Istoria poeziei românești, dând curs unui impuls autocritic și convingerii că lectura textului bacovian este una din „probele de foc” ale criticului literar, tot atât cât este lectura liricii eminesciene sau a celei barbiene. Cartea e, de fapt, o tentativă de a defini „bacovianismul”, adică o dicțiune poetică
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
îndepărtează de realitate, pentru a-l ridica la altitudini superioare. Susținând că literatura, ca orice alt domeniu al vieții spirituale, nu ajunge la progres decât în urma unei dezvoltări naturale și evitând accelerările forțate, a pledat pentru păstrarea unui permanent spirit autocritic. O foarte bogată activitate a desfășurat ca traducător, transpunând cu fidelitate în românește numeroase capodopere ale literaturilor franceză (Molière, André Chénier, Lamartine, Musset ș.a.) germană (Schiller) și engleză (Byron). Educației clasice și temperamentului său echilibrat li se datoresc elegantele traduceri
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
valoare socială supremă; respectul față de valorile culturale și acceptarea diversităților culturilor; receptivitate la ideile și sugestiile altora; capacitatea de a dobândi contacte satisfăcătoare și de a dialoga; toleranță, acceptarea unor comportamente diferite; descurajarea agresivității și violenței; formarea spiritului critic și autocritic; protejarea florei și faunei. Profesorul Ștefan Bârsănescu propune constituirea unei „pedagogii a păcii” care trebuie să urmărească: educarea copiilor astfel încât aceștia să se debaraseze de impulsuri agresive și de comportamente ostile și să devină sensibili la ordine, liniște, echilibru, dreptate
FAMILIA, PRIM FACTOR AL EDUCAŢIEI COPILULUI. In: Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
este expresia manifestărilor sale instinctuale care pot fi influențate prin măsuri represive de educație. Cu timpul însă, viața afectivă va domina personalitatea, depășind importanța instinctelor. Tulburările de comportament implică un dezechilibru constituțional, pierderea contactului cu realitatea, slăbirea judecății și a autocriticii. Manifestările tulburărilor de comportament sunt multiple și ele variază în raport cu vârsta: a) La copil ele sunt legate de întârzierea dezvoltării intelectuale, arierațiile afective, tulburările caracteriale, perversități instinctuale (turbulență, răutate, inafectivitate, opoziție, agresivitate). b) La adolescenți, tulburările de comportament traduc o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologie „demența este o dezorganizare a Eului care merge până la infrastructura ființei raționale” (H. Ey). În sensul acesta „Eul demențial” se caracterizează, în primul rând, printr-o afectare a intelectului, manifestată prin tulburări de judecată (raționament), pierderea simțului critic și autocritic. Ele sunt legate de aspectul sau de latura operațională a inteligenței sau de activitatea sintetică mintală. Corelat acestor aspecte se notează, în plus, următoarele: dispoziția sau pierderea valorilor etice, indiferență față de valorile logice, regresiunea la un nivel de „viață animală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
partidului în orice sector de activitate, de a implementa „conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și cel autoritar. Cadrele de partid girau „propaganda” de partid, conduceau „învățământul ideologic” sau „de partid”, supravegheau activitatea specialiștilor, organizau ședințele de „critică și autocritică”, dirijau manifestările festive (mitinguri) și dovedeau „vigilență revoluționară” (Gheorghiu, 1992). Cadrele de partid - viitoarea nomenclatură - se formau la școala Superioară de Partid, lansată după instalarea acestui regim. La început, după 1948, aici se formau, prin cursuri scurte de șase luni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent de timpul când o voi face. Condițiile de prelucrare în Germania sunt altele, însă cea mai importantă este conținută de o conștiință autocritică având tradiții puternice, doar Critica rațiunii pure nu a fost scrisă la Mândrești (locul de naștere al lui D.G.), dar și psihologia sau psihoterapia s-au născut tot aici, ceea ce asigură alte baze cognitive și explicative. Filosofii, psihologii și gânditorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sensibil superior acestuia; reacțiile sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată; - „debilitatea Chaslin” se caracterizează printr‑o bună capacitate mnezică; copilul este lipsit de interes, credul, vanitos, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamente școlare mediocre, incapabil de efort susținut; - ”leneșul”, caracterizat de A. Binet prin indolență, lipsă de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebește de lenea ocazională, fiind determinată de o dezvoltare intelectuală insuficientă, apatie accentuată, inerție, instabilitate, inadaptare. Sintetizând, putem
