394 matches
-
o consecință directă a democratizării sistemului de educație 28. Este remarcabil faptul că Banu considera acest spirit de revoltă și intoleranță ca pe o amenințare la adresa intereselor României. Analiza sa este un exemplu relevant pentru felul În care eugeniștii se autodefineau ca promotori ai unei soluții moderate și orientate către menținerea ordinii, păstrând În permanență distanța Între critica liberalismului și a pluralismului parlamentar și potențialele sale interpretări extremiste. Chiar dacă aceste analize, care reliefau aspectele negative ale democrației, contribuiau la legitimarea soluțiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
în fața cerului, ca în exemplul "duhovniceștilor slujitori", așezați de Dumnezeu, "aicé pre pământ [...] împărțitori de cerești taine", după mărturisirea Episcopului Grigorie din introducerea la Preoția, Râmnic, 1749) și în fața lumii. Din această perspectivă, finalul Mineiului pe octombrie, unde Chesarie se autodefinește, chemându-și cititorii să-l recunoască în devotamentul său pentru comunitate "și pre mine mă cunoașteți pururé că mai mult cinstesc folosul de obște de cât răsuflaré ce-mi ține viiața, a căriia toate puterile duhovnicéști si trupéști sânt întinse
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în descrierea unui alt tip de protagoniști-model: domnii, boierii ori erudiții vremii în ipostaza lor de mecena de dăruitori, către ceilalți, a unor mijloace spirituale esențiale și cu mare lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și în bucuria finalizării lucrării duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Meridianul Timișoara”, „Orizont”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ș.a. Multe poezii i-au fost traduse și publicate în antologii și în diverse reviste din Austria, Franța, Germania, Italia, Belgia, Canada, Marea Britanie. „Blăjean născut la Ploiești”, cum se autodefinește, sinteză între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
participant cu alți membri ai comunității, care devin persoane semnificative din punct de vedere afectiv. Identitatea împărtășită a membrilor unei comunități virtuale implică un angajament al acestora față de scopul sau tema comunității (Ren, Kraut, & Kiesler, 2007). Prin aceasta, participanții se autodefinesc drept parte a comunității și sunt dispuși într-o măsură mai mare să adere la normele ei (Blanchard, 2004). Cei care se identifică cu grupul ca întreg, cu scopurile și idealurile sale, demonstrează o identitate de grup mai puternică și
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
asimilate de sistemul educațional. Aici, difuzarea se realizează de o manieră simplist autoritară, redusă, în esență, la sancțiuni și recompense. Dincolo însă de intenția sa prescriptivă, impactul școlii asupra comunității poate fi oarecum similar cu cel al mass-mediei39. Ambele se autodefinesc prin dorința, aparent modestă, de a transmite informații obiective, utilitare și neutre, dar sfârșesc prin a crea o comunitate, definită prin chiar faptul consumării mesajelor primite. Memoria unei colectivități nu este niciodată un întreg compact și static, ea depinzând continuu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
concursurilor, au fost ocupate numai 400. În ultima zi a lunii mai 1941, D.P.S. a prezentat conducerii D.G.P., la ordin, lucrarea Directiva polițienească cu caracter permanent în materie de siguranță, care conține rolul, organizarea și atribuțiile acesteia. D.P.S. s-a autodefinit drept „un organ al puterii executive, cu rolul de a apăra ordinea și siguranța internă a statului în timpuri normale, cooperând cu armata, în același scop, în vremuri excepționale”. Din punct de vedere al organizării, aceasta a devenit Direcția III
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
contemporane. În ceea ce privește raporturile dintre literatura comparată, istoria relațiilor culturale și cea a mentalităților se constată o colaborare reciproc avantajoasă, acceptată și Încurajată de către toți partenerii. Această situație are la bază, În mod evident, tradiția bunelor relații dintre istorie și filologie. Autodefinindu-se, și astăzi, ca științe prin excelență „umaniste”, ele Își asigură În acest fel o perspectivă comună și posibilități de conlucrare, În pofida faptului că literatura comparată și istoria culturală tind uneori să privească cercetarea mentalităților ca pe un simplu auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie și la Drept. În 1916, în „Unirea”, semnează întâiul articol, iar primele versuri îi sunt tipărite în „Zorile” din 1919. Începând din 1921 se va afirma ca un „muncitor al scrisului zilnic” - cum se autodefinea -, dovedindu-se un gazetar talentat și pasionat, prob și de largă deschidere intelectuală. Colaborator devotat al publicațiilor ieșene, apropiat de cercul de la „Viața românească”, e prezent masiv și în periodicele bucureștene. Scrie în „Mișcarea”, „Gândul nostru”, „Rampa”, „Libertatea”, „Lumea” (1926-1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
