331 matches
-
alte vorbe, Virgil Ierunca târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe cuvântul în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
concepte caracteristice �ca refuz al îndoctrinării", fie al celei socialiste, de la est, fie al celei a modelului vestic, de transformările suferite de modelul etic al emigrației în fața evidenței unei situații de durată, în care scriitorul trebuia să iasă din limita autoimpusă, de cenzor al tragediei din țară, pentru a da el însuși o expresie creatoare, deci literară, condiției sale tragice și chiar tragediei trăite de atîția cunoscuți, în țară și în exil ș.a.m.d. Pe scurt, autoarea începe să discute
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
viitor al revistei. Ca și prima narațiune și aceasta se înscria pe aceeași linie "de originală reviviscență modernă a lumii antice". Cele opt proze din Euridice sunt ambițioase - rescrieri, abordări proprii ale unor teme consacrate și venerabile mituri, ca formă autoimpusă de încercare a puterilor literare. Producție de laborator artistic, s-a spus, executată fără cusur și cu "sânge rece" (I. Vartic), de un autor care și-a propus mai întâi să experimenteze în materie culturală, să facă literatură din ceea ce
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
deslușirea, în câmpul prezentului, a valorilor literare adevărate. Contemporanul, revista de direcție? Ar putea fi dar încă nu este pentru că nu și-a precizat țintele personalizate. Este în schimb o revistă în vizibilă dezmorțire, după cei câțiva ani de hibernare autoimpusa.
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii la rând un echilibru laborios. Unul cu o dublă fisură: mama și destinul exilatului. O vinovăție autoimpusă, peste care nu a trecut, de fapt, niciodată. Volumul de față, dincolo de ineditul său, are și o nuanță în plus. Anume, Monica Lovinescu nu a reușit să-l corecteze, așa cum procedase în celelalte șase cazuri. Totuși, ne încuviințează Astrid Cambose
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
cum ne-am obișnuit să credem, invers. Literatura generației '80 nu e, iată, spune Magda Cârneci, victima neajutorată a tot soiul de manifeste, ci, mai curînd, o ecluză, mediind între temele fiecăruia și Zeitgeist, pomenit, de altfel, foarte des. Regula autoimpusă, aceea de-a trăi în actualitatea foarte strictă, pręt-ŕ-porter, însă cu toată sofisticarea poeților de totdeauna, definește o generație deschisă tuturor azimuturilor, care încearcă să cunoască înainte să adere sau să evite, care vrea să amestece în fel și chip
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
unde anumite observații rezervă surprize de informație, pe care le poate face numai un familiar al bibliotecii, al arhivelor și al culiselor de istorie literară. Dacă descrierea operei are un supravegheat caracter sistematic, glosele au un vădit aspect de exercițiu autoimpus pe anumite subiecte de detaliu, iar jurnalul beneficiază de libertățile confesiunii, fără nimic convențional, dar și fără a se îndepărta de scopul principal. Sunt trei modalități de a organiza observațiile critice și trei variante ale relației cu opera - iar această
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
Chipuri și locuri, înceracă să surprindă tocmai fizionomia artistică a unui om care, cel puțin în ultimile decenii, își baricadase esența de plastician în spatele unei complexe și, de multe ori, vehemente retorici intelectuale. Trăind de multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
încercarea atât de frumos și atrăgător prezentată și altor cercetători, anume de a "supune încă o dată îndoielii carteziene paternitatea textului invocat în toiul polemicii, chiar dacă textul este tipărit într-o ediție de opere ale lui Nae Ionescu." În numele acestor exigențe autoimpuse, editorii promit pentru ultimul volum de corespondență, atât o Addenda, cât și pagini prevăzute pentru Erratum. Tot editorii pun în circulație titlurile diferitelor culegeri din publicistică, până la apariția actuală: Roza vânturilor, 1923-1933. Culegere îngrijită de Mircea Eliade cu o prefață
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa, ca o asceza temporară; nici, vai, la recluziunile forțate, pe care, -n veacul nostru vitreg, le-au cunoscut destui poeți. - Într-o anchetă din revista "Cuvîntul" (septembrie 1998), la întrebarea "Ce autori ați propune pentru o ăIstorie universală a literaturii
