319 matches
-
mă neliniștea serios. Începea Runway să mă molipsească și pe mine? Sau era vorba doar de un amestec de adrenalină și nervi care garantau lipsa poftei de mâncare? Asta era! Înfometarea atât de caracteristică la Runway nu era, de fapt, autoimpusă; era pur și simplu răspunsul psihologic al unor organisme supuse constant teroarei și angoaselor de tot felul, Într‑atât Încât nu simțeau niciodată foamea. Mi‑am jurat să mă interesez mai În amănunt de chestia asta și să iau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văl misterios de neființare, de ceva deja petrecut, peste evenimentul sau fenomenul real și prezent. Am avut un exemplu viu doar cu câțiva ani În urmă, În Franța, cu mult după ce Îmi imaginasem că am ajuns destul de Înțelept În privința acestei autoimpuse spălări pe creier. Am dat peste prima mea orhidee Soldier, o specie pe care Îmi doream de mult s-o Întâlnesc, dar pe care n-o văzusem decât În paginile cărților. Am Îngenuncheat În fața ei În felul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a întâmplat cu autonumirile lor? Gura mică din fața lui se strâmbă ușor, apoi zise: - Nu au ajuns la stadiul de numire. Când vorbeau despre ambițiile lor, nimeni nu-i asculta. Așa că au înțeles, - Înțeleg că, într-un fel, te-ai autoimpus?! Gosseyn folosise un ton interogativ. Individul era impacientat. - Domnule Gosseyn, rosti comandantul, și tu manifești multe calități de comandant. Sunt sigur că, printre ființele umane pe care le avem la bord, nu se află nici una. având în vedere situația specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
restricții legale sau morale în favoarea celorlalți. În concepția lui Smith, acest sistem funcționa dup] principiul „mâinii invizibile” (efectele ample ale sistemului liberei întreprinderi), care coordona ansamblul activit]ților economice individuale. Ideea potrivit c]reia înl]turarea constrângerilor legale și morale (autoimpuse) din calea realiz]rii propriilor interese este, în general, benefic] a fost adesea extrapolat] dincolo de sfera economic]. Ulterior a ap]rut teoria conform c]reia interesul colectiv este promovat prin urm]rirea de c]tre fiecare individ a intereselor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesta constituie o strategie de atingere a binelui universal. R]mane cert faptul c] acest ideal pragmatic, fie el egoist sau nu, este fondat, în realitate, pe o afirmație dubioas], iar aceasta pentru c] înl]turarea constrângerilor legale sau etice (autoimpuse) menite s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale interese, este capabil] s] asigure binele colectiv numai în condițiile în care interesele individuale sunt în deplin] armonie sau dac] locul acestor constrângeri este luat de un principiu similar „mâinii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poată arăta esența vieții, despuiată de toată deșertăciunea și fala ei. Cu cât Învățați mai multe despre filosofia vieții, cu atât veți ajunge mai repede la marea revelație că totul este deșertăciune În această viață trecătoare. Dao Începe cu efortul autoimpus de a nu privi la bărbații sau la femeile frumoase și a nu asculta muzică decadentă. Cel care se poate preface surd și orb la tentațiile externe se află deja pe calea către longevitate, dacă nu chiar către nemurire. Dacă
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Iar administratorul șef finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat și primit, drept recompensă, funcția de administrator șef al finanțelor, poziție deosebit de importantă, deoarece doar el putea semna actele necesare tranzacțiilor financiare și împrumuturilor pe care le realiza casa regală. Această funcție a dus
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
gândirii, fluența ideațională, o inteligență generală superioară,sensibilitatea la probleme, legată de un mai pronunțat spirit de observație și de o mai bună receptivitate sau „deschidere la experiență”, curiozitate, încredere în sine, dispoziția de a-și asuma scopuri îndepărtate și autoimpuse, perseverență în urmărirea lor, nevoia de a realiza ceva, independență în gândire, sunt câteva dintre trăsăturile de personalitate mai des asociate cu capacitatea creativă. Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
depind în mare măsură de tonul afectiv al relațiilor lui cu elevii. Prin comportamentul lui afectiv, profesorul impune elevilor un anumit comportament, individual și de grup. Trăsăturile temperamentale ale profesorului au, desigur, un cuvânt de spus. Dar autocontrolul permanent, echilibrul autoimpus sunt hotărâtoare pentru un comportament adecvat.” 2.3 Deficiențe în comunicarea profesorelev În momentul în care comunicarea dintre profesor și elev nu se realizează la parametri optimi atunci și procesul de învățământ, de asimilare din partea elevului a informației transmise de
