242 matches
-
de manipulare a maselor, dominate de către conducător cu ajutorul propagandei; concepția organicistă asupra societății, bază a instaurării colectivismului; recursul la forța militară ca mijloc de a asigura disciplinarea indivizilor și sacrificiul acestora în numele statului total; exacerbarea elementului naționalist și a spiritului autoritarist. Deținerea puterii de către un partid unic, precum și identificarea puterii totale cu cel care se afla în fruntea acestui partid, scot în evidență caracteristica principală a rezultatului politic al aplicării ideologiei totalitare. Spre deosebire de fascismul italian, nazismul a introdus în discursul său
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
care nu se încadrează încă - sau, dintr-o perspectivă opusă, nu se mai încadrează - în genus-ul democratic. Ne referim la regimurile care au dobândit unele forme democratice proprii, cărora le lipsesc alte elemente, dar care, în același timp, conservă aspecte autoritariste. Astfel de structuri se poziționează la jumătatea drumului dintre autoritarism și democrație, și, în consecință, configurează autentice regimuri de tranziție. Recurgând la expresii uzuale, în spatiul iberic se poate vorbi, așa cum o fac unii autori în America Latina (vezi Rouquié, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cum, la sfârșitul anilor șaizeci, Huntington [1968: 397 urm.] a subliniat posibilitățile de stabilizare asigurate de existența și instituționalizarea partidului unic. 2.4 Regimuri de mobilizare Regimurile de "mobilizare" sunt acele regimuri în care caracteristica de mobilizare limitată, proprie regimurilor autoritariste, se atenuează, astfel încât ele devin un model-limită al autoritarismului, foarte apropiat totalitarismului [a se vedea mai departe]. Deși există diferențe enorme între modelele propuse și cazurile atribuite fiecărui model în parte, diferitele regimuri sunt unite (mai ales) de rolul conducător
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pretutindeni în lanțuri".15 Dar Rousseau, ca toți gânditorii secolului al XVIII-lea, credea ca omul a fost cândva născut într-o "stare a naturii", dar că aceasta a devenit treptat coruptă prin competiția dintre oameni și printr-un guvern autoritarist care amenința libertatea oamenilor. Rousseau a mai dezvoltat noțiunea că suveranitatea deriva din popor și nu din rege sau din orice altă sursă autoritaristă precum Biserica. Revoluția Franceză și Primul Imperiu La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Franța a trecut
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
naturii", dar că aceasta a devenit treptat coruptă prin competiția dintre oameni și printr-un guvern autoritarist care amenința libertatea oamenilor. Rousseau a mai dezvoltat noțiunea că suveranitatea deriva din popor și nu din rege sau din orice altă sursă autoritaristă precum Biserica. Revoluția Franceză și Primul Imperiu La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Franța a trecut printr-o serie de modificări care au culminat odată cu marea Revoluție din 1789 și cu anii care i-au urmat, și care a produs
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un mic subcapitol intitulat "Postmodernism și poststructuralism", în care, chiar dacă postmodernismul este considerat că se ocupă de o serie de dezbateri și teme din cadrul poststructuralismului, poststructuralismul "poate fi privit ca o parte a unei reacții mult mai generale la ideologiile autoritariste și sistemele politice, pe care o definim ca fiind postmodernismul. Postmodernismul, am putea spune, subsumează poststructuralismul, de aici decurgând și includerea celui din urmă în prezentul volum"72. O imagine relativ diferită de cele prezentate anterior este oferită de către Andreas
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerente și presupoziții, relația logică retorică intervine și în demersul rortyan, pentru care discursul logico-metafizic este unul care pleacă de la niște premise pentru a ajunge la niște concluzii așteptate din interiorul vocabularului respectiv, astfel încât el pare a fi un discurs autoritarist, ce nu creează alternative viabile vocabularului dat. Alternativa este dată de discursul retoric, care accentuează ideea de contingență, o destabilizează pe aceea conform căreia ar exista căi unice de punere a problemelor și nu presupune fundamente care să implice în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fondat Frontul rom�nesc, care avea un program autoritar 140. Fuziunea dintre Liga Na? ional? de Ap? rare Cre? țin? a lui Cuza ? i Agrarienii lui Goga din 1935 a avut consecin? e ? i mai mari. Noul partid era autoritarist, avea o structur? de tip fascist ? i era �ndreptat �mpotriva minorit?? ilor, �n special a ungurilor, fiind totodat? extrem de antisemit. Noul Partid Na? ional Cre? țin reflectă cre? tinismul lui Cuza. Pentru acest fost ateu, cre? tinismul �nsemna antisemitism. Zvastica, emblemă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
