713 matches
-
145, evoluția lor fiind în legătură cu dezvoltarea consensului de grup. Ele reprezintă standarde sau scale constînd din categorii ce definesc o marjă de comportamente și atitudini acceptabile pentru anumite grupuri sociale, dar nerecunoscute oficial. În instituțiile (societățile) cu grad ridicat de autoritarism, normele formale și informale se schimbă mai lent, arbitrariul perpetuîndu-se timp de mai multe generații, pe cînd în instituțiile nonautoritariste normele se deteriorează mai rapid, deoarece indivizii tind să facă judecăți mai apropiate de "normele naturale". Iar tăria normelor informale
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lucrările lui analize care demonstrează că nu numai izbânzile lumii moderne sunt consecințe ale unor idei, ci și ororile. Critica propriilor idei, modestia, discuția , ascultarea ideilor altora ar putea fi soluții mult mai eficiente de ameliorare a lumii existente, decât autoritarismul, credința romantică în revoluții care să răstoarne valorile existente. Uneori evoluția omului stă să apuce pe culoare în ungherele cărora pândește neființa, pieirea. Există cotituri devastatoare în istorie asupra cărora oricât ai poposi tot nu-i destul. Dacă reflexia pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Heschel „păstrau aceeași tăcere în fața misterului care scapă înțelegerii și care se numește Șoah.” Comunismul are și el un program de supunere a tot ce respiră sub pecetea sa ideologizantă. Secolul XX aduce Europei experiențe sumbre, două forme oribile ale autoritarismului, care aruncă în aer destine. Cei care nu înțeleg să se adapteze vremurilor noi, adică comunismului, sunt desființați, ori prin moarte neîntârziată, ori prin închisoare ori prin, cel mai fericit caz, expulzare. Chiar și dintre evrei se ridică destui care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
când aceștia sunt mai implicați personal, tind să manifeste atitudini mai extreme decât atunci când emit doar o judecată personală). Contează apoi existența sau inexistența conflictului în cadrul grupului (se pare că polarizarea este facilitată și nu constrânsă de conflict). Gradul de autoritarism al membrilor grupului influențează la fel de mult. Într-o cercetare, subiecților li s-a prezentat o casetă de 30 de minute dintr-un proces legat de o crimă, inculpatul fiind găsit vinovat și cerându-se pronunțarea sentinței. S-a constatat că
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grupului influențează la fel de mult. Într-o cercetare, subiecților li s-a prezentat o casetă de 30 de minute dintr-un proces legat de o crimă, inculpatul fiind găsit vinovat și cerându-se pronunțarea sentinței. S-a constatat că grupurile cu autoritarism ridicat au recomandat pedepse severe (56 de ani), iar în urma discuției în grup și mai severe (68 de ani). În schimb, în grupurile cu autoritarism scăzut s-au recomandat pedepse indulgente (38 de ani), iar după discuția în grup și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
inculpatul fiind găsit vinovat și cerându-se pronunțarea sentinței. S-a constatat că grupurile cu autoritarism ridicat au recomandat pedepse severe (56 de ani), iar în urma discuției în grup și mai severe (68 de ani). În schimb, în grupurile cu autoritarism scăzut s-au recomandat pedepse indulgente (38 de ani), iar după discuția în grup și mai indulgente (29 de ani). Asistăm așadar la o exagerare în grup a poziției inițiale. Încercând să explice intrarea în funcțiune a efectului de polarizare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alta); lipsa standardelor de performanță comune (unele departamente își măsoară eficiența pe temen lung, altele pe termen scurt; unele după anumite criterii, altele după alte criterii); existența diferențelor individuale (abilitățile personale, trăsăturile, deprinderile influențează mult natura relațiilor interpersonale; dominanța, agresivitatea, autoritarismul, toleranța la ambiguitate își vor pune pecetea pe dinamica conflictelor organizaționale). Aceste surse ale conflictului intraorganizațional au fost reluate aproape obsesiv în majoritatea lucrărilor de psihologie organizațional-managerială, chiar dacă cu unele mici diferențieri (vezi Wexley, Yukl, 1984; Luthans, 1985; Steers, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
legătură puternică între orientarea religioasă extrinsecă (operaționalizată prin indicatori de genul: "calificarea religiei ca fiind foarte importantă", "participare frecventă la biserică", "inflexibilitate doctrinală") și o serie de trăsături de personalitate care evidențiază o raportare negativ diferențiatoare la "celălalt", precum etnocentrismul, autoritarismul, dogmatismul, distanță socială sporită, rigiditatea, și, mai ales, activarea unor forme specifice de prejudecăți, de tipul celor rasiste. Ancorată în conștiința individuală, sporind nevoia alegerilor personale, religiozitatea contemporană își conservă într-o manieră ocultată funcțiile și mecanismele tradiționale, precum cea
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