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
despre dilemele mele de eseist, despre obsesiile mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorința de a mă exila într-o altă țară sau despre continua lipsă de bani, despre frivolitățile mele de cafenea etc., etc. Iată cum excluderile, tabuurile autoimpuse creează teme libere care pot părea obsesii fundamentale de viață". Ce rămâne în urma tuturor acestor excluderi? Un lung șir de meditații pe teme dintre cele mai diverse de la probleme de filosofie a limbajului până la chestiuni ce țin de soarta scriitorului
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
cu zi în documente vechi de familie, Editura Universitară „Ion Mincu”, Cu un Cuvânt înainte de Constanța Vintilă- Ghițulescu, 2013, 212 pag. Obsesia imersiunii în existența privată a altora, în universul domestic al celuilalt, guvernat de propriile legi, de o ordine autoimpusă e una veche de când lumea. Fie că vorbim de jurnale, memorii, banale însemnări cotidiene care, sustrase spațiului și momentului cărora le aparțin, își pierd semnificativ relevanța, fascinația universului privat al celuilalt e irezistibilă. Sarcina antropologului e conservarea acestor informații, date
Trecutul din jurnale by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2851_a_4176]
-
decapitează cu un topor, îi fură o pernă de bani (verzișori) și devine, după revoluție, un om bogat, cu afaceri manageriate de o nevastă pragmatică, pe care o omoară, la un moment dat, accidental. Aventura extraordinară continuă printr-o decizie autoimpusă de ispășire a păcatelor într-o mină, participarea la o mineriadă, îndrăgostirea de o femeie de-a locului. În Colonia subterană, un bărbat torturat de neputința de a dormi intră în lumea homleșilor, a aurolacilor din canale, cărora le devine
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
intervenit pe lângă regele Ferdinand pentru a determina căderea guvernului. Mai mult, la alegerile din iulie 1927 Partidul Poporului nu a întrunit scorul electoral de 2% din voturi, necesar accederii în Parlament. Dezamăgit de viața politică internă, pleacă într-un exil autoimpus la Deva, pentru a se dedica afacerilor sale. Revine pe scena publică pe 8 ianuarie 1933, când fondează Frontul Plugarilor. Aceasta era o formațiune politică minoră, care se situa pe stânga eșichierului politic. Imediat, acest partid a intrat sub aripa
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Un tragicomic - nu-i așa? - silențiu lugubru! Mai mult ca niciodată acum, Reichmann se dovedește greu de fixat în tabloul poeziei postbelice de la noi. De la volumele din 1969 (Geraldine) și 1971 (Acceptarea inițială), apărute într-o perioadă a exclusivismului estetic autoimpus, au trecut destui ani. În care verdictele lui Ion Negoițescu sau Florin Manolescu - ca să-i numim pe comentatorii exacți - s-au dovedit valide, însă, prin forța evenimentelor, cu bătaie scurtă, specifică, de altfel, recenziei săptămânale. Cu atât mai mult cu
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
stă în prizonierat aproape patru ani. În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, unde ajunge șef de sector, dar după două decenii demisionează, din cauza neînțelegerilor cu conducerea Institutului. Timp de două decenii, - moare în 1990 - va munci într-o autoimpusă solitudine, publicând remarcabile tratate de folclor și ambiționându-se să trăiască din scris și din ajutoarele bănești trimise de Monseniorul. Octavian Bârlea, preot greco-catolic la Roma și apoi la München. În 2008, revista „Discobolul” din Alba Iulia i-a consacrat
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
Iordăchescu Ionuț Un exit-poll privind rezultatele până la ora 15:00, consultat de site-ul , arată ca PSD are un scor de pește 40%, PNL nu atinge pragul autoimpus de 20%, iar Mircea Diaconu ajunge în Parlamentul European. PSD - 42% PNL - 15% PDL - 10% Mircea Diaconu - 7% PMP - 6% UDMR - 6%
Alegeri europarlamentare 2014: Exit-poll ora 15:00 by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30170_a_31495]
-
