364 matches
-
ușor realizabil, societatea va fi abătută și tristă. Ce se va întâmpla cu marea politică? La ce vor servi oamenii de stat? Însăși reprezentanța națională, redusă la a perfecționa Codul civil și Codul penal, nu va înceta oare să ofere avidității curioase a publicului spectacolul dezbaterilor sale pătimașe și al luptelor sale dramatice? Acest scrupul singular vine din ideea că guvernul și societatea sunt unul și același lucru; o idee mai falsă și mai funestă cum nu a mai fost alta
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
filozofic vorbind, e vulgară." Vineri, 23 februarie 1979 După micul dejun, Noica a urcat la noi să-și aleagă câteva cărți pentru diminețile următoare. (Ne spune că preferă să scrie după-masa, pentru că dimineața are în el o curiozitate și o aviditate culturală care îl îndeamnă la citit și răsfoit.) A ales La gnose a lui Leisegang și Norm and Form a lui Gombrich, Le Bouddhisme (îmi scapă numele autorului). În cursul dimineții mi-am notat câteva idei din partea a doua a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sorin își prelucrează interior tăcerile, Bogdan vorbește ca o floare care se deschide și descoperă lumea. Este tot o vibrație. Se bucură cu glas tare: de muzică, de filme, de lecturile lui, de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate, de arhitectura pe care o întîlnește în "siturile" Europei, de profesorii faimoși care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta. Astă seară a venit cu o casetă pe care se află Don Giovanni-ul lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vremea de a se ocupa în mod radical de soarta românilor din a dreapta Dunărei. Deja "Vulturul", foaia intereselor bulgare, tipărită la Ploiești, începe a-i numi numai cu porecla de "găgăuți " și aceasta o face în inima țărei românești; deja aviditatea teritorială grecească, sârbească și bulgărească începe a-i privi ca neexistând pe fața pământului, încît s-ar putea prezice că, lăsîndu-i pe mâna fraților creștini, tocmai români [i] vor fi aciia cari vor ieși cu mâna goală din toată afacerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Îl va detrona și-l va exila În Latium. În singurătatea lui, Saturn va deveni Înțelept și plin de răbdare și va instaura „epoca de aur”, În care domneau pacea și dreptatea. Această legendă așază În epigraf principala dialectică saturniană: aviditate și renunțare. Saturnianul „neevoluat” este otrăvit de senzația de lipsă, de absență și caută permanent să umple acest gol, a cărui cheie crede că o dețin alții. Până Într-o zi, când Înțelege că doar el o deține. Prin tranzitele
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
de dinți, piele, articulații. Sens: Alegerile făcute trebuie să fie potrivite cu vârsta. Capcană: Pentru cel ce refuză să se maturizeze (renumitul sindrom Peter Pan), realitatea poate părea insuportabilă, determinându-l pe subiect să se refugieze, În funcție de personalitate, Într-o aviditate autocompătimitoare („nimeni nu mă Înțelege!”), Într-o fugă de responsabilități sau, pur și simplu, În... somn. Exemplu: George W. Bush George W. Bush, președintele Statelor Unite 2001: Președintele Bush este În primul său an de mandat. Atentatul de la 11 septembrie asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din clasele primare) etc. (Adrian Majuru, op. cit., pp. 367-368). 159 Vezi și Mărturii orale. Anii '80 și bucureștenii, pp. 261-264, 365. 160 Tocmai această apatie făcea diferența între publicul avizat, matur, și cel neobișnuit cu implicitul comunicării subversive. Urmărind cu aviditate informațiile posturilor de radio occidentale (pe atunci, Radio Londra), un martor care trăise și anii celui de-al doilea război mondial era capabil să aprecieze, prin chiar continuitatea gestului, importanța acestor emitenți: "pentru evenimente care se desfășurau sub ochii noștri
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ei, atât cerebrală cât și senzuală, în timp ce se explorează alter-ego-urile operelor ei de ficțiune. Pe măsură ce urmărim derularea vieții ei, fiecare temă decurge una din alta, în ciuda suprapunerilor și reciprocităților: clasicismul din tinerețe care s-a accentuat pe măsură ce s-a maturizat; aviditatea ei ca seducătoare și călătoare; moartea ca o prelungire firească a pasiunii erotice; și în final extraordinara eliberare pe care a trăit-o după moartea lui Grace Grace, care fusese cel mai mare binefăcător al ei de pe pământ. Cum pot
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o adevărată „curățenie” în anturajul Palatului. Treptat, vechiul personal a fost înlocuit cu oameni loiali și servili, care în scurt timp se vor constitui într-un grup privilegiat, devenind o nouă Camarilă, cu aceleași „tare” ca ale monarhului (rapacitate și aviditatea după îmbogățire și trai bun), ce a făcut vogă în perioada domniei lui Carol al II-lea. În frunte ei, era poziționată chiar „Duduia”. Între altele, aceeași Elena Lupescu, care îl inspira în alegerea privilegiaților în funcții, a creat chiar
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
aici, un inevitabil declin, o accentuare a pantei nediferențierii, care ne va transforma pe toți într-o pastă. I se va spune "pasta filosofală" și va fi căutată îndelung de ființele viitorului. Globalizarea și avatarurile ei, printre care aș remarca aviditatea stupidă a speciei umana, distruge fără remediu echilibrele naturale, ca și pe cele mentale. În curînd, o să apelăm la urmașii tribului Boroboro să ne învețe să scriem. Cum scria Lévi-Stauss în Tropice triste : "Lumea a început fără om și se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
