318 matches
-
gradul perceperii și înțelegerii de către elev a semnificației de a fi în același timp obiect și subiect al educației; ș potențialul cognitiv și structurile operatorii specifice acestuia (de exemplu, competența, stil intelectual, ritm de lucru ș.a.); ș nivelul aspirației la autorealizare orientat pe direcția aspirației - ideal social și profesional. 1.c. Studiul longitudinal întreprins asupra dinamicii și variabilității conduitelor școlare ne permite să facem câteva mențiuni și predicții asupra particularităților factorilor motivaționali ai învățării: ș s-a sesizat la unii elevi
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
american și un francez, un american și un italian, un american și un suedez etc. va avea configurații diferite (vezi capitolul IV). 3.6. Scopul Când comunică, oamenii au trei scopuri fundamentale: personale (dezvoltare intelectuală, fericire personală, siguranță personală, destindere, autorealizare etc.), familiale (dragoste, căsătorie, creșterea copiilor, desfășurarea unor activități casnice etc.), sociale (căutarea prieteniei unor persoane, cooperare, competiție, obținerea respectului celorlalți, afiliere la anumite grupuri etc.). Aceste scopuri generale își subordonează scopuri particulare, a căror diversitate poate fi redusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
competiția și independența individului față de grup: independența de acțiune orientată spre rezolvarea problemelor, de gândire și decizie, asumarea răspunderii individuale, exprimarea punctului de vedere, detașarea individului de grup prin unicitate și originalitate. Individul este interesat de satisfacerea nevoilor personale, de autorealizare; primează scopurile personale în fața scopurilor de grup. Inegalitatea dintre membrii grupului este acceptată. În culturile colectiviste accentul cade asupra grupului, asupra colectivului noi. Sistemul relațiilor sociale este relativ rigid: are o organizare internă clară, bine precizată, relațiile dintre membrii societății
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu un interes crescut din partea acestora, de libertatea de a se juca prin combinări și asocieri de noi imagini, de materiale, de tehnici de lucru, în scopul exprimării unei viziuni noi, idei, unui sentiment, adevăr, trăind intens bucuria unei deosebite autorealizări și satisfacția unei creații reușite, personale, ce poate fi asemenea bucuriei unei mari victorii. Pentru evitarea blocajului, învățătorul trebuie să dea dovadă de tact pedagogic, de răbdare, de înțelegere, să fie un adevărat partener al elevilor pe care îi conduce
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
avea sprijinul acesteia. Persoanele care manifestă această schemă sunt persoane fără un scop, care nu știu pentru ce trăiesc. Eșec (FA) - blamarea de sine, convingerea că nu este capabil să facă ceva bine, că inevitabil va greși, va eșua în autorealizare (școală, carieră, sport), că e prost, cu un statut social scăzut, mai puțin de succes decât cei de aceeași vârstă. Al treilea domeniu conține scheme cu privire la limite defectuoase și constă în incapacitatea sau stabilirea deficitară a limitelor interne, a responsabilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
trebuie avute în vedere. Dintre scările motivaționale considerate cu precădere în literatura de specialitate menționăm pe cea a lui Maslow 6, care cuprinde următoarele categorii de necesități: fiziologice, securitate și siguranță, contacte umane și afiliere la grup, statut social și autorealizare Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivării personalului să întrunească simultan mai multe caracteristici: − să fie complex − să fie diferențiat − să fie gradual e. Control - evaluare Funcția de evaluare-control poate fi definită ca ansamblul proceselor prin
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
s-a dezvoltat în ontogeneză o gamă largă de trebuințe noi, modificându-se în același timp și nevoile primare. În cursul dezvoltării apar noi necesități precum și moduri inedite de satisfacere. Așa sunt: nevoia de statut, de apreciere socială, de autorealizare, de succes, de apartenență la grup. De asemenea, în funcție de oferta economică și culturală a mediului apar trebuințe derivate în legătură cu modul de satisfacere a nevoii de hrană, confort, apărare etc. Într-un asemenea context se ivește nevoia de instruire
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
învățării pot fi: a) interioare și exterioare, b) motive de stimulare nemijlocită a elevilor și motive de perspectivă. N.A. Frandsen (1935) consideră că învățarea copiilor este stimulată, direcționată și susținută de cinci tipuri principale de motive: a) motive cognitive, b) autorealizarea, c) autoafirmarea, d) necesitățile de afiliere, e) impulsurile fiziologice. După P.M. Iakobson (1960), motivele învățării școlare pot fi: a) motive negative, b) motive pozitive sociale sau personale c) motive constituite în procesul de învățare. A.N. Leontiev (1964), clasifică aceleași
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