mediului În care copilul trăiește și Își Împlinește experiențele. Acesta trebuie să fie bogat În posibilități, pentru ca tatonarea să fie rapidă, complexă și profundă, mai sigură pe rezultatele sale. Pe scurt, mediul organizat poate ajuta copilul. Educația tradiționalistă bazată pe autoritarism și verbalism poate duce la greșeli, căci nimeni nu poate trăi experiența pentru noi. Totuși nu se poate trece de la o extremă la alta: de la totalitarism la delăsare. Pedagogul poate construi așa numitele mânere de ajutor de care copilul poate
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
-l ajute să se adapteze societății. Necesitatea dialogului În activitatea educativă cu adolescenții este o problemă care ocupă un loc larg În literatura psihopedagogică și sociologică. Numeroși sunt specialiștii care subliniază că este necesar să se evite atitudinile intempestive, indiscreția, autoritarismul cât și familiaritatea excesivă -, Înlocuind toatea acestea cu dialogul bazat pe Încredere. Acestea trebuie să fie caracterizate prin sinceritate, sprit inovator, dialog real, fără evitarea problemelor, fie ele chiar și dificile. Experiențele și cercetările arată că elevii nu numai că
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
și de gaze naturale, 50% din țări aparțin categoriei "ne-libere", în timp ce 5-15% sunt "parțial libere."36 Mai mult, zona post-sovietică pare să se înscrie perfect în acest scenariu. Ultimul raport al Freedom House din 2009 observa că tendința spre autoritarism s-a accelerat în statele CSI care au beneficiat de veniturile provenind din creșterea prețului petrolului și gazelor naturale.37 În momentul de față Uniunea Europeană speră să atragă ca parteneri statele din zona Mării Caspice, gazoducte alternative fiind planul cel
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
constituie un bun prilej de relaționare cu ceilalți și de exersare a comportamentelor de cooperare, Întrajutorare și Întrecere. Din păcate În școală apar și situații nefericite, atunci când unii Învățători au cu elevii relații de dominare și creează un climat de autoritarism. Deși pentru copilul curios școala nu generează anxietate, el poate Încerca, totuși, În cadrul relaționării interpersonale și experiențe generatoare de anxietate sau devalorizante, care să-i confirme lipsa lui de importanță. În astfel de situații nefericite se află cei mai mulți dintre elevii
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela BOHOSIEVICI, Alina VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2183]
-
mediu în care compoziția socială cuprinde o clasă muncitoare slabă numericește, o mică burghezie numeroasă și unde clasa predominată este țărănimea? La sfârșitul războiului, America Latină cunoaște o perioadă de democrație* de care comuniștii profită. Dar este și o perioadă de autoritarism populist, în Argentina și în Brazilia, care se va afla la originea a două atitudini comuniste contradictorii: opoziția față de mișcarea peronistă din Argentina, sprijinirea regimului lui Getulio Vargas, în Brazilia. Odată cu Războiul Rece*, comuniștii sunt expulzați din sindicate* în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exterior - înlăturată grație protecției URSS*. După care, el restabilește moneda, relansează activitatea economică și realizează două reforme destinate să rupă definitiv cu vechea orânduire: reforma agrară, care suprimă proprietatea funciară și, în 1950, legea privitoare la căsătorie, care pune capăt autoritarismului social tradițional. Profitând de intervenția chineză în războiul din Coreea*, între 1950 și 1953, PCC își raliază un naționalism* cu care până acum se mândrea doar regimul rival din Taiwan. în sfârșit, prin repetate campanii de masă, el epurează o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
durabile atât creșterea, cât și progresele sale. Desigur, populația ei are încă motive să se plângă: mizeria unei minorități, sărăcia majorității - jumătate din cei 1,3 miliarde de chinezi trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi - inegalitatea condițiilor, autoritarismul adesea brutal și corupția partidului unic care, din comunism, n-a mai păstrat decât numele, insuficiențele statului. Dar, cel puțin, este din ce în ce mai îndepărtată amintirea tragediilor Chinei maoiste care au antrenat moartea a mai mult de 50 de milioane de victime
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
favorabilă revoluției ruse, critică totuși, în 1918, dictatura instaurată de Lenin și rolul partidului lui. O altă figură a acestui curent, Anton Pannekoek, militant socialist olandez, membru al PC german înainte de a fi exclus, în 1921, pentru a fi denunțat autoritarismul lui Lenin. El va defini în 1944 acest comunism în Sfaturile muncitorești. Herman Gorter, alt militant german este exclus după Scrisoare către Lenin, publicată în 1921, în care condamnă absența de libertate, disciplina de partid și practica electoralistă. Acestor adepți
