2,934 matches
-
acasă înainte de ora nouă. Nu știam dacă Bogdan mă va invita în acea zi la pescuit așa că mi-am permis un tur prin zona portuară care corespundea și cu un fel de centru al orașului. Așa am descoperit unde era autogara, sau că se poate trece de pe o insulă pe cealaltă cu un fel de ambarcațiune contra unei sume, în cazul că nu aveai alte posibilități. Aveam cu mine nelipsita lansetă. Am încercat să pescuiesc de pe un ponton la care acostau
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
numai tristeți și lacrimi în viață. - Bun. Trebuie să plec. Mi-a părut bine de cunoștință. Sper să ne mai vedem , și-i întinse mâna sa păroasă. - Și eu. Din nou vă mulțumesc pentru amabilitatea de a mă aduce la autogară, răspunse Săndica. - A fost plăcerea mea, domnișoară. La revedere. - La revedere. Săndica a mers la casa de bilete și după ce și-a luat bilet, s-a îndreptat spre sala de așteptare unde era un telefon public. Trebuia să-l sune
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
anii “glorioasei” supuneri față de “străluminatul” vecin de la Răsărit, toată de culoare albă și curată fără dubii, cu șoferul care-ți lua bagajul și-l așeza conștiincios în spate, dădea bilete la mașină, cum o fac azi la noi ghișeele din autogări, el era și casierul și conducătorul și hamalul cu bagajul și observam c-o face cu plăcere, deloc nervos la “indicațiile” pasagerilor să-l pună în dreapta sau stânga, mai jos sau mai sus, avea fără nici-o discuție o filozofie a
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
are forță și viață, amintirea e numai gând și vis! Să tot fie ani buni de când am un prieten pe care-l întâlnesc de cele mai multe ori la Irina căreia i-am zis „hangița” pentru că e patroana unui restaurant de la porțile Autogării din Bacău. Restaurantul acesta e un loc prin care drumeții trec, venind și plecând, și de aceea putem zice fără teama de a greși că este un han modern ce încă ține în viață spiritul ascuțit al drumeției cu scurte
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
două- trei ore, când dispariția era certă, familia se mobiliza și pleca în căutarea lui spre cele patru vânturi. A fost găsit în diverse locuri: la podul de lemn de peste Olteț, la podul de piatră dinspre Dunăre, la gară, la autogară. A fost dat jos aproape cu forța dintr-un autobuz, unde se urcase cu intenția explicită de a ajunge la mama lui, la Constanța. Ani de zile, după ce nu mai locuia demult în Turnu, de câte ori mergea mamamare spre piață cu
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
în oraș cât și în sate pentru fiecare complex locativ, agent economic, gospodărie sau oricare alta entitate. • Reabilitarea centrului istoric al Chișinăului, pentru protejarea și conservarea monumentelor de arhitectură; • Concepție nouă a zonei centrale pentru micșorarea aglomerației cauzată de piețe, autogări, întreprinderi, prin strămutarea acestora etc; • Amenajarea de zone pietonale în perimetrul central: str. Tricolorului, parcurile centrale, inclusiv PMAN, zona Muzeului de Istorie și a Bibliotecii Naționale, zona străzii Veronica Micle, zona pieții centrale (cu reogranizarea cu strămutarea autogării) ș.a., amenajarea
RAPORT DE ACTIVITATE PENTRU PERIOADA 2013- 2014 de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349327_a_350656]
-
de piețe, autogări, întreprinderi, prin strămutarea acestora etc; • Amenajarea de zone pietonale în perimetrul central: str. Tricolorului, parcurile centrale, inclusiv PMAN, zona Muzeului de Istorie și a Bibliotecii Naționale, zona străzii Veronica Micle, zona pieții centrale (cu reogranizarea cu strămutarea autogării) ș.a., amenajarea de zone pietonale și în sectoare (PPP); • Strămutarea autogărilor din zona centrală spre periferii pe direcții: Sud, Nord, Est, Vest; • Renovarea tuturor clădirilor publice și asigurarea standardelor europene de eficiența energetică: grădinițe, școli, univ, centre sănătate, policlinici, spitale
RAPORT DE ACTIVITATE PENTRU PERIOADA 2013- 2014 de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349327_a_350656]
-