4 Nivelul de aspirație În cazul unei activități în care se vizează performanța înseamnă că este prezent un înalt nivel de aspirație generat de stimuli progresivi, aspirația fiind o structură motivațională conștientizată ca o cotă valorică crescută de performanță și autorealizare. Este o proiectare ideală a dorințelor într-un viitor ipotetic, aspirația ținând de eul ideal. Unii psihologi consideră aspirația ca fiind un ansamblu de forțe sau tendințe ce izvorăsc din motivația de creștere. Această motivație reunește motivul cu scopul îndemnând
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
de aspirație scăzut. Se pare că randamentul școlar ar fi în corelație cu aspirațiile și nu cu așteptările. Sfera de acțiune a nivelului de aspirație este variabil de la un elev la altul la unii apărând nu atât în raport cu nevoia de autorealizare, cât cu cea de dominare. Aspirațiile elevilor se manifestă cu precădere în acele situații în care ei se simt implicați personal. Dacă într-o anumită activitate nu apare pericolul devalorizării eului, persoana în cauză nu-și va mobiliza resursele emoționale
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
sfârșitul preadolescenței marchează încheierea procesului de formare a atitudinii selective relativ stabile față de conținutul învățământului. Elevului i se dezvăluie importanța cunoașterii științifice, concretizată în apariția motivelor cognitive propriu-zise. Astfel, se poate ajunge la apariția trebuinței de performanță, de autodepășire, de autorealizare, de cunoaștere. Ele se nasc în procesul activității, în formarea lor fiind implicați o serie de factori pe care i-am menționat în acest capitol. În cazul unei întâlniri fericite dintre factorii externi și cei interni, din mai multe trebuințe
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
în formarea lor fiind implicați o serie de factori pe care i-am menționat în acest capitol. În cazul unei întâlniri fericite dintre factorii externi și cei interni, din mai multe trebuințe - în primul rând din cea de performanță, de autorealizare și de cunoaștere - se formează, se structurează trebuința intrinsecă de a învăța (B. Zörgö). Capitolul 3. Metodica cercetării 3.1 Scopul și obiectivele cercetării Prin această lucrare, „Motivația preadolescenților pentru învățare - între expectanță și performanță școlară“ se evidențiază așteptările elevilor
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
ale motivației cea mai importantă calitativ considerăm a fi cea intrinsecă urmată de cea afectivă iar cel mai puțin cotată fiind cea extrinsecă. Am realizat această ierarhie deoarece preadolescența este perioada în care apare trebuința de performanță, de autodepășire, de autorealizare și de cunoaștere pe de o parte iar pe de altă parte o importanță deosebită o are trebuința de siguranță, dorința de a fi acceptat de ceilalți, de a fi apreciat și recunoscut eul. Întrebările menționate se referă la: „stimulul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
Având în vedere aceste aspecte sesizăm că motivația pentru învățare a elevilor este intrinsecă și cognitivă pentru aceia la care atât preferința cât și importanța acordată unui obiect de învățământ este „foarte mare“ și „mare“. Acești elevi tind spre autoperfecționare, autorealizare, spre a descoperi și însuși noi cunoștințe, spre satisfacerea curiozității epistemice, spre formarea intereselor cognitive. Se știe că în momentul în care preferăm un anumit obiect de învățământ într-o măsură foarte mare există posibilitatea foarte mare ca să devină un
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
putea constitui un instrument eficient pentru înțelegerea identității, dar că avem, în același timp, nevoie de criterii mai flexibile de definire a unei bune narațiuni atunci când ne referim la poveștile vieții femeilor. Povești ale vieții în două etape: acțiuni de autorealizare: Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach și Tamar Zilber Secțiunea următoare descrie o formă narativă specială pe care am întâlnit-o în doar două dintre cazurile pe care le-am avut la dispoziție, așa cum dezvăluiam deja în prima secțiune a capitolului. În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fiu și întoarcerea în Israel după o lungă ședere în Europa: „Am simțit intuitiv că aici pot face mai mult, că aveam șanse mai mari să-mi realizez visele... Am venit și am primit tot ceea ce cerusem”. Viața actuală ca autorealizare A trăi ca evreu practicant a reaprins flacăra vieții lui Ian și povestea lui, de asemenea. Prin comparație cu absența din relatare a părinților, rabinul este descris cu lux de amănunte și cu o enormă admirație. Povestea creează impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în care cei doi și-au cunoscut soțiile și și-au crescut copiii. Astfel, evenimentul căsătoriei și paternitatea nu marchează anumite etape în relatările lor, ci sunt incluse în marea căutare. Concluzii finale Poveștile celor doi bărbați, numite povești de autorealizare sunt diferite în ceea ce privește conținutul - una dintre ele se referă la descoperirea sensului în religie, alta la succesul în artă - și totuși sunt foarte asemănătoare ca formă. Acest model în două etape poate fi văzut ca o manifestare a personalității profunde
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