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
recunosc, însă, și unele caracteristici formale: ele sunt resimțite de către subiect ca involuntare, automate și plauzibile și fac dovada unei perseverări stereotipe. Puțin mai târziu, Beck formulează definiția cogniției: „Orice activitate mentală care are un conținut verbal (idei, judecăți, autoînvățări, autocritici, dorințe articulate verbal)”. Mai recent, cogniția este descrisă, pe rând, ca fiind „conținutul gândirii” și chiar „procesele implicate în acțiunea de a gândi”, cum ar fi modalitățile de a percepe, reevocările materialului mnezic, atitudinile și strategiile de rezolvare a problemei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în America vizitată de Tocqueville -, orice societate modernă ar tinde să devină un spațiu irespirabil. Amenințată de spectrul osificării prin uzul limbii de lemn, Biserica trebuie să redescopere virtuțile dialogului transparent și lipsit de premeditare. Fără un elementar exercițiu de autocritică, viața noastră s-ar putea pomeni, într-o bună zi, sufocată de blestemul fricii și lucrarea fărădelegii. Mustrarea aduce vindecare. Adeseori, Evanghelia ne rostește adevărul în față, luând dispensă de la înțelepciunea lumii, cea care predă arta sofistă a compromisului. „Adaptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
e din același aluat cu rugăciunea. Teologia le cere slujitorilor săi o judecată a temeiurilor vieții comunitare, fără dispreț sau condamnare, adusă la lumina Cuvântului „destoinic să judece simțirile și cugetările inimii”. Ni se impune astăzi un exercițiu critic și autocritic, ca temei al smereniei din care se naște tot lucrul bun. Am putea uita pentru totdeauna ideea că teologia ar fi o facultate pe care o absolvim, eventual, în anii tinereții. Raportul e invers. Teologia ne absolvă neștiința și păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atacul. Ei identifică eroarea și impun o terapie. Biserica devine atunci o arenă deschisă surprizelor. Nu este o coincidență faptul că marii Părinți ai Bisericii și-au întețit asprimea vorbind mai ales celor „dinăuntru”. Surparea credinței începe cu lepădarea vigilenței autocritice. „Paznici de far”, teologii care au știut să cuprindă într-o privire istoria și eshatonul n-au ezitat să demaște și cele mai aparent inofensive alianțe dintre potestas și ecclesia. Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei duhovnicești a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
multe suflete simple de la orice îngrijorare. Prin referința la instanța vagă a unei autorități precum sinodul, problemele de conștiință ale laicilor sunt delegate, iar sarcina răspunderilor noastre, oricum limitate, se ușurează. Ca tineri creștini în devenire, ne-am pierdut simțul autocritic al psalmistului, gustul ecleziastului pentru scepticism, ironia paulină și mai ales umorul sfinților nebuni întru Hristos. De aici succesul unor „lideri” ai tineretului ortodox care propovăduiesc fuga de realitate, explicația paranoică a eșecului (mereu alții ne vor răul), supunerea oarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
totuși... Dacă lipsa membrilor este principala scuză, nu revenim atunci la prima întrebare? Cum se explică numărul atât de scăzut al participării active din partea tinerilor ortodocși la activitățile ASCOR? Dacă nu este vorba despre o criză de imaginație și simț autocritic, cum s-ar putea ca proiectele de mai sus să devină eficiente? Este timpul să ne întrebăm dacă profilul unor astfel de organizații este viabil, la început de mileniu III. Se mai poate continua celebrarea mentalității de „club” întreținut în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
