262 matches
-
România Italia 1-0 prin golul înscris de Bölöni din lovitură liberă directă. A doua zi mass-media explodează: „Sportul” „Un succes de proporții, cu ecou în toată lumea”; „L ´Equipe” „O victorie istorică”; „Il Tempo” „Echipa Italiei a fost depășită de jocul avântat al românilor”. 12 octombrie 1983 Wrexham (Țara Galilor) un usturător eșec al reprezentativei României: 5-0 cu reprezentativa Țării Galilor. La numai o săptămână după meciul de la Wrexham, Dinamo București Hamburger S.V. (deținătoarea trofeului continental!) 3-0 în Cupa Campionilor Europeni. La 30 noiembrie
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
Rumoarea a încetat și s-a așternut o liniște deloc bine-prevestitoare. Se vedea că interlocutorul nostru își pregătea cu grijă următoarea replică. Iar când aceasta a venit, n-a mai fost o întrebare, ci o poruncă: Atunci spune o poezie!" Avântat, Flora a declamat un poem. "Să spună și ălălalt!" a poruncit șeful. Alălalt eram eu. Țin minte că le-am recitat din Esenin. Stați la masă!" a venit următoarea poruncă. "Dă-le să bea!" această comandă era adresată cârciumăriței, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Lemaitre a declarat odată că ar vrea să iscălească numai ceea ce a scris Anatole France. Astăzi Lemaitre și France nu mai produc aceleași impresii de incontestabilă excelență. La noi, despre cîți inși nu s-a spus, în stil de reclamă, avîntat, că sînt „poeții viitorului”, „talente viguroase”, apoi au căzut în uitare. Bacovia știa sau simțea toate acestea. în situația sa de marginal, aprecierea de „mare poet” venea ca o compensație umilitoare, suna ironic, inacceptabil. Cum s-o primească altfel decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în primii ani ai secolului XX, sau Chopin („lugubrul marș al lui Chopin”). Nu i neg cîtuși de puțin sensibilitatea și înclinația. Nu pot totuși să mi-l imaginez ca virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mic de statură cu fața galbenă, cu perii bărbii ca după 2 zile nebărbierit, cu ochii închiși dădea impresia de viu, totuși, dar contrasta puternic, chiar foarte, cu imaginea tip care se difuza la noi: cu chelia mare, în poziția avântată a unui discurs, pumnul drept strâns, plutind deasupra steagurilor roșii proletare. M-am oprit circa 3 secunde după care am fost împins de valul excursioniștilor. În secunda de oprire l-am ,,văzut” pe Ceaușescu, atunci pe valul de simpatie populară
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în sine o forță atât de expresivă, gândirea genialului artist le dezvoltă, le înlănțuie cu atâta logică și consecvență, încât nu se poate ca ele să nu-și găsească rezonanțe în inimile oamenilor. Beethoven a fost un artist profund realist. Avântată, activă, înțeleaptă, în veșnică strădanie spre mai bine, luminată de gândul îndreptat mereu spre om, încălzită de dragos tea pentru omenire, și tocmai prin aceasta ea capătă o înaltă semnificație morală, opera lui păstrează până în zilele noastre însemnătatea sa progresistă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
n-ai câștigat în viață... Ce să câștig, holercă de la un misit?! răbufni mătușa. Casă vreau, casă în oraș! Unchiul căpătase o privire pierdută, nu bănuiam la ce se gândește, mâinile îi atârnau pe lângă corp lipsite de voință. Mătușa continua avântată: Ai glumit o viață întreagă cu lumea, numai cu mine nu. Toți mă consideră rea și pe tine bun. Te-am îngrijit, te-am îmbrăcat, te-am călcat! Prestigiul meu a scăzut, iar tu ai crescut în ochii oamenilor. De când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sau Divina Comedia în afară de creștinism? Substanța lui e atât de intim substanța lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a. o intensă vibrație lirică; b. entuziasm; c. exaltarea mândriei naționale. - de obicei limbajul este simplu; - simetria se află secondată de mijloace demonstrative retorice;se utilizează mijloacele retorice ale convingerii și exaltării; - presupune un caracter de sublim sărbătoresc, de meditație avântată; - adeseori începe cu o invocație retorică. Se folosesc: 1. propoziții exclamative; 2. imperativul; 3. vocativul; 4. interjecții; 5. îndemnuri; 6. diferite formule de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
altor popoare, Împlinindu-și astfel misiunea sa”. Pe această linie, la Universitatea din Cluj, unde, după Unire, s-au strâns mulți savanți de seamă cu acel nobil mesaj patriotic „de a cuprinde Într-o mare renaștere culturală Transilvania așteptărilor noastre”, avântatul profesor Marin Ștefănescu proiecta noua fază a culturii noastre la nivelul unui ideal național. Cum remarca Însuși, „cel dintâi ideal al nostru până acum a fost Unirea tuturor românilor. Căci numai prin unitatea sau plinătatea ființei noastre, noi puteam sau
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
albastru, îi trimitea binecuvântarea lui de dincolo de întunericul înconjurător. Lumea toridă, palpitândă, frământată și înspăimântată de dinaintea-i îi trebuia lui; ar fi putut jura că alta hărăzită lui nu exista. Se arcui a curcubeu protector deasupra ei, într-un salt avântat mult dincolo de sine. Își afundă fața în lutul ei umed, brăzdat de râuri de sudoare. Apoi se rostogoli pe o parte și o ridică în palme deasupra capului, cu tot cu șerpăria-i de zvârcoliri luminiscente, pentru a o cuprinde cu privirea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prezentat Paul de Cassagnac, un deputat strălucit și susținător neabătut al celui de-al Doilea Imperiu, tânărul îi oferă prietenia sa, o "prietenie curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră". De altfel, îi explică avântatul deputat, el era complet insensibil la farmecele și cochetăriile