pietonale în perimetrul central: str. Tricolorului, parcurile centrale, inclusiv PMAN, zona Muzeului de Istorie și a Bibliotecii Naționale, zona străzii Veronica Micle, zona pieții centrale (cu reogranizarea cu strămutarea autogării) ș.a., amenajarea de zone pietonale și în sectoare (PPP); • Strămutarea autogărilor din zona centrală spre periferii pe direcții: Sud, Nord, Est, Vest; • Renovarea tuturor clădirilor publice și asigurarea standardelor europene de eficiența energetică: grădinițe, școli, univ, centre sănătate, policlinici, spitale etc, asigurarea dotărilor necesare; • Renovarea integrală a fondului locativ: acoperișuri, rețele
RAPORT DE ACTIVITATE PENTRU PERIOADA 2013- 2014 de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349327_a_350656]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > URSULEȚUL DE PLUȘ - II. GRIVEI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului URSULEȚUL DE PLUȘ II. GRIVEI Plecasem împreună cu tatamare la autogară să luăm ”cursa”, denumire generică pentru autobuz, să mergem la țară. Lume multă, bagaje, gălăgie, râsete, înjurături. Tatamare era salutat de toată lumea și, tuturor, trebuia să le explice că ”duce fata lui Victor să mai ia și ea aer curat
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
numai tristeți și lacrimi în viață. - Bun. Trebuie să plec. Mi-a părut bine de cunoștință. Sper să ne mai vedem și-i întinse mâna sa păroasă. - Și eu. Din nou vă mulțumesc pentru amabilitatea de a mă aduce la autogară, răspunse Săndica. - A fost plăcerea mea domnișoară. La revedere. - La revedere. Săndica a mers la casa de bilete și după ce și-a luat bilet, s-a îndreptat spre sala de așteptare unde era un telefon public. Trebuia să-l sune
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
mă hotărăsc să ajung până la Ploiești, în chip de însoțitoare a consoartei sale în literatură - Manuela Cerasela Jerlăianu. Pornim de undeva din Magheru, în dimineața zilei de 7 februarie. E destul de frig. Noroc că există o sală de așteptare, în autogara de unde luăm microbuzul către Ploiești. Manuela a adus pentru părintele său spiritual o coroană, flori și multe lacrimi, pe care nu și le ascunde. O întreb, discret și cu teama de a nu-i provoca o și mai mare suferință
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
de perioada prea mare în care a stat în picioare, ținând cont de boala ei și o aud când îmi șoptește:,,încă e aici, cu noi”! Același nepot al domnului Vanghele, împreună cu mama sa, ne ajută să ne întoarcem la autogara, de unde pornim spre București. Ne așezăm din nou, pe aceleași locuri. Printre lacrimi și tăceri grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
înăuntru nesuferitul zgomot stradal. Intimitate nu mai există astăzi între cer și pământ! Farmecul de altădată al localurilor era tocmai acela că afară palpita o lume, iar înăuntru alta. Acum peste tot e aceeași! Și totuși, la Bacău, în zona Autogării, „la Irina” a reînviat întrucâtva povestea hanurilor și hangița însăși s-a întors! Acum se călătorește din ce în ce mai mult, căci s-au înmulțit mașinile, ca nisipul. Albastrul de sus, rar îl mai zăresc oamenii pentru că înaintea ochilor, ei au și prin
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
a reînviat întrucâtva povestea hanurilor și hangița însăși s-a întors! Acum se călătorește din ce în ce mai mult, căci s-au înmulțit mașinile, ca nisipul. Albastrul de sus, rar îl mai zăresc oamenii pentru că înaintea ochilor, ei au și prin somn mașini. Autogara de la Bacău e o poartă prin care trec, venind sau plecând, călători fără număr. Cât cuprinzi, mașinile vin, se opresc și pleacă iar, încărcate cu ei. Dintre toți, puțini-s acei care nu au trecut măcar o dată pragul restaurantului Irinei
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
iar, încărcate cu ei. Dintre toți, puțini-s acei care nu au trecut măcar o dată pragul restaurantului Irinei, din nucleul în care se strânge și se împrăștie o lume de tot felul și de prin toate orizonturile Bacăului, României, Europei..., Autogara. Aici e un han modern. „Hangiță” e, de fapt, Irina, frumoasa fată, cum nu și-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile și
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
și-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile și restaurantele. Ele sunt la tot pasul, la marginea a toate drumurile. Dar ca în Autogara Bacău, la Irina, puține-s! Oricât ar umbla prin gări, autogări sau răscruci, nimic nu se aseamănă cu ce va găsi călătorul aici, la frumoasa Irina, unde totul pare proaspăt, curat, liniștit, intim, ca un zăvoi ieșit la soare din