puțin înclinat să vorbească. El prezintă mijloace de apărare de tip maniacal pentru a nu risca o prăbușire depresivă. În unele momente poate fi, din contra, foarte seducător, folosindu-se de aspectul său fizic încă foarte infantil și căutând cu aviditate o relație afectivă exclusivă. El provoacă interlocutorului său, în mod alternativ, sentimente de înduioșare și exasperare. O singură dată, în timpul unei consultații, va evoca gestul său, amintindu-și că în momentul în care hainele sale au luat foc n-a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
priviri iscoditoare. Sala à l’italienne se supune ea însăși controlului de proximitate, spectatorii se comportă aici ca și cum s-ar afla într-unul dintre acele „saloane” la scara orașului, care sunt piețele și piațetele. Privirea scrutează o lojă cu aceeași aviditate cu care ar pătrunde prin fereastra apartamentului vecin... În ambele cazuri, fiecare ins poate fi, rând pe rând, supravegheat și supraveghetor, infinită permutație ciclică datorată unei socialități ce generează fără întrerupere supravegherea „de aproape”. Ceea ce o distinge de celălalt tip
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vezi A mânca). În analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de eșec înseamnă frică de ridicol” Ă I, 227), de răspundere („Lașitatea mea în fața vieții este congenitală: mi-a fost întotdeauna groază de orice răspundere, de orice obligație” Ă I, 186), din simplu scepticism. De fapt, explorându-l cu aceeași aviditate cu care știe că durerea întemeiază, el se supune ideii că scepticismul secătuiește; se consideră deopotrivă „un sceptic și un pătimaș”, „un sceptic dezlănțuit” (I, 35), ba chiar „un Iov anemiat de scepticism” (III, 157). „Îndoielile mi-au măcinat forțele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nostalgia paradisului pierdut. În ambele cazuri, dezgust de sine. propriile contradicții, care îl macină, îl fac, oricum, să incrimineze lumea și să-și flageleze ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia mea, nimeni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Paler, Tudor George, mari artiști străini M. Jarov, Vîsoțki, Liubimov, E. Samoilov, Oleg Strijenov, Ulanova, dar și politicieni ca Dej, Leonte Răutu, Maurer, Nicu & Nicolae Ceaușescu, Viorel Păunescu, Gogu Rădulescu ș.a. Cei care au cunoscut epoca sigur că lecturează cu aviditate volumul doi: autorul povestește cu talent literar (el are, de altfel, jucate două piese și un film la care a semnat scenariul), cu simț de observație, cu umor, cu agreabilă oralitate (din prefața la volumul întîi, se înțelege că memoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai bine zis îndurând, progresul în mod grotesc și grosolan. Astăzi se vorbește despre o nouă mentalitate, dar care din păcate este îmbrăcată în aceleași haine vechi. Corupția, ipocrizia, interesul politicienilor pentru binele personal, și nu pentru cel colectiv, snobismul, aviditatea sunt doar câteva dintre defectele pe care scriitorul le reproșa societății sale și pe care le întâlnim în fiecare zi în societatea noastră. Totul este teatru în viața publică și politică românească, trăim pe o imensă scenă pe care ne
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Și, de ce nu, cu cuvintele lui Sábato, care, la primirea premiului Cervantes, în 1984, spunea, cu speranța, că arta, în general, și românul, în particular, trebuie să fie crezul însuși al artistului, un foc care să repare ceea ce a distrus aviditatea omului pentru tehnocrație: S-a distrus prea mult până acum, iar când realitatea este distrugere, literatura nu poate să însemne decât reconstruirea încrederii pierdute. De aceea, în următorii ani, românul care trebuie să aibă cea mai mare rezonanță în sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întregi, și cea individualizată, culpabilitatea vanitoasă a fiecăruia. Distincția aceasta constituie cheia limbajului simbolic, dat fiind că ea este cheia înțelegerii funcționării motivante intime. Culpa vitală constă în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concepția liberului arbitru ca să înțelegem responsabilitatea. Dimpotrivă, ea împiedică orice înțelegere veritabilă a acesteia din cauză că elimină orice legalitate psihică. Potrivit concepției liberului arbitru, omul ar fi liber în lipsa oricărei determinări să reușească să-și inhibe dorințele accidentale. Dorințele multiple și aviditatea lor biologică nu ar fi determinate individual, așa cum nu ar fi nici tendința spre inhibiția spirituală (frîna rațiunii). Ar trebui să fie clar că un asemenea indeterminism complet nu ne permite să ne pronunțăm asupra libertății, ci numai asupra celei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obsesiei vanitoase a subconștientului, omul nu este liber, dar poate deveni liber autodeterminîndu-se introspectiv în privința efortului de eliberare, a deșteptării elanului său. Numai valorificările supraconștiinței etice sînt capabile să combată și să învingă tentațiile subconștiente ale autosupravalorificării vanitoase și ale avidității egocentrice a dorințelor, cauze ale plîngerilor împotriva nedreptății vieții. Destinul omului depinde de justețea propriilor sale judecăți de valoare. Judecătorul lui este propria sa supraconștiință. Acesta este adevărul esențial, domnia imperturbabilă a legii armoniei, numită din punct de vedere mitic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca săn pună la rîndul lor mîna pe putere. Este firește justificat să căutăm o soluție injustiției sociale, dar nu este justificat să credem că încercarea de a găsi această soluție ne-ar putea scuti de tratarea problemei esențiale: abolirea avidității dorințelor, cauză esențial motivantă a tuturor nedreptăților individuale sau sociale. Fără îndoială că exploziile afective împotriva abuzului sînt necesități istorice, dar abuzul nu ar fi și el necesitate istorică? Justiția și injustiția sînt fenomene intrapsihice înainte de a exploda în inter-reacții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]