feminine. Fără să mai vorbim de faptul că "un bărbat îndrăgostit este un naufragiat", un individ pierdut pentru societate. În concluzie, spera din toată inima ca el însuși, care punea pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a trei Universități:de Medicină și Farmacie „Grigore Ț. Popa”, Universitatea „Al. I. Cuza” și Universitatea de la Chișinău, moment oferit de studenții care așteptau cu emoție solemnă numele În autograf depus de savantul George Emil-Palade pe carnetele universitare sub armoniile avântatului „Gaudeamus igitur”. I-am pregătit ospitalitatea În Copou, Într-o casă din cerdacul căreia admira Moldova de la Ceahlău până la Prut, contemplă colinele Iașului și o livadă cu cireșe coapte care Îi băteau În geam. Deși plecat de ani mulți din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fața cu mâinile și iese din apă. O femeie. Goală! Și când zic goală, înseamnă că era chiar goală! Luna o lumina ca o lanternă ridicată prea sus. Măsură, cu un ochi format la școala celor mai buni pictori, silueta avântată, cu șolduri și picioare puțin prea puternice. Ieșită din valurile nocturne, Venus se șterse cu un prosop, trase pe ea o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vechii Școli normale și ne preda Constituția Republicii Populare Române. De fapt, în cadrul orelor, domnia sa promova o educație a conștiinței cetățenești, a dragostei de oameni, de muncă, de locurile natale, de părinți, respectul față de tradiții, integrarea în viața socială. Vorbea avântat și reușea să însuflețească și să convingă. Cuceriți fiind de discursul său, noi, elevii, târziu am remarcat un tic al profesorului: din când în când mângâia marginea gulerului cămășii cu arătătorul mâinii drepte spunând „nu-i așa?” concomitent cu o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în "familia refugiaților". Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în familia refugiaților. Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să mă scoată din ignoranță... Fără să vreau, de Geo mă simțeam cel mai apropiat și-i căutam privirea de fiecare dată când mă simțeam nesigur între noii camarazi, sau să-i obțin aprobarea mută la vreo afirmație ceva mai avântată. De-a lungul anilor, relația noastră de frăție spirituală a trecut prin mai multe faze, când mai fericite, când... mai puțin plăcute... după cum exaltau de mândrie sau se supuneau umilinței ego-urile noastre greu de strunit. Pot afirma acum, după ce amândoi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fost înlocuiți cu alții, mult mai meșteri la astfel de lucrări. "Urmaș le e bărbatul pe care primăvara Ni l-a adus să fie erou între eroi. El, conducînd partidul, firesc conduce țara Căci noi prin Ceaușescu redevenirăm noi", afirmă avîntat Adrian Păunescu în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul intinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
francă a ființei mele și nu mi-a fost greu să mă apropii de oameni, de vreme ce i-am iubit totdeauna. Teatralitatea, patetismul ce însoțesc cîteodată gesturile mele sînt departe de a fi teatru și poză: ele sînt corelatele sufletului meu avîntat și solemn". În timp ce regimul se străduia prin toate mijloacele să extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile sale, în numele "luptei de clasă" și al ideologiei marxist-leniniste, Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în zonă. Era principalul organizator al colectivizării pe țară și sosise cu avionul de la București. Oamenii i-au întîmpinat la marginea satului. Nu chiar cu pîine și sare, dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În fapt, a ideilor și ideologiei În care crezuse toată viața - el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și abjure ideile „avântate și revoluționare ale tinereții!”. Ca președinte al unei țări ce vrea să regăsească drumul spre o normalitate democrată și burgheză, trebuie nu numai să accepte, ci și să „militeze” pentru capitalism, ba, penibil pentru un ateu „științific”, trebuie să-și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte, Încă zăpăcit de zarul formidabil al istoriei, stă „acolo sus” absolut pierdut, ca un adolescent care se lovește pentru prima oară de „realitatea dură”, cinică, cu cioburile visurilor sale pure și avântate În jurul său. Să fie acesta prețul puterii și... bărbat este doar acela care e capabil de a-l plăti, indiferent de pierderi, indiferent de „costuri”?! Și, dacă o clipă vei mărturisi că nu poți s-o faci, prețul este prea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sfârșitul, cum o spuneam, năruirea extrem de improbabilă, de „fantezistă”, a unui imperiu ce domina aproape o jumătate de omenire, „Înzestrat” cu o ideologie care o făcea, În ochii a milioane și milioane de naivi și de săraci, purtătoarea „celor mai avântate idealuri ale omenirii!”... Cum să „cazi” iarăși În aventura deja uzată și compromisă a capitalismului, cum e posibil să „dai timpul Înapoi”, acel „timp al mentalităților evoluate” care condamnaseră fără drept de apel acea epocă a burgheziei industriale și post-industriale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
publicată și comentată, întrucât - astfel o apărau criticii de mai sus! - ea nu „reflecta” întreaga societate, ci numai părți, fâșii, cazuri „izolate”. Deoarece romanul, se cerea de către foruri, trebuie sine qua non să conțină elementele „majore” ale „noii societăți”: muncitorul avântat, secretarul de partid, prietenia cu U. Sovietică, țăranul colectivizat etc. Am publicat și eu, cum spuneam, în decurs de vreo cinci ani, câteva, puține, schițe, dar mi-a fost iute clar că nu am această vocație, a prozei scurte, iar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]