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile și restaurantele. Ele sunt la tot pasul, la marginea a toate drumurile. Dar ca în Autogara Bacău, la Irina, puține-s! Oricât ar umbla prin gări, autogări sau răscruci, nimic nu se aseamănă cu ce va găsi călătorul aici, la frumoasa Irina, unde totul pare proaspăt, curat, liniștit, intim, ca un zăvoi ieșit la soare din adâncul apei. Aici se ospătează și se petrece ca altădată, la
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
care mi-a furat mințile”! Acest loc de popas mirific, rustic și deopotrivă modern, ambele într-o atmosferă armonioasă și pe potriva plăcerii tuturor, e „hanul artiștilor”...! Se numește Restaurantul „Irina” și e clădit întru binele soartei drumeților, chiar alături de peroanele Autogării din Bacău! Glorie vinului Buchet de voluptăți, sursă de inspirații dezlănțuite, vinul e o sonatină de Chopin. Păstrat în corn de zimbru, în vechime, apoi în amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
Cotnariul căci e bun ca viața, gustați Cotnariul că-i bun ca Raiul, gustați-l la Irina că-i frumoasă ca viața, gustați-l la Irina, că-i frumoasă ca Raiul!... Și dacă vă veți duce la Restaurantul Irina de la Autogara Bacău unde-i frumoasa de fată, de dragul căreia mulți beau acolo și uită urâtul, nu veți suferi că ați cheltuit banii, câtă vreme la restaurantul Irina nu banii vă sunt prădați, ci durerile. Vi se iau pe loc și când
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
și anume că s-ar fi culcat cu Ana, care este la fel de slobodă la acest gen de aventură ca și surorile sale. - Ce mai faci, mami, mi-era dor de tine și de aceea am venit să te întâmpin la autogară. - Dacă îți era dor cum zici, veneai să mă vezi, doar nu faci mai mult de o ora până acasă, îi reproșă Fana fiicei sale. - Știu, mami dar nu am timp nici să răsuflu, dar să mai și plec din
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
prin oraș. Starea de sănătate a mamei nu se dovedi atât de precară. Acumulase prea multă oboseală în ea și de aceea se simțea atât de slăbită. I s-a recomandat odihnă, vitamine, și o alimentație sănătoasă. La despărțirea de la autogară, Ana i-a împins în palma mamei sale când și-a luat la revedere un pumn de bani. - Ce faci, fata mamei, cu banii ăștia? - Ține-i acolo că ai nevoie de ei. Nu ai auzit ce ți-a spus
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
părinților săi. Casa plasată undeva într-un cartier mărginaș avea două intrări, una pe o stradă și ieșirea în altă stradă. Planul racolărilor era bine pus la punct până în cele mai mici detalii. Antara umbla liberă prin oraș, prin piețe, autogară și gară, restaurante și bufete, adică acele birturi unde fumul te îneca și se bea rachiu de secărică pe rupte. Trecea prin toate aceste locuri și cum Antara era o fată frumoasă imediat atrăgea atenția generală. I se făceau propuneri
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
Neemia St. 17) ...Atâta de tare l-a inspirat pe Pastor acel gând al meu, încât toată predica sa, numai în Ștefan „a bătut”, deși el nu avea de unde să știe pe cine vizasem eu. ...La, pecare, în drum spre Autogară, ...după o foarte lungă tăcere pe care eu am îndurat-o cu stoicism, Ștefan îmi spune într-un târziu: Am mai luat eu „sub centură”, dar azi a fost parcă prea de tot! Nu-i nimica Ștefane: Bucură-te! Să
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
-mi pare rău. Știu că voi putea să creez copiilor mei un viitor, ceea ce în România nu aș fi putut face niciodată. Și de altfel mă întorc de Crăciun. După ce am coborât din microbuzul cu care am venit aici, din autogara din Valencia am luat un taxi până la gară, de unde am mai mers o jumătate de oră cu trenul până în Xativa (Așa se scrie în Catalană și se citește Cșativa, iar în Castellană se scrie Jativa și se citește Hativa), unde
JURNAL SPANIOL I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352042_a_353371]
-
-mi pare rău. Știu că voi putea să creez copiilor mei un viitor, ceea ce în România nu aș fi putut face niciodată. Și de altfel mă întorc de Crăciun. După ce am coborât din microbuzul cu care am venit aici, din autogara din Valencia am luat un taxi până la gară, de unde am mai mers o jumătate de oră cu trenul până în Xativa (Așa se scrie în Catalană și se citește Cșativa, iar în Castellană se scrie Jativa și se citește Hativa), unde
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]