termeni economici, perioada 1990-2004 a adus evoluții mixte, cu coborâșuri în special în anii '90 și suișuri. Între 1990 și 1996, cadrul legislativ în domeniu a fost stabil, dar atitudinea statului față de piață a fost mai degrabă una de tip autoritarist. De fapt, în anii '90 și '9129, Ion Iliescu, care ținea frâiele puterii, a cochetat mai degrabă cu perestroika drept model de dezvoltare economică și socială decât cu modelele occidentale. Statul a continuat să dețină cea mai mare parte din
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave decît carențele pe care a vrut să le combată. Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i se preferă astăzi multiplicitatea. Unitatea a devenit suspectă, evocă imediat monopolul, e asociată cu proiecte autoritariste, cu omogenizări periculoase (naționale, de clasă ori de rasă), la limită cu totalitarismul. Astăzi ne place mai mult paleta cu nesfîrșite nuanțe de culori decît lumina albă. Cognitiv vorbind, nu se mai poartă modelele atotcuprinzătoare, paradigmele unice de interpretare. Conceptele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o relație profundă între sexul docil al unor femei și spiritul de autoritarism al mai marilor zilei. Dacă ești autoritar nu poți fi docil. Docilitatea sexului (adică sexul care se lasă sedus), compensează spiritul rigid și nesupus al unui mod autoritarist de a fi în politică. Astfel sexul și politica sunt în complementaritate de relații. Pentru că sufletul și spiritul erau în Antichitate ceva vizibil, scânteietor, manifest, cotidian, fără a avea reprezentarea modernă de invizibile ale umanului, preocuparea de sine și o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
teoretică, deopotrivă ideologică și hermeneutică, istoria ca disciplină modernă nu s-ar fi putut institui în universități și în școli. Disciplinarea istoriei scrise (o cunoaștere dificilă și mereu contrară intențiilor de disciplinare ale puterii-cunoaștere) s-a făcut prin norme, idei autoritariste, prin metode de lucru, iar "voința politică" a avut o funcție de catalizator în tot acest proces epistemic. Poporul suveran "trebuie" instruit cu istorie, dar nu cu orice tip de discurs public al istoriei. Discursul istoriografic modern s-a fundamentat în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înlocuind-o cu "demagogia democratică"; în consecință, georgiștii reclamau corectarea democrației dezvoltate de vechii liberali, prin intervenția și prin autoritatea regelui. Este, de fapt, o revenire la concepte liberale mai vechi, precum cel al "guvernării limitate", potrivit căruia "un tip autoritarist de guvernare, poate fi uneori considerat din punct de vedere liberal, mai bun decât un regim democratic, cu condiția ca întotdeauna autoritatea guvernării să fie restrânsă [...] de autoritatea legii"319. Pe de altă parte, considerarea democrației drept un mijloc, o
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ale termenului de democrație, intervenite după introducerea dreptului de vot universal. Percepția georgiștilor despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui guvern autoritarist", în timp ce I.G. Duca făcea referire la acea accepțiune a termenului care viza supraordonarea voinței poporului, acestei imaturități politice a electoratului 321. Cu altă ocazie, Gheorghe Brătianu încerca să constate "ce-a mai rămas util, viu și întreg în doctrina liberalismului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vine din partea celui care a fost principalul arhitect în construirea fundamentelor regimului totalitar care a condus Uniunea Sovietică mai mult de șaizeci de ani. Astfel de plăsmuiri au fost create de asemenea de conducători și propagandiști în "democrațiile populare" extrem de autoritariste înfăptuite în Europa Centrală și de Est, în țări care au căzut sub dominație sovietică în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Dar de ce să acceptăm în mod laș pretențiile despoților că ar fi de fapt democrați? O
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
