318 matches
-
îi determină să învețe pentru a-și asigura pregătirea necesară în alegerea profesiunii viitoare. Odată cu trecerea de la o clasă la alta, cu cât el se apropie de situația de răscruce, cu atât clasificarea și intensificarea acestor motive crește. Cu toate că motivele autorealizării vizează în general „aspirația către competență” și implică în același timp și celelalte două elemente componente ale „competenței” - „dorința de autodepășire” și „dorința de identificare”. Astfel, elevii își motivează învățarea sub acest aspect, în felul următor: „învăț ca să mă autodepășesc
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
spiritual iar în cadrul acestora, adolescența reprezintă vârsta opțiunilor și afirmării de sine. Noua identitate care se construiește în adolescență, mai ales pe parcursul studiilor, este în măsură să profileze modele și idealuri de viață prin definirea sensurilor și a năzuințelor de autorealizare. Maturitatea tinerilor n-ar fi posibilă fără un dialog cultural continuu cu lumea cărților și a oamenilor purtători de valori culturale. Un instrument intelectual fundamental, desprins în școală și perfecționat în cursul studiilor, lectura constituie principala capacitate culturală prin acre
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
Inițiatorii teoriei existențialiste ( A. Maslow, C. Monstakas, C. L. Rogers, R. May, E. Fromm) consideră că ființa umană prin creație își poate valorifica unicitatea. În viziunea acestora, creativitatea „ia ființă” prin întâlnirea omului cu lumea, ghidat fiind de tendința spre autorealizare. Conform acestei teorii, orice ființă umană este potențial creativă, însă factorii de mediu pot influența actualizarea lui. (Anca Munteanu, 1994, p.50) Această teorie, numită și orientare afectivistă, atribuie creativitatea unor stări psihice complexe, asociate afectivității. Omul creativ s-ar
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
creativ exigențelor societății viitoare”, constată C. Dumitriu (2004, p.5). Într-adevăr, „provocarea schimbării” determină transformarea și restructurarea tuturor componentelor procesului de învățământ, care își propune obiective noi precum: „cunoașterea inovatoare”, „învățare și reînvățare”, „dezvoltare intra și interpersonală”, „educație și autorealizare”. Schimbarea paradigmei educaționale reprezintă cel mai important răspuns la provocările lumii contemporane, fiind semnalul care arată că educația poate acționa eficient în concordanță cu schimbările existențiale. În acest context, educația trebuie organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învățare care
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
să devină semn de inițiativă și de implicare a persoanei. Cunoașterea inovatoare presupune proiectarea și realizarea unui învățământ formativ, centrat pe stimularea imaginației creatoare, a încrederii în forțele proprii, a interesului de cunoaștere, a curiozității epistemice și a nevoii de autorealizare. Ea presupune totodată, „o pregătire psihologică” continuă în raport cu noile coordonate ale vieții sociale și personale. Fără această învățare psihologică, susține Dumazedier, există pericolul ca valorile, imaginea de sine și simțul identității, relațiile interpersonale să fie perturbate, alterate sau anihilate(apud
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
natural și să permită continuarea educației. Acest lucru accentuează importanța unui învățământ formativ în cadrul căruia, creativitatea devine o prioritate firească, ea fiind considerată ca dimensiune esențială a personalității ce corelează cu idealul unei personalități libere, autonome, capabilă de autoexprimare și autorealizare. În ceea ce privește educarea creativității elevilor prin procesul de învățământ sunt posibile două mari modalități: prin modul de concepere și desfășurare a activității didactice la toate disciplinele de învățământ (M. Gârboveanu); prin realizarea în școală a unui program de sine stătător în
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
cât și pe cel motivațional, atitudinal - valoric, afectiv, psihosocial. Concret, creativitatea cuprinde o multitudine de procese, stări, aptitudini care coparticipă în mod optim la realizarea unor produse noi și valoroase pentru individ sau societate (aptitudini, atitudini creative, trebuința, nevoia de autorealizare și autoexprimare valorică a propriei personalități). Sub aspectul desfășurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca procesul prin care omul resimte lacunele, dezechilibrul posibil în anumite sisteme de date, informații, în anumite zone ale experienței umane (Torrance), pe care le depășește
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
ea presupune o structură în care să interacționeze factorii: inventivitate, ingeniozitate, fluiditate și flexibilitate în gândire; capacitatea de a elabora soluții (imagini, idei) noi, originale; vigoare imaginativă, sensibilitate la probleme, spontaneitatea și sinceritatea autoexpresiei; trebuința de performanță, de realizare și autorealizare, de autoactualizare și autoafirmare. În literatura românească, s-au relevat factori structurali de bază ai creativității, insistându-se, mai ales, asupra rolului unora cum ar fi flexibilitatea și originalitatea, implicate atât în creativitatea generală, cât în cea specifică (Al. Roșca