din presă, cuprinsă între 1947 și 1964, reîncepe să publice în „Tribuna”, „Viața românească”, „Steaua”, „România literară” ș.a. După 1973 poeziile îi apar în reviste românești ale exilului: „Ethos”, „Limite”, „Mele”, „Micron” ș.a. L. și-a făcut apariția - după cum se autodefinește - în zodia acelei „generații ieșite în lume sub semnele cumplite ale războiului, dar purtând cu sine și pentru toți o poezie curată și dreaptă”. Este poezia din anii imediat postbelici, temperată în raport cu excesele experimentelor avangardiste și cu delirurile imagistice suprarealiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Poezii și poeme (1986). Caracterizându-se prin îndrăzneala experimentului artistic și gravitatea ideilor, prin ineditul opticii și tensiunea „stărilor totale”, D. scrie o lirică meditativă, de o acută sensibilitate artistică, cu o viziune dramatic-polemică. „Prinț al imaginației”, așa cum s-a autodefinit, poetul s-a supus „caznei demonice” de a „mușca metafore” din sinele propriu. Universul poeziei se constituie din situații-limită, din disonanțe și sisteme de opoziții izbitoare, din îmbinarea firească a elogiului cu remarca polemică. Pe autor îl interesează nu atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
Superior, validată prin plebiscit, Republica Umanistă Vandana. Acest act a pus într-o situație extrem de penibilă Republica Vandana de Sud: "Păi, dacă nu mai există o republică soră <de nord>, înseamnă că prin precizarea <de sud>, statul vündünilor s-ar autodefini nici mai mult nici mai puțin drept o anexă a vandanilor!" După o serie întreagă de demersuri diplomatice și după o ostentativă mobilizare militară, vündünii au trebuit să constate că Marile Puteri erau în perioada aceea mult prea ocupate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
PRIETENIA LITERARĂ, revistă apărută la Caracal, lunar, apoi bilunar, din noiembrie 1938 până la 15 aprilie 1941. Director este Nellu Cristescu, iar redactori - Emil Gavriliu, Gh. Miulescu, M. Lefter. P.l. se autodefinește ca o publicație „pur literară”, „în afară de orice zbucium privitor la social”, neangajată politic sau ideologic. Poezie de factură tradiționalistă publică Nellu Cristescu, Vasile Dumitrescu, Gh. Miulescu, Ion Potopin, C. Pârlea, D. Costea, Emil Gavriliu, Petre A. Butucea, Gh. Manea-Manolache, Traian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289021_a_290350]
-
realitatea în schimbare rămâne ca un avertisment în conștiința Sarei. Sunt momente la care Sara cu siguranță nu vrea să se reîntoarcă. Ca să consolideze sentimentul de securitate în cadrul familiei, ca să nu mai fie încă o dată trecută cu vederea, Sara se autodefinește în principal în contextul casei și familiei. Este „cea mai mare”, „fata casei”, o fată care primește „multă atenție, multă dragoste”. Când intervievatoarea pune o întrebare legată de problema genului care pare să-i amenințe poziția, Sara se grăbește să
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
din Statele Unite, ne spune Ilie Cleopa în Călăuză pentru credința ortodoxă, Editura Arhiepiscopiei Romanului, 2000, 52-53. yy "Bizutul îi un Hristos incomplet, dacă nu unul ratat" aflăm din Explorări..., 184. zz Într-o secvență din Breviarul nebuniilor curente Elpi se autodefinește ca "Ulise de ocazie" (Institutul European, 1998, pag. 260). aaa Fragmente..., 412; textul apare în 1993. bbb Nu-i voi scrie numele pentru că în mod sigur era unul atribuit prin ordin de serviciu. ccc Sistem dispers solid-fluid, în care faza
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
însuși istoria sa. De reținut remarcalui Hans Küng că cele trei mari religii ale credinței monoteiste îidatorează enorm lui Avraam ca unuia care apare ca fiind părintelecomun al celor trei religii de origine semită care, în mod justificat, se pot autodefini ca religii avraamice cu toate că între cele trei auapărut adesea și disensiuni chiar pe baza credinței<footnote Hans Küng, Iudaismul - situația religioasă a timpului. Introducere de AndreiMarga. Traducere din limba germană de Edmond Nawrotzky-Török, EdituraHasefer, București, 2005, p. 31. footnote>. Credința