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deținând totalitatea legitimității în regimul comunist, implozia lui a antrenat-o și pe aceea a URSS înseși. în China, sub conducerea foarte experimentatului Deng Xiaoping*, grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la autoritarism. în Coreea de Nord* și în Cuba*, grupul conducător rămâne sub controlul strict al liderului charismatic și menține un regim de înaltă sau de mică intensitate totalitară. Cât despre partidele comuniste din țările democratice, ele sunt acum obligate să aplice normele democratice
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
constituit, decenii la rând, forța partidelor-state și a partidelor de opoziție comuniste, și-a arătat limitele începând din anii 1980, când s-a confruntat cu niște societăți pacificate și din ce în ce mai autonome în raport cu puterea și cu niște indivizi din ce în ce mai recalcitranți la autoritarism. ORGANIZAȚIE DE MASĂ Spre deosebire de partidul comunist, care reunește revoluționari profesioniști selecționați și care este însărcinat să conducă ansamblul politicii comuniste, organizațiile de masă adună laolaltă sub o temă de mobilizare specifică - sindicalismul*, lupta pentru pace*, sportul, tineretul*, apărarea locatarilor etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vechile discursuri prudente și moderate, să se radicalizeze, măcar pentru a ține pasul cu opinia publică, altminteri vor trece în uitare. În acest timp, conservatorii par să fi găsit un nou model pentru Iran: China, cu combinația sa bastardă de autoritarism politic și liberalizare economică. Autoritarismul e asigurat, mai rămîne în față un lung și plin de neprevăzut proces de liberalizare economică și socială pe care nu sunt convins că puterea de la Teheran e gata să și-l asume. Se apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să se radicalizeze, măcar pentru a ține pasul cu opinia publică, altminteri vor trece în uitare. În acest timp, conservatorii par să fi găsit un nou model pentru Iran: China, cu combinația sa bastardă de autoritarism politic și liberalizare economică. Autoritarismul e asigurat, mai rămîne în față un lung și plin de neprevăzut proces de liberalizare economică și socială pe care nu sunt convins că puterea de la Teheran e gata să și-l asume. Se apreciază că cca. 60% din PIB
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de prilej, fostul campion mondial la șah, Garry Kasparov, îl numește pe Putin "Mussolini de Moscova", cerînd în plus retragerea Rusiei din Grupul celor 8 pentru că, nici economic nici politic, nu îndeplinește standardele acestei elite democratice. După unii, se întoarce autoritarismul mitologic rus. Dar Rusia nu a fost niciodată o țară democratică. Chiar acum, Boris Berezovski anunță de la Londra, precum Lenin de la Geneva: "nu există decît o soluție preluarea puterii prin forță". O altă problemă pe care Rusia o are și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe care o afișează. Acum și renta petrolieră s-a cam subțiat. Elanul țării lovite de criză nu e prea mare. Și atunci pe ce se bazează grandoarea visată? Pe iluzii? Pe arme? Problemele de fond ale Rusiei (sărăcia, demografia, autoritarismul ș.a.) rămîn, iar tensiunile cresc. Totuși, Rusia este, din nou, o țară care contează, care și-a recăpătat încrederea în sine, își apără interesele cu mai multă vigoare și este mai puțin vulnerabilă. Diplomația sa este foarte activă. Un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rate ale dobînzilor ridicate, ajungîndu-se ca numai pentru plata serviciului datoriei publice interne să se cheltuiască anual un sfert din bugetul țării, privatizarea nu a adus beneficiile scontate, industrializarea a stagnat ș.a.m.d. Dar marea problemă pare a fi autoritarismul politic. Regimul pare sclerozat, deși oamenii de afaceri, în cap cu fiul președintelui Gamal, au adus un "aer proaspăt" în Partidul Național Democrat, de guvernămînt, ce risca să devină un fel de muzeu al ideologiilor defuncte. Puterile parlamentului au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de scrupule, uneori brutalitatea lui Chiril l-au ajutat să triumfe la Efes, însă nu va putea fi uitat faptul că el și gărzile sale de corp (paralabani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și față de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurate deja de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei nu trebuie uitată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a lesbienelor. În fiecare caz sau aproape, aceste tactici vor rămîne insuficient aplicate sau eficace sau mai mult confundate cu strategiile autoritare de "lege și ordine" dacă nu se face educație privind civilitatea la nivel de societate civilă. Pericolul autoritarismului nu trebuie subestimat căci, mai ales în democrațiile vechi, există în prezent semnale ale unui consens puternic referitor la faptul că violența criminală devine tot mai mult o patologie și că obscurele sale cauze o plasează în afara speranțelor unui remediu
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]