209 matches
-
forța împrejurărilor. Fiindcă acestea nu prezentau trăsături lingvistice, geografice sau istorice distinctive, care să le justifice existența, aceste așa-numite autonomii nu erau altceva decît un efect al oportunismului politic al artizanilor tranziției profranchiste. Caracterul artificial al instituționalizării unei legitimități autonomiste nu constituie totuși aspectul cel mai remarcabil al democrației spaniole. Ciudățenia cea mai mare constă în apariția bruscă de noi cadre politice arbitrare care au provocat sentimente de adeziune sau de apartenență în sensul unei noi perceperi a ideii de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acestea își inventează o istorie și tradiții mai mult sau mai puțin glorioase, dacă nu cumva se forțează să scoată la iveală cine știe ce idiom local căzut în desuetitudine, ca în cazul Aragonului. Uneori se ajunge chiar pînă acolo că anumiți autonomiști exaltați manifestă ambiții imperialiste asupra comunităților ve-cine; este cazul bascilor care au revendicat Navarra, și al intelectualilor Barcelonei care proclamau o Catalanie lărgită pînă în Baleare și în ținutul Valenciei. Toate acestea n-ar fi altceva decît niște peripeții ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
român, În pofida folclorului care Încă mai este susținut de creațiile unor istorici deprofesionalizați; de partea cealaltă, În tabăra lui Dej, un rol important au jucat doi evrei, I. Chișinevski și Leonte Răutu); 3) nu a fost un Început al politicii autonomiste a lui Dej, de vreme ce acesta se dovedise la fel de stalinist ca Pauker, iar În acel moment el a speculat fobiile (cotidiene ale) lui Stalin. Utilizînd abilitățile conspirative, Îndelung exersate În anii anteriori, probabil chiar mai mult decît competitorii săi, Dej a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Vico, Humboldt, limba este o operă de artă în sine. Autonomia literaturii este problema conexă a specificului literar în această perioadă care preocupă în mod direct pe scriitori, deoarece ea dă sensul și motivația de bază a activității literare. Principiul autonomist ajunge acum la maturitate, maximă claritate și precizie terminologică. Expresii uzuale în această perioadă sunt „literatura în sine” sau „literatura în ea însăși” (Fr. Schlegel) Opera literară ascultă de o logică proprie, de o finalitate intrinsecă. Principiul kantian al „finalității
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
secolul Luminilor, literatura trebuie să adopte idei prin încadrarea și organizarea ideologică. Literatura nu poate fi separată de politică, religie, morală, pentru că, în definitiv, ea exprimă opinia oamenilor. Am văzut însă că există și teza contrară, conformă conștiinței specifice și autonomiste a ideii poetice pure, în care ideea și forma fuzionează. În literatură pot fi prezente toate categoriile de idei: de la cele filosofice și științifice până la cele politice. Despre literatură și raporturile sale cu libertatea amintește și Doamna de Staël. Liberalismul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nici la Iași, nici la București. Pe la sfîrșitul lui octombrie, Imperiul austro-ungar s-a dezmembrat. Istoricul I. Nistor și I. Flondor, amîndoi naționaliști români bucovineni și prieteni ai lui Iorga, au preluat conducerea la Cernăuți, contrabalansînd cîteva slabe inițiative ucrainene autonomiste. Au lansat o invitație armatei române, iar la 16 noiembrie 1918 Bucovina se unea cu România. Iorga exclama într-un editorial: "Moldova lui Ștefan cel Mare s-a ridicat din nou"118. Apoi, brusc, prima pagină a "Neamului românesc" era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În aprilie 1979, Toni Negri, lector la Universitatea din Padova, și alți lideri ai grupului Autonomia Operaia au fost arestați și acuzați că plănuiesc o insurecție armată Împotriva statului. Negri și partizanii lui au susținut (și susțin și astăzi) că „autonomiștii” radicali, care nu erau nici clandestini și nici Înarmați, nu trebuie confundați cu societățile secrete ilegale și că decizia politică de a-i persecuta reprezenta exact acea breșă În „ordinea burheză” pe care Brigăzile Roșii o profețiseră și căutau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și regiunilor care o alcătuiesc și solidaritatea tuturor”. Statutele de autonomie aferente recunoșteau realitatea străveche a diversității lingvistice și a sentimentului regional În statul spaniol până atunci ultracentralizat: ele menționau importanța demografică disproporționată a Cataloniei În special și importanța tendinței autonomiste În țara Bascilor și Catalonia deopotrivă. Dar ce le era permis unora nu putea fi refuzat altora. În patru ani, Spania s-a divizat În 17 regiuni cu administrație proprie, fiecare cu steagul și capitala ei. Nu doar Catalonia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
separatistă: numai 18% dintre basci s-au pronunțat pentru independență, restul preferând autonomia regională deja obținută. Chiar printre suporterii Partidului Naționalist Basc, majoritatea erau de aceeași părere. Cât despre Herri Batasuna, aripa politică a ETA, ea a pierdut voturi În favoarea autonomiștilor moderați și chiar a partidelor spaniole obișnuite. La sfârșitul deceniului, nu mai era decât un partid al marginalilor de toate culorile, de la ecologiști și feministe rebele la marxiști și militanți antiglobalizare. În Spania, clivajul statului-națiune a fost declanșat de amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]