responsabilă gândirea eronată gândirea rațională gândirea responsabilă critica în ∼ descriere versus evaluare lingvistică literatură de specialitate asupra perspectivei categoriilor de conținut asupra analizei categoriilor formei asupra analizei holiste a conținutului asupra analizei holiste a formei asupra cercetării narative narațiuni de autorealizare narațiune progresivă narațiune romanțată abordarea holistă a conținutui ∼ și relațiile personale ∼ și experiențele de strămutare ∼ și experiențele didactice a fi parte din/a fi separat de compararea clasificărilor apropiere/îndepărtare în ∼ povestea vieții lui David amintirile timpurii în ∼ impresia globală
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
creativ exigențelor societății viitoare”, constată C. Dumitriu (2004, p.5). Într-adevăr, „provocarea schimbării” determină transformarea și restructurarea tuturor componentelor procesului de învățământ, care își propune obiective noi precum: „cunoașterea inovatoare”, „învățare și reînvățare”, „dezvoltare intra și interpersonală”, „educație și autorealizare”. Schimbarea paradigmei educaționale reprezintă cel mai important răspuns la provocările lumii contemporane, fiind semnalul care arată că educația poate acționa eficient în concordanță cu schimbările existențiale. În acest context, educația trebuie organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învățare care
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
să devină semn de inițiativă și de implicare a persoanei. Cunoașterea inovatoare presupune proiectarea și realizarea unui învățământ formativ, centrat pe stimularea imaginației creatoare, a încrederii în forțele proprii, a interesului de cunoaștere, a curiozității epistemice și a nevoii de autorealizare. Ea presupune totodată, „o pregătire psihologică” continuă în raport cu noile coordonate ale vieții sociale și personale. Fără această învățare psihologică, susține Dumazedier, există pericolul ca valorile, imaginea de sine și simțul identității, relațiile interpersonale să fie perturbate, alterate sau anihilate(apud
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
natural și să permită continuarea educației. Acest lucru accentuează importanța unui învățământ formativ în cadrul căruia, creativitatea devine o prioritate firească, ea fiind considerată ca dimensiune esențială a personalității ce corelează cu idealul unei personalități libere, autonome, capabilă de autoexprimare și autorealizare. În ceea ce privește educarea creativității elevilor prin procesul de învățământ sunt posibile două mari modalități: prin modul de concepere și desfășurare a activității didactice la toate disciplinele de învățământ (M. Gârboveanu); prin realizarea în școală a unui program de sine stătător în
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
cât și pe cel motivațional, atitudinal - valoric, afectiv, psihosocial. Concret, creativitatea cuprinde o multitudine de procese, stări, aptitudini care coparticipă în mod optim la realizarea unor produse noi și valoroase pentru individ sau societate (aptitudini, atitudini creative, trebuința, nevoia de autorealizare și autoexprimare valorică a propriei personalități). Sub aspectul desfășurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca procesul prin care omul resimte lacunele, dezechilibrul posibil în anumite sisteme de date, informații, în anumite zone ale experienței umane (Torrance), pe care le depășește
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
ea presupune o structură în care să interacționeze factorii: inventivitate, ingeniozitate, fluiditate și flexibilitate în gândire; capacitatea de a elabora soluții (imagini, idei) noi, originale; vigoare imaginativă, sensibilitate la probleme, spontaneitatea și sinceritatea autoexpresiei; trebuința de performanță, de realizare și autorealizare, de autoactualizare și autoafirmare. În literatura românească, s-au relevat factori structurali de bază ai creativității, insistându-se, mai ales, asupra rolului unora cum ar fi flexibilitatea și originalitatea, implicate atât în creativitatea generală, cât în cea specifică (Al. Roșca
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
sociale care au în vedere asocierea la anumite grupuri sociale și de muncă, nevoia de dragoste; la nivelul patru sunt prezente nevoile de stimă care au în vedere respectul, recunoștința celor din jur, la ultimul nivel se situează nevoia de autorealizare, nevoia de creștere și dezvoltare ca om și de devenire profesională și socială. footnote> , F. Herzberg, au acordat o atenție deosebită individului, grupelor de muncă și relațiilor care se stabilesc între indivizi și grupele de muncă din care fac parte
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
mediului sau de origine internă; rezultanta acestora determinând comportamentul acestuia la un moment dat. Cele două tipuri de forțe care acționează asupra unui individ pot fi: • forțele pozitive - cele care corespund nevoilor firești de perfecționare, atingere a unor obiective, autodepășire, autorealizare, acestea dând naștere unui comportament ce vizează rezolvarea acestor tensiuni pozitive, adică comportamentul de apropiere, • forțele negative - cele care corespund nevoilor de a ocoli obiecte sau anumite situații, evenimente; toate acestea creează tensiuni negative ce stau la baza comportamentului de
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Rela-Valentina Ciomag () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_782]