1,671 matches
-
cuvinte. O fixa cu atenție, îi era teamă s-o întrebe dacă era sau nu de acord, un eventual refuz ar fi găsit-o total nepregătită, ar fi însemnat o umilire ori ea nu era obișnuită să piardă, rareori se avânta în situații ce prezentau un deznodământ îndoielnic și de aceea prefera să se scalde în vorbe, își cunoștea puterea, era conștientă, forța ei consta în dialog, dar încă nu-și găsise suflul, nu se simțea în apele ei. Carmina, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de frumusețe și puritate. Îmi amintesc cu multă plăcere de excursia pe care am făcut-o în stațiunea Durău și de ascensiunea pe muntele Ceahlău, munte venerat de toți acei care, atrași de piscurile lui albe de calcar, s-au avântat prin ținuturile lui păduroase. La poale, se aude clinchetul tălăngilor prinse la gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adune ca într-o gardă de onoare a cerului. Încet, încet, se lasă o noapte neagră și rece și ici-colo se zărește lumina albă a unei stele. Te lași înveșmântat în pânzele imense și schimbătoare ale nopții și gândul se avântă pe marile aripi ale fanteziei. Acolo, între cer și pământ, departe de lumea dezlănțuită, ești liber să visezi în voie. Dacă îmi doresc ceva cu adevărat, asta ar fi să revăd aceste minunate locuri. Amintirea lor îmi bate în geam
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de mine sau de trecutul meu. Toate astea m-au făcut să mă întorc de unde plecasem, desigur. Acum știam unde erau păstrate lucrurile astea. Îmi dădusem seama mai devreme, cred, dar, în loc să mă oprească, revelația asta mă făcuse să mă avânt și mai tare în căutări, de parcă ar fi vrut să dovedească cruzimea întregii tărășenii expunând vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise ea. — Pentru ce? Nu cred că vreau să facem sex. — Asta nu contează. Un grup de pescăruși se avântară în apă și scoaseră ceva ce nu puteam vedea. — N-o fac intenționat. Am cuprins-o cu brațul și i-am tras umerii spre ei mei. De ce-aș crede că o faci intenționat? Ce să faci intenționat, totuși? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu. Nu mă privea fix. Îmi trebuiră câteva secunde ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aleargă fără să te oprești, nu te uita în jos mai mult decât e nevoie și nu te uita deloc în spate. Ai înțeles totul? Am încuviințat din nou. — Bun. Ești pregătit să încercăm? — Da. — Unu. Doi. Trei. M-am avântat spre cercul de lumină cât de repede am putut, dar fata mi-a luat-o înainte cu câțiva pași, țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în mijlocul raftului lăsa un loc suficient de mare ca să te poți târî prin el și exact asta făcu doctorul, extraordinar de flexibil pentru vârsta sa. — Hai, dă-mi cutia. I l-am pasat pe Ian lui Fidorous, apoi m-am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași voluptate cu care sfâșiam zăpada neîncepută, disciplinată și aliniată sub șenilele ratrack-ului, mă avântam acum în marea de nisip, "as pure as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aproape orb, așa cum fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită de iubire, dincolo de patima fierbinte, chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate cifrele care urmau după 3,14. Și în timp ce șirul depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele se adăugau celor Pitagoreice. Și, cu o ultimă sforțare a aripilor sale, o prinse în brațe, o fecundă și spirala ascendentă a zborului înlănțuit tremură o secundă în delirul pătimaș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dea de fapt seama ce se întîmplă în jurul lor. — E de-nțeles că te atrage acțiunea, vrea Părințelul să găsească o explicație, dacă aș fi fost și eu militar poate că ți-aș fi dat dreptate, și m-aș fi avîntat alături de tine înapoi în stradă. Din păcate nu sînt, recunoaște. începe să-și grăbească puțin pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
calea-valea, așa se întîmplă cînd ordinele se bat cap în cap, unul sau altul trebuie să-și ia asupra sa responsabilitatea de-a face primul rău, încolo trebușoara va merge ca unsă. Cineva cu mai multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prostie să dăm înapoi ca s-o luăm pe nu știu ce căi ocolitoare, să ne rătăcim cine știe pe unde și să nu mai ajungem la timp. Ăsta era un risc de o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută la oră cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venea vraja acelor clipe. Nu știa nimic despre muzică, iar azi este la fel de neștiutor ca și atunci. I se părea că, deși țintuit pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior al dascălului de la biserica de Peste Apă sau că adusese o colonie de mazuri de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu se oprea decât în ușa de la intrarea în bloc, dacă aceasta era închisă. Impactul cu neașteptatul cerber producea un zgomot destul de neplăcut, motiv pentru care soția lui Potop, pentru a arăta că are o deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intim: Pe curând. Îi răspunsesem politicoasă, dar nu distantă. · Plecasem pur și simplu, fără un cuvânt. L-aș fi lovit, bătut, i-aș fi scos ochii și l-aș fi zgâriat cumplit, dar nu m-aș fi umilit în zadar. Avântându-mă în pădure, luând-o pe scurtătură, când m-a strigat, surprinsă, i-am spus să plece, cu disperare ( eram beată, mă înfuriasem). Dar apoi am tăcut și am continuat să mă îndepărtez de el. El nu m-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
profundă pentru copiii obișnuiți, pentru puritatea și vulnerabilitatea lor, dar, în cazul Carlei, chiar nu făcuse altceva, decât să urmeze supus îndemnul iubirii, atunci când aceasta îi făcuse semn. Pentru întâia dată, el se simțea cu adevărat îndrăgostit, iar asta îl avânta și mai mult în dorința sa. Și se vede că fata l-a ajutat, căci destul de curând amândoi ajunseseră a-și Istorisiri nesănătoase fericirii 59 cunoaște simțămintele de iubire reciproce și așteptau doar acel magic moment declanșator, moment ce iată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
parcă învățase să se descurce și fără ele... Scrisul - acesta era acum cel mai puternic Istorisiri nesănătoase fericirii 105 imperativ al său, care reprezenta limpede un statut aparte în viața lui și cu care dorea cel mai mult să se avânte către viață. Iar el voia să înfrunte greul și sudoarea multă, pe care orice ocupație de felul acesta le presupune, cu brațele deschise larg, căci să o iei pe căile lăturalnice și josnice, pe care o iau mereu fie cei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
femeie care se grăbește să scrie un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]