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
împreună cu el îi cercetezi toate încăperile și cotloanele. Descartes era însă absolut singur cînd și-a început explorarea de sine și nu uită din cînd în cînd să atragă atenția că e vorba de un exercițiu personal. Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea filosofiei cartesiene ca fiind, finalmente, solipsism. Dacă e să corelăm starea de fapt în care spiritul cartesian se descoperă pe sine, concluzia la care el ajunge și etimologia cuvîntului solipsism, avem toate motivele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu demnitate totală, cu bucuria de a te oferi, de a te dărui, nu cu regrete. Vorbirea este o artă care Își lasă cucerite teoriile numai prin strădaniile susținute și sistematice. Forța tăcerii este asigurată de tăcerea consimțită, dorită, acceptată, autoimpusă, ca o condiție a creației și afirmării proprii sau a celuilalt. Tăcerea crește valoarea discursului, precede, fundamentează, susține, Întreține poezia vorbirii, a vocii, a cuvintelor, ca sonoritate și semnificație. Este vorbire continuă, dirijată și valorificată. Aduce densitate și forță cuvântului
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Lidia Carmen LĂMĂTIC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93103]
-
jocului de baschet în lecțiile de educație fizica, astfel: Obiective operaționale recreativ - distractive - satisfacerea necesitații de recreere si de distracție prin inducerea imediată a „stării generale de bine" prin joc și mișcare; - satisfacerea necesitații de întrecere în echipă cu reguli autoimpuse; - formarea și satisfacerea necesitații de a câștiga prin mișcare și joc; - satisfacerea necesității de a acționa autonom; - satisfacerea necesității de a acționa individual în fața colegilor de echipă sau de clasă, - mutarea centrilor de interes psiho-social în timpul zilei de scoală. Obiective
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
la nivel central, combaterea stresului; - combaterea sedentarismului prin joc, realizând refacerea neuro-motorie la nivel periferic; - activarea marilor funcțiuni ale organismului prin joc, odată cu menținerea și întărirea stării de sănătate generală; - combaterea stărilor psihice negative printr-un joc de mișcare autonom, autoimpus în scopul de a induce cu ușurința în „starea generala de bine". Obiective operaționale privind formarea caracterului și personalității - formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter si personalitate; - formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipa; - formarea liderilor, a
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
și Ecaterina a II-a au fost reprezentanții principali ai respectivei politici. În secolul al XIX-lea, Bismarck a fost maestrul acestui tip de strategie imperialistă, care-și propusese să răstoarne statu-quoul și să stabilească o preponderență politică în limite autoimpuse. Diferența dintre imperialismul restrâns, cel continental și cel nelimitat este diferența dintre politicile externe ale lui Bismarck, Wilhelm al II-lea și Hitler. Bismarck dorea să stabilească primatul Germaniei în Europa Centrală; Wilhelm al II-lea, în întreaga Europă, iar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
forță sau le poate cuceri; dar nu poate guverna ceea ce a cucerit, deoarece nu este în stare să obțină acceptarea voluntară a guvernării sale. În cele din urmă, puterea militarismului trebuie să se încline în fața unei puteri temperate prin rețineri autoimpuse, care caută eficiența puterii politice în recursul cât mai rar la forță. Eșecurile tentativelor imperiale militariste ale Spartei, Germaniei și Japoniei, comparate cu triumful politicilor romane și britanice, demonstrează consecințele dezastruoase practice ale acestei erori intelectuale pe care o numim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a datorat-o unei rare combinații de putere potențială superioară, reputație de putere copleșitoare și frecvență redusă a folosirii acesteia. În consecință, Marea Britanie a fost capabilă, pe de o parte, să se opună oricărei amenințări la adresa superiorității sale, deoarece reținerea autoimpusă a câștigat puternici aliați de partea sa și a făcut-o deci mai puternică în realitate. Pe de altă parte, a putut să reducă tentația provocării deoarece superioritatea ei nu amenința existența altei națiuni. Aflată la apogeul puterii sale, a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care își întrerupe propriul contact și cel al poporului său cu lumea exterioară devine prizonierul propriei sale propagande. El nu mai poate să urmărească o politică externă care să recunoască și cu atât mai puțin să respecte acele constrângeri morale autoimpuse care constituie fundamentul politicii viabile a balanței puterii. Nu este o necesitate ca o relaxare internă a regimului totalitarist să atragă după sine în mod automat o politică externă mai rațională. Însă ar îndepărta un obstacol important din calea unei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