mi se pare că bilanțurile și clasamentele, ca și premiile literare, îl cam nedreptățesc. L-aș defini ca pe un trubadur al vremurilor noastre, cu vădita plăcere a rafinamentului stilistic într-o lume a deraierilor (de altfel strălucește în limitele autoimpuse ale formelor fixe), cu plăcerea rimei și a ritmului armonioase, într-o lume dizarmonică, a pasiunilor ușor desuete și a vocabularului bine temperat într-o literatură tot mai atrasă de durități lexicale gratuite. Toate acestea vin pe linia ludicilor noștri
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
ei e Villon - să fi știut ea de filmul lui Sergiu Nicolaescu din 1987, intitulat François Villon, poetul vagabond? Mai mult, uneori dialogurile sunt atât de forțate încât dau în ridicol: rămas fără argumente în dezbaterea naturalețe socială versus distincție autoimpusă, Bob (nepotul baroanei Frunzetti) îndeamnă oaspeții să strige "ohe" în ceva ce - bănuiesc - se vrea o sfidare a bunelor maniere, și, implicit, a prințului... Dar, încercând să dau de vreun sens în acest haos, mă întorc la afirmațiile lui Sergiu
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
pe care cineva i-o dictează...în somn. „De trei ani, tac și fac“, zice Mihai Alexandru cu o fermitate care spulberă jumătatea glumeață a vorbei. Ce face? Compune. Stă închis în casă, ani de-a rândul, într-o recluziune autoimpusă, poate și fiindcă „afară“ nu găsește ce caută. În ultimii trei ani, a compus muzică pentru cinci CD-uri. Repertoriu pe un an pentru o orchestră serioasă. Pentru unii dintre cei care-l cunosc, timișoreanul Mihai Alexandru e un geniu
Agenda2004-26-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282571_a_283900]
-
doar în parte. Altminteri sunt minuni, foarte concrete, însă, ori o teribilă poftă de viață, o mușcătură hotărâtă din fructul oprit, explicând și cele câteva aluzii biblice. Nu știu în ce măsură e vitalitatea, mai degrabă spontană, a tânărului, sau o vitalitate autoimpusă, a cuiva care înțelege, deja, rosturile lumii, veșnica ei trecere. Un leac de frică. „De unde-și are raiul - / lumina? - Știu: Îl luminează iadul/ cu flăcările lui!” nu e doar o poantă, demnă de neastâmpărul lui Arghezi, cât o certitudine a
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
pentru scenaristul unui film american horror de azi?” Am citit și recitit textul, de teamă să nu fi înțeles aiurea. Ar fi interesant de știut ce minte bolnavă și-a îngăduit să echivaleze regimul alimentar din închisorile comuniste cu „dieta” autoimpusă pentru motive de prezervare a siluetei. Precum și smulgerea dinților de către călăii Securității cu o scenă artistică de sado-masochism filmată, nu-i așa, la Hollywood. Trăim într-o lume dominată de cinism, așa că nu m-ar mira s-avem surprize dac-
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
castitate invitînd la întoarcerea la originile artei a 7-a are și un decalog personal pe care se străduiește să-l respecte. E convins că orice manifest ascunde o idee, un țel a cărui atingere presupune anumite constrîngeri. De aici autoimpusele exerciții ,,de stil". În spatele cărora se poate ghici o disperată căutare a unei modalități eficace de militantism. O flagrantă eroare judiciară curmă printr-o execuție pedant detaliată viața unei biete tinere muncitoare, emigrată în țara tuturor făgăduințelor cu speranța că
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
proză scurtă, dramaturg, poet, jurnalist și traducător, a trăit aproape toată viața în Chile (lucrând ca profesor la Universitatea Catolică din Chile și la Universitatea din Chile și ca jurnalist), dar începând din 1964 a petrecut mulți ani de exil autoimpus în Mexic, în Statele Unite (ca lector la Universitatea din Iowa) și mai ales în Spania. În 1982 s-a întors în Chile, unde, în 1990, a primit cel mai important premiu literar, Premiul Național pentru Literatură. Donoso este autorul unui
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
din timpul său. Despot luminat, general brillant, filosof și muzician, el l-a determinat pe Immanuel Kant, în faimosul eseu Ce este Iluminismul? (1784) să-și încheie astfel pledoaria: „Obstacolele în calea iluminismului universal, a evoluției omului din imaturitatea sa autoimpusă, devin din ce în ce mai puține. În acest sens, epoca noastră este epoca iluminismului, secolul lui Frederick”. Ideile derivate din atare prestigiu se disting, în contemporaneitate, pe două axe: una care privilegiază concentrarea puterii prin dominarea industrială și, la o adică, armată, cealaltă
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]