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
mediu care săi dezvolte încrederea în sine și abilitățile de a comunica. De o deosebită importanță este cultivarea relației afective pozitive, realizarea în școală a unui climat psihopedagogic socioafectiv destresant în măsură să stimuleze dezvoltarea personalității și satisfacerea trebuințelor de autorealizare a elevilor prin dezvoltarea motivației pentru școală și pentru învățătură. Esențială rămâne implicarea responsabilă a profesorului în realizarea acestor cerințe, atât ca factor cu acțiune directă asupra elevului, cât și în calitate de coordonator al influențelor educative la nivelul grupului educat. Pentru
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
să-1 ferească de influențele corupătoare ale familiei și ale societății. Această perspectivă filosofică , în secolul XX și-a găsit expresia psihologică în curentul umanist. La C. Rogers, bunătatea naturală despre care vorbea Rouseau capătă înțelesul de încredere în posibilitățile de autorealizare ale ființei umane. Perspectiva asupra copilului rămâne prin urmare una optimistă. T. Gordon, adept al terapiei centrate pe client, sesiza că părinții și copiii cu care a lucrat nu aveau probleme psihologice, ci erau doar prost informați cu privire la natura relațiilor
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
însăși), rezultă sentimentul de succes. Vorbind despre voința de a învăța, intrăm în sfera motivației învățării școlare. Ea ne arată pentru ce învață școlarul, ce îl determină să vrea să învețe: un interes pentru o disciplină sau activitate, dorința de autorealizare si autodepășire, dorința de a depăși pe alții sau de a ridica prestigiul clasei prin note bune primite, sentimentul de respect față de părinți sau poate dorința de a fi lăudat de institutor/profesor, de cunoscuți. Numai prin motivație se poate
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
și afectivă cu membrii grupului; se referă la trebuința profundă de dragoste și de relație afectivă; - ale eului: nevoia de a ne stima și de a fi stimați de alții; cuprind trebuințele de autocunoaștere, de prestigiu, de identitate; - trebuințe de autorealizare: nevoia de a atinge propriul potențial creativ, de a obține performanțele de care credem că suntem capabili; - cognitive: nevoia de a ști, de a înțelege, de a învăța, de a explora, de a descoperi; - estetice: nevoia de ordine, simetrie, armonie
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
să coopereze cu institutorul/profesorul, chiar devine agresiv. Acești elevi își vor caută „satisfacția, mulțumirea în alte activități colaterale procesului de învățământ deoarece se știe că este necesară nevoia de răspuns afectiv din partea celor din jur, alături de nevoia de autorealizare” (Iancu, 2000, p. 148). Sentimentul de frustrare creează o atmosferă psihologică nefavorabilă pentru formarea și dezvoltarea copiilor atunci când cadrul didactic realizează o evaluare defectuoasă: a) institutorul/profesorul ia in considerare numai greșelile elevilor, pe care le sancționează numai cu note
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
Inițiatorii teoriei existențialiste (A. Maslow, C. Monstakas, C. L. Rogers, R. May, E. Fromm) consideră că ființa umană prin creație își poate valorifica unicitatea. În viziunea acestora, creativitatea „ia ființă” prin întâlnirea omului cu lumea, ghidat fiind de tendința spre autorealizare. Conform acestei teorii, orice ființă umană este potențial creativă, însă factorii de mediu pot influența actualizarea lui. (Anca Munteanu, 1994, p.50) Această teorie, numită și orientare afectivistă, atribuie creativitatea unor stări psihice complexe, asociate afectivității. Omul creativ s-ar
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
lui Maslow pot fi satisfăcute prin implicarea în sport și practicarea exercițiului fizic. Ierarhia nevoilor (A. Maslow) este utilă în explicarea motivației, mai ales pentru că demonstrează dificultatea de a te concentra asupra unor nevoi superioare, cum ar fi competența sau autorealizarea atunci când nevoile tale bazale nu sunt satisfăcute corespunzător sau deloc (exemplu: dacă ești însetat sau flămând, dacă te temi pentru siguranța ta personală etc). Pornind de la teoriile lui Huli și Spence, Atkinson și McClelland (McClelland, Atkinson, Clark & Lowell, 1953) au
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
ca antrenor - Luarea ca model a antrenorului pe care la admirat atunci când era pe băncile școlii sau facultății Dorința de a avea succese, de a fi între cei mai buni în profesie, spiritul competitiv, dorința de a câștiga - Dorința de autorealizare, de a ajunge un antrenor bun și cunoscut - Interesul și pasiunea pentru profesiune - Dorința de a-și face o profesiune dublată de convingerea reușitei ca antrenor și a posibilității de a face o carieră în acest domeniu - Convingerea că are
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
din pasiune pentru meseria lui și mai ales din plăcerea de a lucra cu elevii înființează această echipă, în condițiile în care această activitate este neremunerată în majoritatea cazurilor. Lucrând cu pasiune, apar rezultatele care alimentează și dorința profesorului de autorealizare, câștigând respectul colegilor profesori de educație fizică sau de alte materii, dar mai ales respectul elevilor. Răspunsurile sunt: - Educarea unor trăsături de caracter - respect, fair-play, disciplină, altruism, decență - Educarea unor calități moral - volitive - Dispariția emotivitățiiSocializare în grup - Dezvoltarea gândirii - Modelarea