În propriile forțe); slaba motivație („Nu are rost să Învaț.”, „La ce mă ajută să Învaț asta?” sau „De ce Îmi bat capul?”); abordări educaționale greșite (disciplinarea elevului, care nu se confundă cu disciplina necesară); printre cele mai frecvente sunt abordările autoritariste, care au efectul invers celui scontat, chiar dacă pe termen scurt par a da rezultate mai bune. Pe termen lung este riscul ridicat ca elevul să se raporteze negativ la procesul de Învățare, compromițându-se scopul Învățării independente, de-a lungul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
de Partidul Național Țărănesc și a fondat Frontul românesc, care avea un program autoritar 140. Fuziunea dintre Liga Națională de Apărare Creștină a lui Cuza și Agrarienii lui Goga din 1935 a avut consecințe și mai mari. Noul partid era autoritarist, avea o structură de tip fascist și era îndreptat împotriva minorităților, în special a ungurilor, fiind totodată extrem de antisemit. Noul Partid Național Creștin reflecta creștinismul lui Cuza. Pentru acest fost ateu, creștinismul însemna antisemitism. Zvastica, emblema partidului, era un vechi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
an de la Înființare, În ianuarie 1947, primul Plan național al Comisariatului a fost aprobat de executivul francez - fără discuții. Planul Monnet era unic. Era creația unui om deosebit 2. Dar și fructul unei culturi politice predispuse la procese de decizie autoritariste și la clădirea consensului prin fiat guvernamental. Sub auspiciile sale, Franța a devenit prima țară occidentală care Îmbrățișa creșterea economică și modernizarea drept politici de stat. Planul presupunea În mare măsură accesul neîngrădit al Franței la materiile prime și piețele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
printre cei cu vederi de stânga) ipoteza că o potențială renaștere a fascismului În Europa avea să Înceapă la țară. Chestiunea agrară avea așadar două fațete: prin ameliorarea situației economice a țărănimii, se evita pericolul ca ea să cedeze tentației autoritariste. Primul obiectiv fusese deja atacat imediat după primul război mondial printr-o serie de reforme agrare - mai ales În România și Italia, dar, Într-o oarecare măsură, cam peste tot. Scopul lor a fost redistribuirea marilor proprietăți și reducerea numărului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au mulțumit să voteze În 1946 pentru Înlocuirea celei de-a Treia Republici cu a patra. Asemenea Legii Fundamentale a Germaniei din 1949, Constituția celei de-a Patra Republici Încerca să elimine riscul ca francezii să cedeze cântecului de sirenă autoritarist sau cezarist - aspirație ce urma să se dovedească a fi total nerealistă... Adunările provizorii sau constituante care au promulgat aceste constituții postbelice au propus referendumuri populare pe teme controversate și au votat reforme instituționale majore, cu o orientare ușor stângistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înalte Autorități transnaționale care să exercite puterea executivă pentru binele comun. Mai la nord, perspectivele erau Întrucâtva diferite. Pentru regiunile protestante ale Scandinaviei și Marii Britanii (sau În abordarea protestantă a unui neamț din nord precum Schumacher), CECO avea un iz autoritarist. Social-democratul Tage Erlander, prim-ministru al Suediei Între 1948 și 1968, chiar Își motiva poziția ambivalentă față de aderarea la CECO invocând strivitoarea majoritate catolică din noua Comunitate. Kenneth Younger, consilierul lui Bevin, nota În jurnalul său pe 14 mai 1950
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dreaptă (Pătrășcanu) și stângă (Pauker) a Însemnat, mai presus de orice, triumful facțiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dictator de o eficacitate cruntă, cu un stil de guvernare ce amintea morbid (ca și cel al succesorului său, Nicolae Ceaușescu) de vechile regimuri autoritariste din Balcani. În acești ani, evreii din România au fost Înlăturați din posturile guvernamentale și de partid, ca și cei din Germania de Est și Polonia, alte două țări În care o facțiune a partidului putea mobiliza sentimentul popular antisemit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu din Întâmplare Închisoarea de la Pitești a fost creată și condusă pentru Securitatea comunistă de Eugen țurcanu, care fusese În timpul studenției sale la Iași membru activ al Gărzii de Fier. Însă statul-partid al comuniștilor nu se deosebea de predecesorii săi autoritariști numai prin eficacitatea sistemului represiv, ci mai ales prin faptul că puterea și resursele erau acum monopolizate și folosite În beneficiul cvasiexclusiv al unei puteri străine. Ocupației naziste i-a urmat, după o tranziție necomplicată, ocupația sovietică, plasând jumătatea estică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]