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
adesea la implicațiile acestui concept. Astfel, metafora se impune "ca o replică față de real, ca o altă geometrie - posibilă datorită virtuților creatoare ale imaginației" (Poezie și modă poetică, Editura Eminescu, București, 1972, p. 88); Opera nu face decât să se autodefinească, să se afirme pe sine ca replică la real" (Orfeu și tentația realului, ed. cit., p. 74). 15 Orfeu și tentația realului, ed. cit., p. 42. 16 Lampa lui Diogene, ed. cit., pp. 184, 185. 17 Ibidem, pp. 26, 198
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în aceste condiții "evoluția" poate fi judecată axiologic ca un progres, așa-zisa "evoluție a epocii" se rezumă, după opinia noastră, la simpla înșiruire a unor stări, a unor stiluri de viață, ce se succed ca replicile unei polemici, fiecare autodefinindu-se prin raportarea la cealaltă și, de cele mai multe ori, prin contestarea acesteia. Astfel ia naștere în viziunea lui Dilthey "o corelație istorică" (pentru întregul context vezi II, 2Be). Privind retrospectiv lucrurile, ni se poate crea într-adevăr impresia că depistăm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
datorită căreia un stil "e urmat de-un anume alt stil, iar nu de altul"229. Mecanismul succesiunii stilurilor ni se pare totuși evident. De fiecare dată când urmărim apariția unui stil nou ne reține atenția faptul că acesta se autodefinește prin contrast cu cel vechi; el se afirmă prin negație, ca o replică modernă, progresistă, care contestă ideologia demodată, retrogradă, a stilului anterior. Când, în capitolul introductiv, ne-am referit la motivația psihologică a proclamării Marelui Tot de către romantici (care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de pretutindeni știu că în afara comunității lor există alți oameni și alte comunități. Ideea de distanță și ideea de diferență sunt două elemente de gândire care definesc relațiile dintre indivizii unei comunități și oamenii din afara acesteia. "Membrii unei comunități se autodefinesc parțial ca grup prin contrast cu oamenii mai puțin cunoscuți care sunt "afară" și care nu sunt chiar ca ei." (Redfield, 1960: 113) 2.12. Utilizare și definire Urmând sfatul lui Wittgenstein de a nu căuta semnificația lexicală a termenilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
apare și în câmpul educațional. Dar contribuția cea mai însemnată a grupului de cercetare condus de H. Tajfel în acest domeniu o reprezintă teoria identității sociale. Potrivit acestei teorii, apartenența la un grup social îi determină pe indivizi să se autodefinească în termenii caracteristicilor grupului respectiv; astfel, grupul conferă membrilor o anumită identitate socială. Dacă această identitate socială este pozitivă (deci satisfăcătoare pentru individ), sau negativă, (nemulțumindu-l și motivându-l să acționeze pentru ameliorarea ei), se stabilește prin compararea grupului
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
este ușor să dai o definiție unui partid, pentru că multe organizații care se comportă sau care sînt constrînse să se comporte ca niște partide refuză să se considere astfel, pentru a scăpa de criticile îndreptate împotriva partidelor. Preferă să se autodefinească mișcări, formațiuni politice, ligi, alianțe, grupuri. Definiția începe să se contureze dacă luăm în considerare esența a ceea ce constituie un partid. Definiția clasică a fost dată de Max Weber [1974, 707]: "partidele...sînt, în esența lor intimă, organizații liber create
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fac dovada felului cum omul a înțeles să reprezinte diferențele, evidențiind în același timp problema perspectivei. Fără îndoială, capacitatea de a trăi prin imagini este prezentă în toate epocile, însă se dezvoltă odată cu diversificarea manifestărilor culturale, prin intermediul cărora omul se autodefinește. Trebuie însă precizat, în acord cu Mihail V. Alpatov, că "oamenii primitivi nu au dat diferitelor obiecte un sens multiplu numai pentru a-și exercita fantezia. Ei exprimau în felul acesta ideea multiplicității și însuflețirii vieții în toate manifestările ei
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]