raporturilor dintre individ și semenii săi dintr-o perspectivă nouă, cea a alienării. Și, Întrucât conotațiile pozitive aveau tendința de a se estompa pe măsură ce servitutea părea tot mai mult o pierdere În folosul altuia și tot mai puțin o constrângere autoimpusă, iar formele dependenței de alții și de obiecte aveau tendința de a se multiplica În același ritm În care creșteau numărul relațiilor sociale și producția de bunuri și servicii, chestiunea emancipării și a răsturnării acestei servituți a devenit astăzi, fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Teologie..., p. 200. 94 Cf. Tillich, op. cit., p. 320. În eseul CE este Iluminismul? Kant răspunde: "Iluminismul este eliberarea omului de propria tutelă. Această tutelă este incapacitatea omului de a face uz de propria rațiune fără ghidarea altuia. Tutelarea este autoimpusă când cauza ei nu constă în lipsa rațiuni,i ci a curajului de a o folosi fără îndrumarea altuia. Sapere Aude! Îndrăznește să folosești propria rațiune acesta este motto-ul Iluminismului." Alături de rațiune, Kant vede în autonomie și armonie celelalte două
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care, de altfel, Theodor Codreanu manifestă simpatie și dreaptă măsură, Titu Maiorescu. Din portretul criticului de la Huși lipsesc încrâncenarea autodisciplinei, meticulozitatea transformată în obsesie și precizia de ceas elvețian în împărțirea timpului personal între lecturi obligatorii, întâlniri mondene și socializări autoimpuse, de care este plin jurnalul maiorescian. G. Călinescu (un critic venerat de Theodor Codreanu) afirmase, pe bună dreptate, despre jurnalul de tinerețe al lui Maiorescu: "Copilul e teribil de precoce. La 15 ani începe să-și întocmească un jurnal, jurnal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pașcani, sticla groasă de lumină, largare și pe dedesubt, Siretul, sîntem și prizonierii unei singure vorbiri, în cochilia ei ne-am retras, că e a noastră, noi melcii, cînd am putea fi vîntul Duhul! este și știrbirea credinței, crede vorbele autoimpuse, nici diavolul nu crede în el însuși, mult rătăcim! drumul dinspre Strunga Cuviosul Paisie Aghioritul Epistole, Tîrgu Frumos capitolul "Studiul duhovnicesc" cu ochelari subțiri Al Bano, masa de seară festivă la Sîrca sărbătoare în relieful catatonic, dus de dragul ei, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Bisericii Sfântul Gheorghe Nou. Pelerinii au îmbrăcat cu lumânări (candele de stearină, mai exact) câteva cruci de piatră din curte, pridvorul acesteia etc. Senzația mea finală era că aveam de-a face cu un pelerinaj tânăr, Un rând calm, ordine autoimpusă care tocmai se construiește, se caută în permanență, negociindu-și identi tatea proprie. Un semn mi s-a părut a fi și faptul că nu existau toalete publice sau ceva asemănător, prevăzute în dispozitiv, cu toate că așteptarea și numărul de pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spațialitatea rândului este dată de un cordon greu de catifea roșie, susținut de piloni de alamă. Cei prezenți acolo ridică cordonul de protecție cu un gest firesc, natural, intră și ies din rând după dorință, dar se păstrează o ordine autoimpusă, fără aportul forțelor de ordine. Atunci când depun acatiste sau pomelnice la raclă, credincioșii „avansează” preotului pre zent acolo, chiar înainte de a fi miruiți pe frunte, fie două-trei bancnote mici de un leu, fie o hârtie albastră de 5 lei sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiecare reporter care-l solicită. „Iată, am pus pe picioare un nou pelerinaj”, pare a spune zâmbind în fața camerelor. În fine, absența jandarmilor dă naștere unui rând mai „fluid”, mai puțin tensionat, iar sentimentul acesta de libertate și de disciplină autoimpusă cred că-i atrage pe cei prezenți. Împrejurimile bisericii au fost transformate în loc de parcare și încă unul foarte solicitat, având în vedere aglomerația teribilă din zonă. Ca în jurul oricărei resurse foarte disputate, acolo s-a format o mică industrie locală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prilej de socializare, de distracție. Cum reacționau pelerinii gadjo din jur în fața acestei stări de fapt ? Citeau preocupați acatiste și cărți de rugăciuni la lumina slabă a iluminatului public, adunați în microgrupuri de patru-cinci persoane, cântau cântece religioase. O segregare autoimpusă în interiorul rândului, pe care nu am întâlnit-o niciodată la Iași. În perioada anterioară hramului, pe rețelele sociale și pe e-mail a circulat o „invitație la pelerinajul nocturn al «decrețeilor» din România”, la care erau chemați să participe „îndeosebi cei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]