corporalității din odiseea cunoașterii științifice. Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început să echivaleze nașterea subiectului cu apogeul transparenței autocritice a rațiunii. În spatele acestei epistemologii stă convingerea că lumea spiritului poate fi cunoscută în totalitate și că această cunoaștere se poate converti în imagini despre lume (Weltanschauungen). De aici pleacă și proiectul umanist al cartografierii credințelor și ideilor religioase, între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a căpătat deja o profundă conștiință autocritică - fiind gata să examineze eșecurile proiectelor civilizației creștine din trecut -, răsăriteanul pravoslavnic și-a menținut preferința tipic romantică pentru un trecut cosmetizat, cu o impecabilă poleială bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui J.G. Hamann adresate pretențiilor de cunoaștere a priori, pentru Kant (Die Religion innerhalb der Grezen der blossen Vernunft, 1793), revelația este un concept dogmatic, cu rol fondator pentru religia creștină instituționalizată, intrând direct în conflict cu apelul la revizia autocritică a rațiunii „științifice”. O definiție strict psihologică a credinței permite transferul oricăror revendicări teologice cu privire la obiectivitatea revelației în sfera patologicului (Immanuel Kant vs Emanuel Swedenborg; nu întâmplător, ereticul Swedenborg este autorul unui comentariu în patru volume Apocalypsis Explicata, 1785-1789). Recursul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
decât forma unei inteligențe teologice. Critica teologică nu înseamnă vociferare, dar nu subscrie neapărat erudiției. Apologetica senină are nevoie de cultivarea sensibilității duhovnicești și izvorăște dintr-o minte deprinsă cu tainicele chemări ale Cuvântului lui Dumnezeu. Exercițiul discernământului, prin definiție autocritic, nu înseamnă altceva decât smerita părtășie în adevărul Vieții. Captivitatea în categoriile seculare ale culturii a devenit pentru noi a doua natură. De multe ori, sursa acestei rătăciri este un simplu complex de inferioritate, probat de trista împrejurare că în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nr. 1300 (Spre un nou avânt al creației literare) În care se lua poziție critică față de un anumit schematism și o anume rigiditate fața de anumite formule de cabinet și excese criticiste, se pare că n-a adus pretutindeni revizuirile autocritice și limpezirile necesare. Fără Îndoială, critica noastră are contribuții certe În crearea acestui Început de avânt al creației literare, pe care l-a semnalat organul central al partidului. Se pare Însă că recunoașterea oficială a acestui moment important În dezvoltarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitori, rupți de masse, educați În disprețul față de massă, În disprețul și neîncredere a forțelor creatoare a maselor, În atitudinea nedemnă de ploconire față de Apus, de servilism față de cultura decadentă burgheză”. Contemporanul răspunde criticii Scânteii, În proximul număr, printr-o autocritică extinsă pe două pagini de revistă, sub semnătura lui Ion VITNER 69. Redăm o mică parte a acestui răspuns: „Critica literară ar trebui să joace rolul mobilizator al conștiințelor celor ce scriu, ca și a acelora care citesc, Înspre tot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-o (vezi nota 69 și contextul). Cea a lui J.POPPER 93, expusă În Flacăra pe două pagini de revistă, se construiește pe: lauda lui Traian Șelmaru și Sorin Toma, critica lui M. Peroveanu, Paul Georgescu, Ovid Crohmălniceanu și o autocritică târzie (la observațiile făcute În luna februarie de Oct. Păscăluță - vezi nota 84 și contextul): „În Flacăra noutatea și semnificația Sângelui popoarelor (de Radu Boureanu - n.n.) a fost schițat din vârful condeiului de J. Popper În schimb s-a insistat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
11 mart.: Dumitru Corbea. - Doftana; nr. 128, 18 mart.: Alexandru Sen. - Poem despre douăsprezece milioane de copii; Petre Solomon. - Aniversarea lui 18 martie 1871; nr. 129, 25 mart.: Petru Vintilă. - Balada pentru pace; nr. 130, 131, 6 aprilie: Victor Felea. - Autocritică; Bardos B. Arthur - De pe culme; Aurel Baranga - Cântecul soldatului căzut la Dunkerque, Cântecul mamei rămase fără feciori, Cântec muncitoresc; - nr. 132, 15 apr.: Nina Cassian. - Poetul negru; Margareta Aligher - Femeilor de pretutindeni; - nr. 135, 6 mai: A. E. Baconsky. - Locomotiva
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]