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
la toate”, care „știu de toate” sunt relativ rare. Or, lipsa lor din cadrul structurii liniare îngreunează simțitor funcționalitatea acesteia. Efectele structurilor ierarhic-liniare se diferențiază și în funcție de unele particularități ale membrilor organizației. Datele de cercetare sugerează că indivizii cu nevoi de autorealizare înalte preferă ierarhiile plate, în timp ce persoanele cu nevoi de securitate mai pronunțate tind să graviteze spre organizații cu ierarhii piramidale; de aceea n-ar fi exclus ca structurile plate să fie mai eficiente, cei care vor să se autorealizeze implicându
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
intervine în două situații: 1) atunci când între constrângerile structurilor formale și aspirațiile membrilor organizației apare un decalaj evident; 2) atunci când constrângerile formale sunt percepute de unii dintre membrii organizației ca fiind alienante, deci ca piedici în calea satisfacerii trebuinței de autorealizare. Această a doua situație apare mai ales la persoanele care au o puternică trebuință de autorealizare ca și la cele ce dispun de un mare potențial aptitudinal insuficient fructificat sau, pur și simplu, neutilizat. Comportamentele de evitare sunt extrem de numeroase
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decalaj evident; 2) atunci când constrângerile formale sunt percepute de unii dintre membrii organizației ca fiind alienante, deci ca piedici în calea satisfacerii trebuinței de autorealizare. Această a doua situație apare mai ales la persoanele care au o puternică trebuință de autorealizare ca și la cele ce dispun de un mare potențial aptitudinal insuficient fructificat sau, pur și simplu, neutilizat. Comportamentele de evitare sunt extrem de numeroase: apatia, indiferența, dezinteresul, absenteismul, evaziunea într-o serie de activități din interiorul organizației (jocuri colective, bârfe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
valori scăzute la toate cele trei dimensiuni). Fără a o afirma direct, din cercetările lui Bales se degajă faptul că noul factor introdus de el se referă la o serie de însușiri personale ale liderului (originalitate în idei; dorința de autorealizare; afirmarea de sine; devotament față de sarcinile asumate). În felul acesta, Bales a reintrodus un „supliment caracterologic” în tipologia stilurilor de conducere (vezi Bales, 1965, p. 277). Interesant este și faptul că s‑au propus și tipologii ale non‑liderilor. Astfel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ales, concordante. De exemplu, s‑a stabilit existența unei corelații pozitive între practicarea stilului de conducere democratic și productivitatea înaltă a grupului. Această corelație este explicată prin faptul că stilul de conducere democratic tinde să satisfacă trebuințele de stimă și autorealizare ale subordonaților; de asemenea, el încurajează participarea, răspunzând astfel unor alte trebuințe ale subordonaților, cum ar fi cele de stimulare, de varietate în activitate. Numai că diferența dintre productivitatea grupurilor conduse democratic și a celor conduse autoritar nu este prea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dependența funcțională dintre oameni este mare și în care contează reunirea eforturilor lor în vederea atingerii obiectivelor comune. În culturile care nu valorizează participarea la conducere ca fiind legitimă, în grupurile în care subordonații au nevoi scăzute de independență și de autorealizare, în sarcinile repetitive etc., stilul de conducere autoritar va fi mai eficient decât cel democrat. Perioadele și momentele de schimbare organizațională demonstrează cel mai bine utilitatea criteriului situațional în evaluarea eficienței stilurilor de conducere. Mai demult Larry E. Greiner (1972
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care și-l aduce la dezvoltarea umană, participarea contribuie la creșterea demnității umane, permite satisfacerea celor mai diverse nevoi personale și sociale ale oamenilor, inclusiv a celor de creativitate, realizare și aprobare socială; contribuie la realizarea sentimentelor de competență, autoapreciere, autorealizare; sporește probabilitatea de participare nu doar în propria organizație, ci și în comunitate; 2) argumentul împărțirii puterii - potrivit căruia participarea dispune de capacitatea de a redistribui puterea socială, de a proteja interesele angajaților, de a întări uniunile și de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
perspectivă mai amplă, nu din una exclusivistă sugerată de cele două poziții teoretice de mai sus. Circumstanțial și momentan, participarea ar putea fi valoroasă și prin ea însăși, indiferent de rezultatele finale produse. Ea generează satisfacția, automulțumirea angajaților sau sentimentul autorealizării managerilor, fapte care prin ele însele nu duc la creșterea eficienței organizaționale, dar care, indirect, prin susținerea și stimularea potențialului aptitudinal, ar putea avea și un asemenea efect. Apoi, nici eficiența organizațională obținută oricum, în orice chip, cu orice mijloc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]